An nou fericit...........La Multi Ani.......

Parohia greco-catolica Sfanta Treime Ungheni doreste tuturor vizitatorilor acestui blog(de buna credintza) ca in anul 2009 sa aiba parte de 12 luni de sanatate, 52 saptamani de fericire, 365 zile sfinte, 8640 ore de intelepciune, 518400 minute de bunatate, si in final 31104000 secunde petrecute alaturi de cei dragi !

Pr.Lucian Dudas

Sfântul martir si arhidiacon Stefan

Sfânta Biserica venereaza astazi pe sfântul protomartir si arhidiacon Stefan, care, însufletit de o credinta si o dragoste duse pâna la martiriu, L-a marturisit pe Cristos cu cuvântul si fapta, dându-si viata pentru El, devenind astfel cel dintâi martir al Bisericii. Pentru acest motiv, Biserica îl sarbatoreste îndata dupa Nasterea Domnului, drept omagiu adus Aceluia care s-a coborât pe pamânt, ca sa se jertfeasca pentru mântuirea noastra. Se crede ca facuse parte dintre cei saptezeci de ucenici ai Domnului, fiind, mai târziu, ales si sfintit diacon si ocupând locul întâi în grupul celor sapte diaconi, adica slujitori încredintati cu ajutorarea vaduvelor, orfanilor si saracilor. Sfânta Scriptura îl numeste "Barbat plin de credinta si de Spirit Sfânt" si adauga: "Iar Stefan, plin de credinta si putere, facea minuni si semne mari în popor" (Fapte VI 5-8), asa încât, mai ales prin el, se sporea tot mai mult numarul crestinilor în Ierusalim. Dusmanii nu-si mai puteau stapâni furia si, ca iesiti din minti, l-au târât afara din oras ca sa-l omoare cu pietre. Sfântul nu se împotrivi, ci, urmând exemplul Învatatorului sau, Isus, se supuse cu blândete mortii, marturisindu-L astfel, pâna la capat, pe Cristos, care, cu aceleasi dispozitii, S-a daruit mortii pentru el. Acoperit de rani, în clipa mortii, Stefan îsi uita de propriile-i chinuri si, ca pentru a-L urma pâna la sfârsit pe Isus, Maestrul sau, îngenunchind, implora întocmai ca Isus harul iertarii pe seama propriilor sai calai: "Doamne, nu le socoti pacatul acesta!" (Fapte VII, 60). Si, cu aceste cuvinte, si-a dat sufletul, dupa ce înainte se rugase asemenea lui Isus: "Doamne Isuse, primeste sufletul meu!" (Fapte VII, 59). Ce admirabila reproducere a mortii lui Isus în acest dintâi martir al Sau!
Doua mari virtuti aureoleaza figura protomartirului Stefan, asa cum ne apare ea zugravita de însasi viata lui: 1. Caritatea, adica iubirea sa, dusa pâna la eroism si 2. Taria sa mai presus de fire. De iubim pe aceia care ne iubesc suntem numai oameni, cu nimic mai buni decât pagânii, care înca iubesc pe cei care îi iubesc. Dar atunci când iubim pe aceia care ne urasc si ne fac rau, de abia atunci suntem crestini, adica nascuti din Cristos si marturisitori ai Lui care ne-a dat porunca cea noua sa ne iubim asa cum ne-a iubit El; de abia atunci pulseaza în noi viata lui Dumnezeu, caci de abia atunci Dumnezeu traieste în noi, cum ne spune Sfântul Ioan Apostolul si Evanghelistul: "Dumnezeu este dragoste si cel ce ramâne în dragoste locuieste în Dumnezeu si Dumnezeu într-însul" (I Ioan IV, 16). Amin.

