Cu sufletul și rugăciunea, suntem și noi cei din Ungheni, la Roma !

Papa Francisc i-a sanctificat, duminica, in piata Sf. Petru din Vatican pe fostii papi Ioan Paul al II-lea si Ioan al XXIII-lea, in fata unei multimi de cateva sute de mii de credinciosi catolici veniti din lumea intreaga, informeaza AFP.Multimea a aplaudat indelung dupa ce papa Francisc, foarte solemn, a rostit formula in limba latina pentru sanctificarea polonezului Karol Wojtyla, care a fost papa in perioada 1978 - 2005, si a italianului Angelo Giuseppe Roncalli, papa in perioada 1958 - 1963, initiator al Conciliului Vatican II.Anterior, cardinalul Angelo Amato, prefect al cauzei sfintilor, a adresat trei cereri succesive papei Francisc, pentru a marca solemnitatea demersului: "Sfinte parinte, Sfanta Biserica, increzatoare in promisiunea Domnului de a trimite asupra ei Spiritul adevarului, care in toate epocile l-a ferit de greseala pe conducatorul suprem, il rog cu tarie pe Sfiintia Voastra sa ii inscrie pe acesti fii alesi in catalogul sfintilor".Papa Francisc a raspuns atunci prin lunga formula consacrata in latina, limba oficiala a Bisericii Catolice: "In onoarea Sfintei Treimi, prin exaltarea credintei catolice si intarirea vietii crestine, cu autoritatea Domnului Nostru Iisus Hristos, a sfintilor apostoli Petru si Pavel, dupa o indelungata chibzuinta, dupa ce am invocat de mai multe ori ajutorul lui Dumnezeu si dupa ce i-am ascultat pe multi dintre fratii nostri din episcopat, ii declaram sfinti pe preafericitii Ioan al XXIII-lea si Ioan Paul al II-lea, si ii vom inscrie in catalogul sfintilor si stabilim ca ei vor fi onorati in intreaga Biserica in randul sfintilor", a declarat, solemn, papa argentinian.Multimea i-a aclamat pe cei doi sfinti - ale caror portrete uriase erau desfasurate pe fatada bazilicii - in timp ce clopotele au sunat in bisericile din Cetatea Eterna.

Inainte de inceperea ceremoniei, papa Francisc a mers sa il salute, cu caldura, pe fostul papa Benedict al XVI-lea, aflat in primul rand, printre cardinalii prezenti la ceremonie.

Cristos a înviat!

Cristos a înviat!

Învierea Domnului, sărbătorită astăzi cu bucurie negrăită de întreaga creştinătate, a încununat viaţa pământească a Mântuitorului nostru Isus Cristos cu biruinţa asupra morţii, „duşmanul cel din urmă” (I Cor 15, 26) şi cel mai înfricoşător al omului. După 33 de ani petrecuţi pe pământ împreună cu oamenii, ale căror păcate şi dureri le-a luat asupra Sa, Mântuitorul primeşte de bună voie moartea cea mai ruşinoasă şi chinuitoare pentru a-i elibera pe oameni şi de cel din urmă duşman al lor, care este moartea.Prin învierea Sa, Mântuitorul a eliberat pe oameni atât de moartea sufletească, cât şi de moartea trupească. Totuşi, noi nu ne dăm seama cu adevărat şi nu trăim eliberarea de moarte, decât în măsura în care ne unim cu Mântuitorul Cristos, prin rugăciune şi împărtăşirea cu Trupul şi Sângele Lui, prin care devenim treptat una cu El, adică buni ca şi El, iertători ca şi El, iubitori de semeni ca şi El.

