Sfintii Apostoli Petru si Pavel

Sfinții Petru și Pavel sunt sarbatoriti pe 29 iunie, dupa o perioada de post, care variaza ca durata, in functie de data Sfintelor Pastilor.

Sfântul Apostol Petru fiul lui Iona si fratele Apostolului Andrei, s-a nascut in Betsaida Galileei. Numele sau iudeu era Simon, insa Mantuitorul il va numi Chifa (piatra). Dupa o pescuire minunata pe lacul Ghenizaret, este chemat sa devina pescar de oameni. Marturiseste in numele apostolior dumnezeirea lui Cristos, dar se si leapada de Cristos cand El este prins spre a fi rastignit.El a fost acela care în localitatea Cezareea lui Filip la întrebarea Mântuitorului”Voi cine ziceți că sunt Eu?” a mărturisit,în numele tuturor Apostolilor ,dumnezeirea lui Isus prin cuvintele ”Tu ești Cristos,Fiul lui Dumnezeu celui viu”(Mt 16.15-16).La aceste cuvinte cunoaștem fiecare dintre noi ca Mântuitorul l-a ales ca și succesor al Său la conducerea Bisericii adevărate prin cuvintele ” Tu ești Petru (Cefa) și pe această piatră voi zidi biserica Mea iar porțile iadului nu o vor birui”(Mt 16-18:20). Dupa Inaltarea Domnului, Petru ia cuvantul in adunarea ucenicilor si aleg ca apostol pe Matia in locul lui Iuda. In ziua Cincizecimii, dupa predica Sfantului Apostol Petru, se boteaza trei mii de persoane.
Sfantul Apostol Petru a propovaduit in Ierusalim, Iudeea, Samaria, Asia Mica pana in Babilon si in ultima parte a vietii, la Roma. Sfantul Petru a murit rastignit pe cruce, cu capul in jos, in anul 67, pe 29 iunie.

Sfântul Apostol Pavel era originar din Tarsul Ciliciei, din neamul Veniamin. Sfantul Pavel a fost elevul invatatului Gamaliel. Pavel locuia in Tars si lupta impotriva crestinilor. Sfantul Apostol Pavel a participat la uciderea arhidiaconului Stefan. Pe calea Damascului i se arata Cristos intr-o lumina orbitoare si il mustra: "Saule, Saule de ce ma prigonesti?”. Se converteste si primeste botezul de la Anania, episcopul Damascului. Sfantul Apostol Pavel a pornit in trei mari calatorii misionare si a scris 14 epistole care se gasesc in Sfanta Scriptura. A fost decapitat din porunca imparatului Nero, in anul 67.Din cauza faptului ca Sfinții Ap.Petru și Pavel au fost in temnita pentru ca L-au marturisit pe Cristos ca Fiu al lui Dumnezeu. Ei sunt ocrotitori ai celor lipsiti de libertate si din cauza faptului ca cei ajunsi in penitenciare sunt persoane care au gresit fata de Dumnezeu, precum au gresit si ei: Petru S-a lepadat de C
ristos, iar Pavel i-a prigonit pe crestini.

Sfintele Rusalii 2016

Rugăciune la solemnitatea Coborârii Spiritului Sfânt.

Vino Spirite Dumnezeiesc,Mângâietorul sufletelor mihnite,Bucuria inimilor și alinarea suferințelor.Vino, o, sfinţitorul păcătoşilor, învăţătorul celor umiliţi,tatăl cel milostiv al orfanilor,puterea celor slabi şi ajutorul celor săraci!Pătrunde până în adâncul sufletului meu cu harul tău.Aprinde cu preasfântul tău foc inima mea.Străpunge-mă cu dragostea ta.Dă-mi să gust din bucuriile tale cereşti,ca, de acum înainte,să dispreţuiesc plăcerile simţurilorşi să nu caut decât plăcerile sufleteşti.(Sfântul Augustin).

Înălțarea Domnului nostru Isus Cristos

Doamne Isuse,Tu te inalti la Tatal Tau,dar acest lucru nu inseamna ca Tu,abandonezi pamantul nostru.Dimpotriva,discipolii tai au siguranta ca Tu esti prezent mereu in fiecare situatie si in fiecare moment.      

 Iata de ce Tu ii trimiti in misiune si le incredintezi lor angajarea de a duce peste tot evanghelia Ta.Nu vor lipsi dificultatile,insa nu se vor simti lipsiti de prezenta Ta.Tu le dai forta de a vorbi limbajul iubirii;tu ii faci liberi de orice rautate ,capabili de a patrunde toate colturile vietii,fara a pierde increderea si pacea inimii.                                             

 Tu le transmiti puterea de a vindeca,de a-i elibera pe oameni de tot ceea ce le distruge viata.Prin ei,Tu ii chemi la credinta ,pe cei care accepta vestea cea buna a mantuirii si se lasa transformati de cuvantul tau.Doamne,ramai mereu cu noi si fa sa traim mereu in prezenta Ta.Amin.

    

                             Isus s-a înălţat la ceruri pentru a ne face părtaşi de dumnezeirea sa 

Ne bucurăm de înălţarea Domnului nostru Isus Cristos la Tatăl ceresc (cf. In 14,28), căci înălţarea lui Isus la cer este bucurie, atât pentru Isus, cât şi pentru oameni. Practic, prin înălţarea sa la cer, Isus nu se desparte nici de ucenicii săi de atunci, nici de noi, ucenicii săi de astăzi, ci Isus îşi schimbă numai modul de prezenţă între noi, de la o prezenţă vizibilă, la o prezenţă tainică: în cuvântul biblic, în pâinea şi vinul euharistic, în comunitatea adunată, în persoana preotului, în persoana ucenicilor săi smeriţi, în predica ucenicilor, în evenimentele din jurul nostru. Căci în el suntem, trăim şi ne mişcăm (cf. Fap 17,28). Altfel, Isus la înălţarea lui la cer n-ar fi spus: "Iată că eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârşitul veacurilor" (Mt 28,20).

Păcatul tăiase aripile sufleteşti ale lui Adam şi ale tuturor urmaşilor săi şi astfel toţi oamenii au căzut de lângă Dumnezeu, toţi s-au slăbit în credinţă şi toţi au fost orbiţi de ţărâna din care au fost zidiţi. Cristos, noul Adam, a fost cel dintâi care după păcat s-a înălţat la cer pe aripi duhovniceşti, deschizând astfel pentru toţi oamenii porţile cerului închise de păcat. Aşa cum vulturul deschide puilor săi calea spre înălţimi şi aşa cum rândunica merge înainte tăind rezistenţă aerului pentru întreg stolul, tot astfel a făcut şi Isus pentru noi prin înălţarea sa, ne deschis tuturor calea spre fericirea cerului. De aceea, psalmistului care se întreba: "Cine-mi va da mie aripi că de porumbel, că să zbor şi să mă odihnesc" (Ps 54,6), noi, astăzi, bătând din palme şi plini de bucurie (cf. Ps 42,2), îi răspundem în cor: înălţarea Domnului!