Nasterea Domnului

"Fecioara, în aceasta zi, pe Cel mai presus de fiinta îl naste,si pamântul pestera Celui neapropiat I-o aduce,Îngerii Îl preamaresc cu pastorii, iar magii cu steaua calatoresc,caci ni S-a nascut Prunc tânar, Dumnezeu Cel mai înainte de veci."Astfel zugraveste Biserica, în condacul sarbatorii de azi, icoana noptii de mister în care cerul si pamântul îsi unesc glasul pentru a preamari coborârea în lume a Fiului lui Dumnezeu.
Astazi se împlinesc sperantele de veacuri ale omenirii care zacea de milenii "în întuneric si în umbra mortii".

Cuvântul vesnic al Tatalui se face om, pentru ca pe om sa-l mântuiasca, adica sa refaca, prin jertfa Sa de pe Cruce, legatura omului cu Dumnezeu, rupta prin pacatul protoparintilor nostri.
Mânat numai si numai de netarmurita-I iubire fata de om, Dumnezeu l-a ridicat pe acesta, înca din clipa crearii lui, la demnitatea suprafireasca de fiu adoptiv, dar real, al Sau, împartasindu-i, prin harul sfintitor, propria Sa fire dumnezeiasca si Unindu-Se astfel cu omul - creatura Sa - în chipul cel mai intim cu putinta. Dar omul, lasându-se amagit de trufia de a fi egal cu Dumnezeu, a dispretuit darul primit de la Creatorul si Parintele sau, si, nesupunându-se poruncii Lui, s-a prabusit din demnitatea de fiu, în sclavia patimilor. Desprins de Dumnezeu si lasat prada propriilor pofte razvratite, si ele, contra vointei sale proprii, omul singur, cu firea sa grav ranita si slabita prin cadere, nu se poate ridica acolo, de unde cazuse. De aceea, Dumnezeu, facându-I-Se mila de mizeria omului, Se face El Însusi om, în persoana Fiului Sau , pentru ca sa repare cu firea Sa de om, în locul omului, vatamarea infinita pricinuita Lui de acesta, adica sa ispaseasca pacatul omului si sa-l împace cu Tatal, redaruindu-i demnitatea de fiu al Lui. În ciuda primejdiei unui cataclism fara precedent care ameninta omenirea, noi, fiii Iubirii, sa credem nezdruncinat în rodnicia rugaciunilor si jertfelor crestinilor strânsi în jurul lui Isus, Domnul Pacii.AMIN

AD:25.dec.2008

Pr.Lucian Dudas

Craciun fericit..............

Cu ocazia Sfintei Sarbatori a Nasterii Domnului, familia Preot Lucian si Ramona Dudas impreuna cu credinciosii parohiei "Sfanta Treime"din Ungheni,va ureaza tuturor crestinilor un Craciun Fericit plin de bucurie si iubire.

Revolutia Romana decembrie 1989

În aceste zile, la cimitirele, monumentele şi troiţele închinate Eroilor din Decembrie 1989, ierarhi, preoţi şi diaconi înalţă rugăciuni de pomenire a celor care şi-au dat viaţa pentru libertatea, credinţa şi demnitatea poporului român. Eroii Revoluţiei din Decembrie 1989 au luptat şi ne-au adus libertatea dar şi responsabilitatea, adică lucrul pe care trebuie ca noi să-l îndeplinim în consensul libertăţii. Dacă ne-am eliberat de un sistem totalitar, trebuie să ne eliberăm şi de prejudecăţile, gândurile, poftele şi toate apucăturile noastre rele. Numai în felul acesta arătăm că libertatea este conţinutul existenţei şi o caracteristică ontologică a fiinţei noastre -În felul acesta, pomenindu-ne eroii, facem şi un bilanţ al vieţii noastre care trebuie să fie în consensul jertfei, căci jertfa este bineplăcută numai dacă este înconjurată de spiritul pentru care omul s-a jertfit.

Ce inseamna pentru tine ROMANE ,Dcembrie '89???

Pr.Lucian Dudas

Colindul Sfant

Vineri 19.12.2008 membrii parohiei greco-catolice "Sfanta Treime "impreuna cu credinciosii parohiei "Buna vestire"Targu-Mures au dus vestea cea buna a Nasterii Mantuitorului Isus Arhiepiscopului Major Lucian Muresan si Prea Sfintiei Sale Vasile Bizau.Preafericia Sa a multumit tuturor colindatorilor din ambele parohii ,urandu-le la randul sau un Craciun Fericit si binecuvantari alese din partea Pruncului Isus.