Până nu devenim una cu Cristos, moartea mai lucrează încă în noi sub diferite forme: încercări, neputinţe, boli, sufleteşti şi trupeşti, insuccese, lipsă de curaj în lupta cu greutăţile vieţii etc., toate acestea fiind consecinţe ale păcatului. Dar şi învierea este prezentă în viaţa noastră de fiecare dată când ne rugăm cu credinţă şi cu smerenie, când postim, când participăm cu evlavie la Sf. Liturghie şi ne împărtăşim cu Trupul şi Sângele Domnului, când facem bine semenilor noştri. În toate aceste acte de credinţă este prezent Mântuitorul Cristos cu darul Învierii Sale care ne înnoieşte viaţa, ne dă „viaţă din belşug”. „Eu am venit ca (lumea) să aibă viaţă şi s-o aibă din belşug”, zice Domnul (Ioan 10, 10). Aceasta înseamnă că omul credincios nu-şi pierde niciodată curajul în lupta cu ispitele şi greutăţile de zi cu zi, nici nădejdea că în cele din urmă va birui, cu ajutorul lui Dumnezeu. „În lume necazuri veţi avea; dar îndrăzniţi, eu am biruit lumea” (Ioan 16, 33), ne încurajează Mântuitorul, în orice dificultate ne-am afla. Şi tot El ne încredinţează că „toate sunt cu putinţă celui ce crede” (Marcu 9, 23). Din păcate, noi toţi avem puţină credinţă, dar să nu ne descurajăm, ci să strigăm ca şi tatăl copilului cu duh mut din Evanghelie: „Cred, Doamne! Ajută necredinţei mele” (Marcu 9, 24)!

 

„Harul Domnului nostru Isus Cristos şi dragostea lui Dumnezeu Tatăl şi împărtăşirea Sfântului Spirit să fie cu voi toţi”!

Cristos a înviat!

