marți, 30 decembrie 2008

An nou fericit...........La Multi Ani.......



Parohia greco-catolica Sfanta Treime Ungheni doreste tuturor vizitatorilor acestui blog(de buna credintza) ca in anul 2009 sa aiba parte de 12 luni de sanatate, 52 saptamani de fericire, 365 zile sfinte, 8640 ore de intelepciune, 518400 minute de bunatate, si in final 31104000 secunde petrecute alaturi de cei dragi !
Pr.Lucian Dudas

sâmbătă, 27 decembrie 2008

Sfântul martir si arhidiacon Stefan


Sfânta Biserica venereaza astazi pe sfântul protomartir si arhidiacon Stefan, care, însufletit de o credinta si o dragoste duse pâna la martiriu, L-a marturisit pe Cristos cu cuvântul si fapta, dându-si viata pentru El, devenind astfel cel dintâi martir al Bisericii. Pentru acest motiv, Biserica îl sarbatoreste îndata dupa Nasterea Domnului, drept omagiu adus Aceluia care s-a coborât pe pamânt, ca sa se jertfeasca pentru mântuirea noastra. Se crede ca facuse parte dintre cei saptezeci de ucenici ai Domnului, fiind, mai târziu, ales si sfintit diacon si ocupând locul întâi în grupul celor sapte diaconi, adica slujitori încredintati cu ajutorarea vaduvelor, orfanilor si saracilor. Sfânta Scriptura îl numeste "Barbat plin de credinta si de Spirit Sfânt" si adauga: "Iar Stefan, plin de credinta si putere, facea minuni si semne mari în popor" (Fapte VI 5-8), asa încât, mai ales prin el, se sporea tot mai mult numarul crestinilor în Ierusalim. Dusmanii nu-si mai puteau stapâni furia si, ca iesiti din minti, l-au târât afara din oras ca sa-l omoare cu pietre. Sfântul nu se împotrivi, ci, urmând exemplul Învatatorului sau, Isus, se supuse cu blândete mortii, marturisindu-L astfel, pâna la capat, pe Cristos, care, cu aceleasi dispozitii, S-a daruit mortii pentru el. Acoperit de rani, în clipa mortii, Stefan îsi uita de propriile-i chinuri si, ca pentru a-L urma pâna la sfârsit pe Isus, Maestrul sau, îngenunchind, implora întocmai ca Isus harul iertarii pe seama propriilor sai calai: "Doamne, nu le socoti pacatul acesta!" (Fapte VII, 60). Si, cu aceste cuvinte, si-a dat sufletul, dupa ce înainte se rugase asemenea lui Isus: "Doamne Isuse, primeste sufletul meu!" (Fapte VII, 59). Ce admirabila reproducere a mortii lui Isus în acest dintâi martir al Sau!
Doua mari virtuti aureoleaza figura protomartirului Stefan, asa cum ne apare ea zugravita de însasi viata lui: 1. Caritatea, adica iubirea sa, dusa pâna la eroism si 2. Taria sa mai presus de fire. De iubim pe aceia care ne iubesc suntem numai oameni, cu nimic mai buni decât pagânii, care înca iubesc pe cei care îi iubesc. Dar atunci când iubim pe aceia care ne urasc si ne fac rau, de abia atunci suntem crestini, adica nascuti din Cristos si marturisitori ai Lui care ne-a dat porunca cea noua sa ne iubim asa cum ne-a iubit El; de abia atunci pulseaza în noi viata lui Dumnezeu, caci de abia atunci Dumnezeu traieste în noi, cum ne spune Sfântul Ioan Apostolul si Evanghelistul: "Dumnezeu este dragoste si cel ce ramâne în dragoste locuieste în Dumnezeu si Dumnezeu într-însul" (I Ioan IV, 16). Amin.

joi, 25 decembrie 2008

Nasterea Domnului


"Fecioara, în aceasta zi, pe Cel mai presus de fiinta îl naste,si pamântul pestera Celui neapropiat I-o aduce,Îngerii Îl preamaresc cu pastorii, iar magii cu steaua calatoresc,caci ni S-a nascut Prunc tânar, Dumnezeu Cel mai înainte de veci."Astfel zugraveste Biserica, în condacul sarbatorii de azi, icoana noptii de mister în care cerul si pamântul îsi unesc glasul pentru a preamari coborârea în lume a Fiului lui Dumnezeu.
Astazi se împlinesc sperantele de veacuri ale omenirii care zacea de milenii "în întuneric si în umbra mortii".