Pr.Lucian Dudas

Rugaciunea Credintei......

Tata,eu am pacatuit impotriva cerului si impotriva TA.Eu cred din toata inima,ca Domnul Isus Cristos a murit pe cruce pentru mine si ca scump sangele Lui ma curateste de toate pacatele mele.Doamne Isuse,prin credinta imi deschid inima pentru Tine,si te primesc pe Tine ca Mantuitor in viata mea.

Iti multumesc pentru dragostea Ta cea mare si pentru viata vesnica.Domne Isuse Cristoase condu-ma Tu pe calea cea dreapta din pricina numelui Tau.......AMIN

Marturii istorice........

Regele Carol al-II-lea:In istoria culturii romanesti,Bisericii Unite cu Roma Greco-Catolice si mai ales Mitropoliei Blajului,ii revine cinstea de a fi aceea care a faurit prima legatura intelectuala intre romani si tarile invatate ale Apusului.(...)Romanii greco-catolici din Transilvania veneau ca niste ingeri binevestitori,zicand:"Romane,sus fruntea,neamult tau e mare,tu esti LATIN".Cu un cuvant,renasterea poporului se datoreste Romei si Apusului".(Cuvantare in Catedrala Blajului,cu prilejul consacrarii Episcopului Dr.Vasile Suciu,-Actualitatea Crestina,anul IX,nr.1-2,Blaj.1920)

Marturii istorice.......

A.D.XENOPOL(24 martie 1847, Iaşi-Istoric de origine aroman,crestin ortodox):

"Poporul roman mosteneste de la romani elementul de capetenie din care zamislise,limba sa neolatina si religia crestina,doua parghii de cultura care imbinate ar fi putut grabi,indata ce vremurile se mai linistira,reinnodarea civilizatiei".(Istoria romanilor in Dacia Traiana,vol II.p122)

CUVINTE DE AUR din Biblie

Adevatat,adevarat va spun,ca cine asculta cuvintele Mele,si crede in Cel ce Ma timis,are viata vesnica,si nu vine la judecata,ci a trecut din moarte la viata.(Ioan 5,24)

Sub teroarea comunistă, Cardinal.Iuliu Hossu-pagini de istorie ( II )

S-a opus cu eroism mascaradei autointitulatei întoarceri a credincioşilor greco-catolici români la Biserica Ortodoxă. La 1 octombrie 1948, a dat un Decret de Excomunicare (ipso facto) a participanţilor la Adunarea de la Cluj, a celor 37 (de fapt au semnat doar 36 dintre participanţi) de preoţi greco-catolici, care urmau să hotărască ruperea greco-catolicilor români de Biserica Romei, la ordinul lui Stalin şi al slugilor sale din România. La 28 octombrie1948 a fost arestat şi dus la vila patriarhală de la Dragoslavele, unde a fost ţinut închis, sub pază, ca şi ceilalţi episcopi greco-catolici arestaţi, în foame şi frig. Atât autorităţile comuniste cât şi conducerea Bisericii Ortodoxe Române, patriarhul Iustinian Marina personal, i-au propus scaunul de mitropolit al Moldovei, în schimbul renunţării la credinţa catolică. Refuzând trecerea la ortodoxie, Episcopul Iuliu Hossu a fost transferat mai întâi la Mănăstirea Căldăruşani, iar în 1950, la penitenciarul din Sighet. În anul 1955, a fost dus la Curtea de Argeş, iar în anul 1956, la Mănăstirea Ciorogârla, apoi din nou la Căldăruşani, unde a stat cu domiciliu obligatoriu până la sfârşitul vieţii. Aici, s-a consacrat rugăciunii, meditaţiei şi unei munci dificile, în clandestinitate, pentru viitorul Bisericii Greco-Catolice, interzise. La 28 aprilie 1969, a fost creat cardinal in pectore de către Papa Paul al VI-lea pentru că datorită regimului din acea vreme o astfel de titulatură, făcută public, i-ar fi făcut rău. Papa a dezvăluit faptul că episcopul Iuliu Hossu a fost creat cardinal, la scurt timp după decesul său, la 5 martie 1973.A murit în 28 mai 1970, la Spitalul Colentina din Bucureşti, ultimele lui cuvinte fiind: "Lupta mea s-a sfârşit, a voastră continuă". La căpătâiul său a stat cel care a devenit următorul Cardinal român, Episcopul Alexandru Todea. Mormântul său se află în Cimitirul Bellu catolic.
"În timpul liturghiei Recviem, celebrată la Paris, la 17 octombrie 1973, pentru odihna sufletului cardinalului Iuliu Hossu, cardinalul Marty spunea că «forţa Spiritului i-a dat puterea să nu se supună niciodată, să rămână un om în picioare în chiar momentul când mâinile şi picioarele erau legate», că datorită credinţei lui tenace, «el a permis Bisericii Sale să nu moară, ea care este din 1948...o Biserică a Tăcerii.»"

