Icoana sfântului Gheorghe ne vorbeşte în mod sugestiv despre viaţa şi activitatea lui
Astăzi întreaga creştinătate îl sărbătoreşte
pe sfântul mare mucenic Gheorghe (275-303), care s-a născut într-o
familie creştină din Capadocia, "ţara cailor frumoşi", şi care a trăit
şi a fost martirizat în timpul domniei împăratului Diocleţian (244-311).
Capadocia este o regiune nu departe de poalele
Munţilor Taurus şi a fost în vechime patria renumitului imperiu Hitit;
dar mai apoi a fost cucerită rând pe rând de perşi, greci şi romani, iar
astăzi se află în regiunea Anatolia, din Turcia. Istoricul evreu Iosif
Flavius (37-100) ne spune că locuitorii Capadociei descindeau din Meşec,
unul din fiii lui Iafet, fiul lui Noe (cf. Gen 10,2; 1Cr 1,4-5), şi era un popor foarte crud şi idolatru (cf. Ps 120,5; Ez 27,13); dar despre care Cartea Faptele apostolilor ne spune că oamenii din Capadocia au fost printre primii care au primit credinţa creştină, chiar în ziua de Rusalii (cf. Fap 2,9); iar Cartea Vieţile Sfinţilor ne spune că a ajuns un popor atât de bun, că a dat Bisericii mai mulţi sfinţi.
Între sfinţii daţi Bisericii de fostul popor crud
şi idolatru al Capadociei, dar transformat de puterea tainică a lui
Cristos şi a Duhului Sfânt, amintim în primul rând pe sfântul mare
mucenic Gheorghe; apoi pe sfinţii Vasile cel Mare, Grigorie Teologul şi
Grigorie de Nyssa; apoi pe: sfânta Irina, cea mult jertfitoare; pe
sfânta Macrina, bunica sfântului Vasile cel Mare; pe sfântul Meletie; pe
sfântul Sava.
Toate acestea să ne spună
să ne amintească şi nouă, celor de astăzi, că chiar dacă acum suntem
păcătoşi şi răi, că chiar dacă ne tragem din strămoşi răi, prin Cristos
şi Duhul Sfânt, putem deveni buni şi sfinţi, căci: "Dumnezeu nu ţine
seama de vremurile de neştiinţă şi porunceşte acum tuturor oamenilor de
pretutindeni să se pocăiască; pentru că a rânduit o zi, în care va
judeca lumea după dreptate, prin omul, pe care l-a rânduit pentru
aceasta şi despre care a dat tuturor oamenilor o dovadă netăgăduită prin
faptul că l-a înviat din morţi" (Fap 17,30-31).
Astăzi mi-am propus să redau viaţa şi activitatea
sfântului Gheorghe, privind la icoana lui, căci icoana sfântului
Gheorghe ne aminteşte mereu de cele duhovniceşti, şi la cele la care
suntem chemaţi să fim şi să devenim.
Sfântul Gheorghe a fost un căpitan din armata
romană, ce s-a împotrivit unui edict dat de împăratul păgân Diocleţian,
care ordona prigonirea şi exterminarea creştinilor din Imperiul Roman..
Aşa cum se vede din icoana care îl reprezintă, sfântul Gheorghe s-a
luptat cu diavolul, simbolizat de balaur, şi a salvat sfânta Biserică,
simbolizată de prinţesa căreia îi salvează viaţa din ghearele lui.
În icoană, sfântul Gheorghe, fiind din Capadocia,
"ţara cailor frumoşi", este prezentat călărind pe un cal alb, simbolul
harului şi al tăriei creştine. Aplicând la noi chipul din icoana al
sfântului Gheorghe, trebuie să spunem că şi noi suntem chemaţi, cu
ajutorul harului şi al puterii lui Dumnezeu, să înfruntăm şi să luptăm
contra balaurului demonic, care caută să ne distrugă viaţa şi să ne fure
mântuirea adusă nouă de patimile, moartea şi învierea lui Cristos.
Apoi trebuie să ştim că răul nu există numai în
balaurul cel mare, înfăţişat în icoana sfântului Gheorghe, în şarpele
cel vechi, în diavolul şi satana, şi în acela care înşeală întreaga lume
(cf. Ap 12,9); nu există numai în oamenii cei răi; răul există
şi în noi înşine, adică în inima şi trupul nostru, în sufletul şi
existenţa noastră; de aceea, astăzi, prin sărbătoarea sfântului
Gheorghe, suntem chemaţi şi îndemnaţi să ne ridicăm şi să luptăm contra
lui. Căci iată ce ne spune Isus Cristos, Mântuitorul nostru: "Căci din
inimă ies gândurile rele, uciderile, preacurviile, curviile,
furtişagurile, mărturiile mincinoase, hulele" (Mt 15,19). Aceştia sunt balaurii cu care trebuie să luptăm şi pe care să-i ucidem în fiecare zi.În icoană, sfântul Gheorghe este prezentat
echipat cu arme pentru a învinge balaurul cel mare, şarpele de la
început; el poartă în mână o suliţă, pe al cărei vârf era gravată o
cruce. Asta vrea să ne spună că şi noi trebuie să fim echipaţi cu
"armele dreptăţii" şi cu "armura lui Dumnezeu". Dar mai vrea să ne spună
că, aşa cum sfântul Gheorghe n-a învins balaurul cu de la sine putere,
ci cu puterea crucii lui Cristos, tot astfel nici noi nu vom învinge
balaurii care ne atacă în orice clipă, cu de la noi putere, ci numai cu
forţa venită de la crucea lui Cristos.