Duminica Floriilor

Duminica Floriilor sau a Stâlpărilor (ramurile de palmier sau finic, cu care a fost întâmpinat Isus la intrarea în Ierusalim) este una dintre cele 12 sărbători împărăteşti din cursul anului bisericesc. Menţionată, pentru prima dată, în secolul al IV-lea, sărbătoarea Intrării Domnului în Ierusalim, oraşul unde a şi început să fie celebrată, a cuprins, în scurt timp, întreaga lume creştină, fiind celebrată cu mare fast. Strâns legată de minunea învierii lui Lazăr din Betania, această duminică îi pregăteşte pe credincioşii creștini pentru bucuria pe care o aduce biruinţa lui Cristos asupra morţii din duminica următoare, cea a Învierii.

Totodată Floriile deschid săptamâna cea mai importantă pentru pregătirile de Paşti, cunoscută sub numele de "Săptămâna Mare", după cele 40 de zile de post. Din punct de vedere liturgic, din aceasta zi începe Săptămâna Patimilor, în amintirea cărora în biserici se oficiază în fiecare seară Deniile, slujbe prin care credincioşii îl "petrec" pe Cristos pe drumul Crucii, până la moarte şi Înviere.
 Duminica Floriilor este precedată de Sâmbăta lui Lazăr. În această zi, Isus Crisos îşi arată din nou minunile, înviindu-l pe Lazăr, la patru zile de la moarte. După această minune, mulţimile strânse la porţile cetăţii l-au întâmpinat cu flori şi l-au aclamat pe Mântuitor, la intrarea în Ierusalim.
Sâmbăta din ajunul sărbătorii este cunoscută şi ca Moşii de Florii, când se fac pomeniri pentru sufletele celor decedaţi, încheindu-se acum Sărindarele, adică pomenirea morţilor făcută în fiecare sâmbătă din Postul Mare.
Sărbătoarea Floriilor este una de bucurie pentru întreaga creştinătate, dar cu înţelegerea faptului că zilele ce urmează sunt unele ale tristeţii.
În fiecare an de Florii se fac procesiuni, acestea rememorând intrarea triumfală a lui Isus Cristos în Ierusalim, după ce cu o zi înainte îl înviase pe Lazăr din morţi. Mulţimea era atât de uimită de minune, încât era convinsă că a venit vremea regelui prevestit de profeţi. "Osana!", îi strigau pruncii, iar oamenii toţi adunaţi pe drum aşterneau în faţa Domnului hainele lor şi veneau să-L întâmpine cu ramuri de finic. Blând şi umil, Isus a intrat în cetate pe mânzul asinei. Acum, peste veacuri, pelerinii refac, pe jos, drumul triumfal, cu tristeţea care premerge Patimile Domnului, dar şi cu bucuria care prevesteşte Învierea Sa.

Postul Mare- Duminica a-V-a

 

Postului Mare este perioada binecuvântata de Dumnezeu în care omul își purifica sufletul său și totodată trupul.Postul trebuie să fie un prilej de curăţirea gândurilor şi a sufletului.Prima şi ultima săptămâna de post sunt cele mai severe. Biserica recomandă credincioşilor să se abţină de la consumul de carne.Totodată, o atenţie deosebită se acordă postirii spirituale, care se face prin rugăciune şi renunţarea la supărare, mânie şi alte sentimente negative.Un mare sfânt care a trait în sec I al erei creștine,Sfântul Iustin spunea urmatoarele:”„Postul spiritual înseamnă postirea simţurilor - gura să nu vorbească neadevăruri şi nedreptăţi, ochii să nu privească cele pierzătoare şi ispititoare, urechea să nu asculte vorbe deşarte. Şi ferice de cel care îmbină postul cel spiritual cu cel trupesc, pentru că acesta, prin înfrânare ajunge chip luminos al umilinței creştine”

 

Rugăciune este însoțitoarea acestui Mare Post , de aceea preoții Protopopiatul Mureș s-au întâlnit în Duminica a-V-a în Parohia ”Sfânta Treime” din localitatea Ungheni .Cu ocazia acestei întâlniri preotii participanții împreună cu întreg poporul s-au rugat ”Calea Sfintei Cruci”.

”Drumul Crucii - Via Dolorosa sau Via Crucis - amintește neîncetat omului măsura dragostei lui Dumnezeu fața de el” spunea în cuvântul de învățătura Părintele Protopop Dan.L .Fodor.