RUGĂCIUNE SFINTEI CRUCI

Doamne Isuse Cristoase, dulce Mantuitorul sufletelor noastre, marturisim inaintea Ta, intru acesta zi a rastignirii Tale, in care ai patimit si ai luat moarte pe Cruce pentru pacatele noastre, ca noi suntem cei ce Te-am rastignit cu pacatele noastre, ca noi suntem cei ce Te-am rastignit cu pacatele noastre cele multe si cu faradelegile noastre cele rele. De aceea ne rugam bunatatii Tale celei nemarginite, ca sa ne faci si pe noi partasi sfintelor Tale Patimi, cinstitelor rani si mortii Tale celei de viata facatoare, pentru ca sa ne invrednicim, prin Darul Tau, sa castigam si noi asemnea Tie, pentru dragostea Ta, precum Tu cel milostiv le-ai rabdat pentru mantuirea noastra, intarindu-ne pururea cu aceeasi putere si rabdare ce ai avut cand Te-au rastignit nemultumitorii evrei.
De aceea intareste-ne, Doamne, ca sa putem ridica cu bucurie de astazi inainte Crucea Ta cu deplina pocainta. Intristarea mortii Tale sa o simtim, precum au simtit-o Preasfanta Ta Maica, ucenicii Tai si mironositele femei; si ne inviaza simtirile noastre cele sufletesti, ca sa cunoastem moartea Ta, precum ai facut de Te-au cunoscut si zidirile cele neinsufletite, care s-au miscat la rastignirea Ta; cum Te-a cunoscut talharul cel credincios si, rugandu-ti-se, l-ai primit in Rai.
Da-ne, Doamne, si noua, darul Tau, precum ai dat atunci talharului, si iarta pacatele noastre pentru Sfintele Tale Patimi, si ne primeste prin pocainta impreuna cu el in Rai, ca un Dumnezeu si Ziditor ce ne esti. Asemenea fa cu toti crestinii, vii si morti precum se roaga tie in toate zilele Sfanta Biserica si le lasa lor toate pacatele si-i invredniceste pe ei de Imparatia Ta si sa vada Lumina Ta si sa mareasca slava Ta. Ne inchinam Crucii Tale, Cristoase, si zicem catre Dansa: marire Ei pentru dragostea ta.
Bucura-te preacinstita Cruce a lui Cristos, ca prin tine s-a mantuit lumea,ridicand asupra ta pe Isus tintuit. Bucura-te, pom preamarit, pentru ca Tu ai tinut rodul vietii ce ne-a mantuit din moartea pacatului.
Bucura-te toiagul cel tare ce ai sfaramat usile iadului. Bucura-te cheia imparateasca ce ai deschis usa Raiului. Ne bucuram si noi pentru ca vedem pe vrajmasii Tai surpati jos, iar pe prietenii Tai ca imparatesc in ceruri. Pe dusmanii Tai biruiti de puterea Ta, iar pe crestinii ce ti se inchina inarmai cu puterea Ta. O, Rastignitul meu Hristoase, cate ai patimit pentru noi, cate rani, cate scuipari, cate batjocuri si necinste ai rabdat pentru pacatele noastre, pentru ca sa ne dai noua pilda de adevarata rabdare! De aceea cum putem noi sa fugim de Cruce, vazand pe Cristos ca este ridicat pe ea? Cum sa ne para grele chinurile vazand pe Stapanul nostru ca le iubeste si le cere si le socoteste Lui de mare cinste? Rusine ne este, cu adevarat, de ne vom intrista de relele ce ne pricinuiesc oamenii, sau de ispitele ce ne aduc duhurile rele, trupul si gandurile noastre cele rele, sau pentru saracia si bolile ce ne vin din voia lui Dumnezeu, deoarece acestea toate le trimite pentru ca sa ne apropie mai mult de El; pentru ca sa-L marim  si sa ne pedepsim in aceasta viata pentru binele nostru, pentru ca sa ne odihnim cu mai multa marire intru imparatia Lui cea vesnica. Si de vreme ce este asa, inmulteste-ne, Doamne, ostenelile, ispitele si durerile, dar sa ne inmultesti impreuna si sa ne prisosesti si rabdarea si puterea, ca sa putem rabda toate care ni se pot intampla. Pentru ca recunoastem ca suntem neputinciosi de nu ne vei intari, orbi de nu ne vei lumina, legati de nu ne vei dezlega, fricosi de nu ne vei face indrazneti, rai de nu ne vei preface in buni, pierduti de nu ne vei ierta, robi de nu ne vei rascumpara cu bogata si Dumnezeiasca Ta putere si cu darul Sfintei Tale Cruci, careia ne inchinam si o marim acum si pururea si in ve
cii vecilor. Amin.

Vinerea Mare

Vinerea Mare este ziua marilor victorii, asupra păcatului şi a moţii, asupra satanei şi a lumii. Este Vinerea Mare şi Sfântă! După ce la începutul activităţii sale publice, Isus a luat asupra sa păcatele noastre, la botezul său în Iordan (cf. In 1,29); după ce ieri, Isus a întemeiat taina Preoţiei prin care să rămână cu noi până la a doua sa venire; jertfa cea nouă a sfintei Liturghii prin care să jertfim trupul şi sângele său; dar şi taina Euharistiei, adică a trupului şi sângelui său, pentru a ne fi hrană, putere, şi izvor de viaţă veşnică, dar şi subiect de apostolat printre oameni până când va reveni în slavă (cf. 1Cor 11,26). Astăzi, Isus, împlineşte efectiv jertfa de sine pe care ieri ne-a lăsat-o în chip nesângeros în Euharistie.În Sfânta şi Marea Vineri Părinţii Bisericii au rânduit să nu se oficieze nici o Liturghie. 

În ziua aliturgică se ajunează, credincioşii fiind invitaţi la rugăciune şi meditaţie profundă.