Preot Paroh Lucian Dudas

Card .Iuliu Hossu-pagini de istorie ( I )

Iuliu Hossu s-a născut în comuna Milas,judetul Bistrita-Nasaud din părinţii Ioan, preot, şi Victoria, născută Măriuţiu.
Îşi face studiile în satul natal, numit în vremea aceea Milasul Mare, apoi la Gimnaziul luteran de laReghin, la Liceul 9romano-catolic)(clasa a IV-a), la Targu-Mures, iar clasele a V-a - a VIII-a, la Liceul naţional din Blaj. În 1904 şi-a început studiile teologice, fiind trimis în scurt timp la Colegiul De Propaganda Fide din Roma. În 1906 este promovat doctor în Filosofie, iar în 1910 doctor în Teologie. În ultimul an de studii, la 27 martie 1910, este hirotonit preot de episcopul Vasile Hossu.Întors în ţară, a activat la Lugoj pe rând ca protocolist, arhivar, bibliotecar, apoi vicar şi secretar episcopesc. În anul 1914, îl aflăm pe front, în calitate de preot militar, unde alină suferinţele celor răniţi aflaţi în spitale şi săvârşeşte slujbe la înmormântarea morţilor. Pe front militează printre soldaţi ideea înfăptuirii unităţii naţionale a românilor. Această activitate îi va fi recunoscută de Marea Adunare Naţională de la Alba Iulia de la 1 Decembrie 1918. La 3 martie 1917 a fost numit episcop în scaunul Episcopiei Gherla, rămas vacant, ca urmare a decesului episcopului Vasile Hossu, numirea găsindu-l preot militar. La 1 Decembrie 1918, episcopul Iuliu Hossu a fost cel care, din însărcinarea Marelui Sfat Naţional Român, a dat citire Declaraţiei de la Alba Iulia, în faţa celor 100.000 de participanţi. Episcopul Iuliu Hossu, alături de alţi trei fruntaşi ardeleni (episcopul ortodox Miron Cristea - viitor patriarh al Bisericii Ortodoxe Române,si cel care a blesteman armata unionista deoarece nu era de acord cu unirea Transilvaniei cu Roamnia-, Alexandru Vaida-Voievod şi Vasile Goldiş) au dus la Bucureşti declaraţia de Unire, în Parlamentul României. Cu acest prilej, Episcopul Iuliu Hossu a spus:„Dacă pentru strămoşii noştri romani toate drumurile duceau la Roma, pentru noi, românii ardeleni, toate drumurile duc la Bucureşti. Acesta este Sionul Neamului Românesc..”