Cuvântul vesnic al Tatalui se face om, pentru ca pe om sa-l mântuiasca, adica sa refaca, prin jertfa Sa de pe Cruce, legatura omului cu Dumnezeu, rupta prin pacatul protoparintilor nostri.
Mânat numai si numai de netarmurita-I iubire fata de om, Dumnezeu l-a ridicat pe acesta, înca din clipa crearii lui, la demnitatea suprafireasca de fiu adoptiv, dar real, al Sau, împartasindu-i, prin harul sfintitor, propria Sa fire dumnezeiasca si Unindu-Se astfel cu omul - creatura Sa - în chipul cel mai intim cu putinta. Dar omul, lasându-se amagit de trufia de a fi egal cu Dumnezeu, a dispretuit darul primit de la Creatorul si Parintele sau, si, nesupunându-se poruncii Lui, s-a prabusit din demnitatea de fiu, în sclavia patimilor. Desprins de Dumnezeu si lasat prada propriilor pofte razvratite, si ele, contra vointei sale proprii, omul singur, cu firea sa grav ranita si slabita prin cadere, nu se poate ridica acolo, de unde cazuse. De aceea, Dumnezeu, facându-I-Se mila de mizeria omului, Se face El Însusi om, în persoana Fiului Sau , pentru ca sa repare cu firea Sa de om, în locul omului, vatamarea infinita pricinuita Lui de acesta, adica sa ispaseasca pacatul omului si sa-l împace cu Tatal, redaruindu-i demnitatea de fiu al Lui. În ciuda primejdiei unui cataclism fara precedent care ameninta omenirea, noi, fiii Iubirii, sa credem nezdruncinat în rodnicia rugaciunilor si jertfelor crestinilor strânsi în jurul lui Isus, Domnul Pacii.AMIN

AD:25.dec.2008

Pr.Lucian Dudas

marți, 23 decembrie 2008

Craciun fericit..............


Cu ocazia Sfintei Sarbatori a Nasterii Domnului, familia Preot Lucian si Ramona Dudas impreuna cu credinciosii parohiei "Sfanta Treime"din Ungheni,va ureaza tuturor crestinilor un Craciun Fericit plin de bucurie si iubire.

Revolutia Romana decembrie 1989




În aceste zile, la cimitirele, monumentele şi troiţele închinate Eroilor din Decembrie 1989, ierarhi, preoţi şi diaconi înalţă rugăciuni de pomenire a celor care şi-au dat viaţa pentru libertatea, credinţa şi demnitatea poporului român. Eroii Revoluţiei din Decembrie 1989 au luptat şi ne-au adus libertatea dar şi responsabilitatea, adică lucrul pe care trebuie ca noi să-l îndeplinim în consensul libertăţii. Dacă ne-am eliberat de un sistem totalitar, trebuie să ne eliberăm şi de prejudecăţile, gândurile, poftele şi toate apucăturile noastre rele. Numai în felul acesta arătăm că libertatea este conţinutul existenţei şi o caracteristică ontologică a fiinţei noastre -În felul acesta, pomenindu-ne eroii, facem şi un bilanţ al vieţii noastre care trebuie să fie în consensul jertfei, căci jertfa este bineplăcută numai dacă este înconjurată de spiritul pentru care omul s-a jertfit.
Ce inseamna pentru tine ROMANE ,Dcembrie '89???
Pr.Lucian Dudas

Colindul Sfant


Vineri 19.12.2008 membrii parohiei greco-catolice "Sfanta Treime "impreuna cu credinciosii parohiei "Buna vestire"Targu-Mures au dus vestea cea buna a Nasterii Mantuitorului Isus Arhiepiscopului Major Lucian Muresan si Prea Sfintiei Sale Vasile Bizau.Preafericia Sa a multumit tuturor colindatorilor din ambele parohii ,urandu-le la randul sau un Craciun Fericit si binecuvantari alese din partea Pruncului Isus.


Pr.Lucian Dudas

miercuri, 10 decembrie 2008

Rugaciunea Credintei......

Tata,eu am pacatuit impotriva cerului si impotriva TA.Eu cred din toata inima,ca Domnul Isus Cristos a murit pe cruce pentru mine si ca scump sangele Lui ma curateste de toate pacatele mele.Doamne Isuse,prin credinta imi deschid inima pentru Tine,si te primesc pe Tine ca Mantuitor in viata mea.
Iti multumesc pentru dragostea Ta cea mare si pentru viata vesnica.Domne Isuse Cristoase condu-ma Tu pe calea cea dreapta din pricina numelui Tau.......AMIN

marți, 9 decembrie 2008

Marturii istorice........


Regele Carol al-II-lea:In istoria culturii romanesti,Bisericii Unite cu Roma Greco-Catolice si mai ales Mitropoliei Blajului,ii revine cinstea de a fi aceea care a faurit prima legatura intelectuala intre romani si tarile invatate ale Apusului.(...)Romanii greco-catolici din Transilvania veneau ca niste ingeri binevestitori,zicand:"Romane,sus fruntea,neamult tau e mare,tu esti LATIN".Cu un cuvant,renasterea poporului se datoreste Romei si Apusului".(Cuvantare in Catedrala Blajului,cu prilejul consacrarii Episcopului Dr.Vasile Suciu,-Actualitatea Crestina,anul IX,nr.1-2,Blaj.1920)

miercuri, 3 decembrie 2008

Marturii istorice.......


A.D.XENOPOL(24 martie 1847, Iaşi-Istoric de origine aroman,crestin ortodox):

"Poporul roman mosteneste de la romani elementul de capetenie din care zamislise,limba sa neolatina si religia crestina,doua parghii de cultura care imbinate ar fi putut grabi,indata ce vremurile se mai linistira,reinnodarea civilizatiei".(Istoria romanilor in Dacia Traiana,vol II.p122)