„Vinerea Patimilor sau ziua răstignirii pe cruce a Mântuitorului, ziua împăcării noastre cu Dumnezeu, este o zi de reculegere profundă, o zi de meditare la Patima şi Moartea Domnului, o zi pe care credincioşii o cinstesc cu rugăciuni şi imne de o deosebită frumuseţe. Este ziua în care ne aducem aminte de răstignirea Mântuitorului, de Patima cea Sfântă şi Dumnezeiască pe care a suferit-o pentru mântuirea întregului neam omenesc. Este o zi în care nu se săvârşeşte nicio Sfântă Liturghie. Este o zi în care credincioşi ajună până seara împlinind îndemnul Mântuitorului care spune: când se va lua Mirele de la voi atunci veţi posti”, a spus Preasfinţitul Episcop Ioan Suciu in anul 1945, referitor la semnificaţia Vinerii Mari.În Vinerea Mare, credincioşii trec pe sub Sfântul Epitaf care reprezintă trupul coborât de pe cruce al Mântuitorului.

Lunea Mare

Luni, se citește, mai înainte de toate, istoria lui Iosif cel preafrumos, patriarhul din Vechiul Testament în care Biserica a văzut preînchipuirea lui Cristos. Tot în timpul slujbei  de luni se face pomenirea smochinului neroditor, smochinul blestemat de Isus înaintea intrării în Ierusalim.
Ca obiceiuri și superstiții, în Lunea Mare, femeile încep curățenia de Paște. Se scoate totul afară, se aerisește casa ca să iasă toate relele de peste iarnă, se văruiește și se spală totul.

SĂPTĂMÂNA PATIMILOR.

 În această săptămână, de duminică şi până vineri, se săvârşesc rânduieli bisericești de o mare frumuseţe, care evidenţiază momentele dramatice legate de Patimile şi Jertfa Mântuitorului Isus Cristos. Două dintre aceste au o semnificaţie aparte şi o structură specială. Astfel, Denia din Joia Patimilor, cunoscută şi sub numele de Denia celor 12 Evanghelii, recapitulează şi actualizează în conştiinţa credincioşilor istoria mântuirii, începând cu Cina cea de Taină şi continuând cu prinderea Mântuitorului în grădina Ghetsimani, aducerea Lui la arhiereii Ana şi Caiafa, condamnarea de către Sinedriu, judecarea de către Pilat, batjocorirea, răstignirea şi moartea, încheind cu punerea în mormânt.
Denia de vineri seara cuprinde rânduiala Prohodului Domnului, cântări de o frumuseţe şi profunzime deosebite, care evocă deopotrivă durerea nespusă la vederea Fiului lui Dumnezeu pe cruce, cât şi speranța în biruinţa Învierii ce se întrezăreşte. Slujba se încheie cu procesiunea de înconjurare a bisericii, care simbolizează înmormântarea Domnului.
Prin Denie se înţelege slujba Utreniei făcută seara aşa cum se face în cadrul privegherilor, adică slujba Utreniei, slujba de dimineaţă, se mută la vremea serii, după ce se sfârşeşte rânduiala Vecerniei.
Tot Denii se numesc şi slujbele din ultima săptămână din Post, Săptămâna Mare. Slujbele care încep în seara din Duminica Floriilor şi continuă în serile de luni, marţi, miercuri, joi şi vineri din Săptămâna Sfintelor Patimi sunt Utrenii, adică slujbe de dimineaţa, făcute seara.

Duminica Floriilor - Intrarea Domnului în Ierusalim

Cu o saptămână înainte de Patimile Sale, Domnul nostru Isus Cristos a intrat în Ierusalim, pe un asin înconjurat de cei 12 Apostoli. Mulțimea, recunoscându-L ca fiind adevăratul Mântuitor, L-a întâmpinat cu ramuri de finic și cântări de bucurie. Din punct de vedere liturgic, din această zi începe Săptămâna Patimilor, în amintirea cărora în biserici se oficiază în fiecare seară slujbe prin care credincioșii îl petrec pe Cristos pe drumul Crucii, până la moartea și Înviere Sa

.