În anul 1924, Episcopia de Gherla a primit, cu titlu de donaţie din partea Sfântului Scaun, biserica franciscană "Schimbarea la Faţă" din Cluj. Dispunând de un astfel de edificiu reprezentativ, ridicat la rangul de catedrală, centrul Episcopiei de Gherla a fost mutat în oraşul Cluj, numele instituţiei devenind Episcopia de Cluj-Gherla. Catedrala din Gherla a primit statutul de con-catedrală. În vechiul sediu episcopal din Gherla (actualmente muzeu municipal), episcopul Iuliu Hossu a aşezat şcoala greco-catolică de institutori (învăţători), desfiinţată ulterior de autorităţile comuniste. Reşedinţa episcopală a fost mutată la Cluj, în imobilul cumpărat prin efortul episcopului Iuliu Hossu pe strada Moţilor. Tot prin grija sa, Catedrala Schimbarea la Faţă din Cluj a fost prevăzută cu un iconostas.
În calitate de senator de drept în Parlamentul României Mari, episcopul Iuliu Hossu a apărat suveranitatea şi integritatea ţării, împotriva revizionismului vremii. În decembrie 1932, în cadrul unei adunări populare, la care au participat circa 30.000 de persoane, ţinută în Piaţa Clujului, a spus:„Marea revizuire s-a făcut la 1 Decembrie 1918 la Alba Iulia, când Dumnezeu, judecând ca un atotputernic, a şters nedreptăţile veacurilor şi a restabilit dreptatea imanentă. Biruinţa acestui neam a fost biruinţa lui Dumnezeu.”

Card.Iuliu Hossu-CREDINTA NOASTRA ESTE VIATA NOASTRA....

Destinul zilei de 1 decembrie pare a fi identic cu cel al episcopului greco-catolic Iuliu Hossu, cel care la 1 Decembrie 1918, pe Campul lui Horea din Alba-Iulia a citit Declaratia de Unire. Inainte de a da citire documentului care a anuntat unirea Transilvaniei cu Romania, episcopul Iuliu Hossu a rostit o scurta cuvantare in care afirma: "Astazi, prin hotararea noastra se infaptuieste Romania Mare, una si nedespartita, rostind fericiti toti romanii de pe aceste plaiuri: Ne unim pe veci cu Tara Mama Romania! Va amintiti cand prin sutele de spitale, in zilele de intuneric, va vesteam ca <>, va aratam ca vine ceasul cand toti factorii nedreptatii vor plange lacrimi de sange in ziua bucuriei noastre. A biruit dreptatea! Acesta-i ceasul dreptatii lui Dumnezeu si al rasplatirii Lui. Acesta-i ceasul bucuriei noastre, bucuria unui neam intreg pentru suferintele veacurilor, purtate de un neam cu credinta in Dumnezeu si cu nadejdea in dreptatea Lui".
Episcopul Iuliu Hossu a ramas alaturi de credinciosii sai in perioada ocupatiei maghiare dintre 1940-1944, continuandu-si activitatea pastorala, incercand sa mentina scolile romanesti si speranta romanilor. Episcopul Hossu a scapat in aceasta perioada din doua atentate: unul la Cutis (22 august 1943) si altul la Budac, unde s-a tras foc de arma (31 octombrie 1943). Academia de Teologie din Cluj a fost devastata (3 martie 1944), iar Episcopul insultat si scuipat in fata de studenti maghiari (4 martie 1944). Episcopul Iuliu Hossu a fost unul dintre putinii oameni din Cluj din acea perioada care vizitau evreii din ghetou si le asigurau aprovizionarea cu alimente.
Povestea episcopului Hossu nu se opreste aici: a intrat aproape imediat in conflict cu autoritatile comuniste. La 27 octombrie 1948, Episcopul Iuliu Hossu, impreuna cu Episcopul romano-catolic Marton Aron de la Alba-Iulia, au prezentat Ministerului Cultelor Statutul Bisericii Catolice din Romania, pentru toate riturile: latin, bizantin, armean si rutean. Statutul n-a fost acceptat, iar Episcopul Iuliu Hossu a fost arestat in 28 octombrie 1948 de la locuinta din Bucuresti a fratelui sau, ing. Traian Hossu, unde era gazduit.
In februarie 1949 episcopul Iuliu Hossu, alaturi de ceilalti episcopi greco-catolici, a fost transferat la Manastirea Caldarusani. In mai 1950 vor fi transferati cu totii la Penitenciarul din Sighetu Marmatiei si supusi unui regim de exterminare. Aici a fost contactat de Securitate si i s-a oferit un scaun mitropolitan, ortodox, pe care l-a refuzat. Episcopul Iuliu Hossu si-a continuat viata in izolare la Manastirea Caldarusani pana la sfarsitul vietii, la 28 mai 1970. Episcopul Iuliu Hossu a stiut sa-si pastreze coloana vertebrala, indiferent de vremuri si de dusmani.CREDINTA NOSTRA ESTE VIATA NOASTRA...AMIN

Preot Paroh Lucian Dudas

1 DECEMBRIE ZIUA NATIUNII ROMANE

Marea Unire din 1918 a fost si rãmâne pagina cea mai sublimã a istoriei românesti. Mãretia ei stã în faptul cã desãvârsirea unitãtii nationale nu este opera nici unui om politic, a nici unui guvern, a nici unui partid; este fapta istoricã a întregii natiuni române, realizatã într-un elan tâsnit cu putere din strãfundurile constiintei unitãtii neamului, un elan controlat de fruntasii politici si religiosi pentru a-l cãlãuzi cu inteligentã politicã remarcabilã spre telul dorit.

d-na preoteasa Ramona Elena Dudas

Rafila Găluţ, fecioara stigmatizată de la Bocsig

În ziua de 18 octombrie 2008, Preasfinţitul Alexandru Mesian, Episcop greco-catolic de Lugoj, s-a aflat în vizită pastorală în localitatea Bocsig, judeţul Arad. Este a treia vizită pastorală pe care Preasfinţia sa a făcut-o în această localitate, prima vizită având loc în anul 1995, pe 7 mai, când a avut loc sfinţirea bisericii şi hirotonirea întru preoţie a preotului paroh Gheorghe Tomoioagă. Tot atunci Preasfinţia Sa a vizitat şi mormântul Rafilei Găluţ, fecioară care a purtat rănile Mântuitorului între anii 1931-1939. Vizita din acest an a avut loc în cadrul unui pelerinaj mai amplu organizat de asociaţiile AGRU şi ASTRU, sub coordonarea pr. Coriolan C. Mureşan, înscris în ediţia 2008 a "Zilelor Acţiunii Catolice". În cuvântul de învăţătură, Episcopul a scos în evidenţă semnificaţia deosebită a vizitei ce a întreprins-o în această parohie arădeană: vizită pastorală şi Sfânta Liturghie la care au participat numeroşi credincioşi din cele 10 protopopiate ale Eparhiei de Lugoj, întâlnirea asociaţiilor ASTRU şi AGRU şi pelerinajul la mormântul Rafilei Găluţ. "Bocsigul este cunoscut mai ales ca o localitate creştină unde, în perioada 1931-1939, Isus Cristos şi Maica Sfântă au apărut la o fecioară cu numele Rafila Găluţ, căreia i-au transmis anumite mesaje. În această perioadă Rafila a purtat periodic rănile dureroase ale Domnului nostru Isus Cristos, aşa cum au purtat şi Sfântul Padre Pio, Sfânta Gema Galgani şi alţi sfinţi." Amintind rolul şi implicarea celorlalţi Episcopi greco-catolici de Lugoj, Preasfinţia sa a afirmat: "Acum este rândul meu să duc la desăvârşire un lucru atât de greu: să facem lumină, să studiem, să cerem ajutorul lui Dumnezeu pentru a cunoaşte care este voia şi planul Său în aceste cazuri petrecute în perioada interbelică în cele două localităţi ale Eparhiei de Lugoj". După Sfânta Liturghie, Episcopul, preoţii şi mulţimea de credincioşi au pornit în procesiune de la biserica parohială până la cimitirul din sat, aflat la aproximativ 1 km distanţă, unde a fost oficiat un parastas la mormântul Rafilei Găluţ. Preasfinţitul Alexandru a rostit cele două rugăciuni de pe pliantul pregătit cu ocazia acestui pelerinaj, pliant în care se face o scurtă biografie a Rafilei şi se prezintă câteva aspecte legate de stigmatele pe care le-a purtat. Cei prezenţi s-au recules la mormântul fecioarei stigmatiza.

autor:Raimondo-Mario Rupp

Preoţia presupune un psihic sănătos

A te decide să studiezi pentru preoţie necesită un proces de discernământ, atât pentru cel care doreşte să devină preot cât şi pentru Biserică, şi psihologii pot oferi uneori un ajutor valoros, s-a afirmat în cadrul prezentării în ziua de joi, 30 octombrie 2008, a documentului numit "Îndrumător pentru folosirea psihologiei în admiterea şi formarea candidaţilor la preoţie", al Congregaţiei pentru Educaţia Catolică.
Textul evidenţiază importanţa Episcopilor şi formatorilor în a fi capabili să îi orienteze pe candidaţii la preoţie într-o solidă maturitate psihologică şi afectivă, precum şi într-o bogată viaţă spirituală care să le permită să facă faţă cerinţelor vieţii preoţeşti, în particular privind celibatul. Documentul afirmă că un bărbat care se simte chemat la preoţie, pe lângă virtuţi morale şi teologice, trebuie să aibă de asemenea "un solid echilibru uman şi psihic, în particular în domeniul afectiv, astfel încât să îi permită subiectului să se predispună în mod adecvat la o dăruire de sine cu adevărat liberă în relaţie cu credincioşii, potrivit vieţii de celibat".
Se arată de asemenea calităţile pe care trebuie să le aibă orice viitor preot: "un sentiment pozitiv şi stabil al propriei lui identităţi masculine şi capacitatea de a forma relaţii mature cu alte persoane sau grupuri de persoane; un sentiment solid de apartenenţă, bază a viitoarei comuniuni cu presbiteratul şi a unei colaborări responsabile cu slujirea episcopală". Potrivit documentului, o percepţie corectă privind semnificaţia vocaţiei candidatului trebuie să fie cultivată într-un "climat de credinţă, rugăciune, meditare a Cuvântului lui Dumnezeu, studiu teologic şi viaţă de comunitate".
Documentul insistă asupra faptului că cei responsabili de formarea seminariştilor trebuie să fie "experţi în persoana umană, în ritmurile ei de creştere, potenţialele şi slăbiciunile ei şi modul ei de a trăi relaţia cu Dumnezeu". Se afirmă că este necesar să se cunoască istoria candidatului, dar acesta nu trebuie să fie singurul criteriu decisiv în acceptarea lui la pregătirea pentru preoţie. Formatorul trebuie să privească la persoană "ca întreg, în progresul şi dezvoltarea sa", pentru a evita erorile în discernământ. Se atrage atenţie şi asupra tendinţei candidaţilor de a-şi "minimiza sau nega propriile slăbiciuni, de teama posibilităţii de a nu fi înţeleşi, şi în consecinţă de a nu fi acceptaţi".
Documentul susţine că în cazurile cu nevoi particulare, apelul la un psiholog poate "ajuta candidatul să depăşească aceste răni", pentru a ţinti spre "un stil de viaţă ca acela al lui Isus, Bunul Păstor, Cap şi Mire al Bisericii". În acest context, se recomandă evaluarea psihologică cu consimţământul liber al candidatului. Psihologii care acordă acest sprijin trebuie să aibă "o solidă maturitate umană şi spirituală", se spune, precum şi "un concept creştin privind persoana umană, sexualitatea, vocaţia preoţească şi celibatul". Documentul mai arată clar că serviciile psihologice nu pot înlocui îndrumarea spirituală. Se afirmă că viaţa spirituală "în sine favorizează creşterea în virtuţile umane, dacă nu există un blocaj de natură psihologică".

Catholica