Romanii si Papalitatea

Romanii si-au primit de la Roma si fiinta si credinta."De la Ram ne tragem noi",ne-o spunea cronicarul vremii Grigore Ureche.Nicolae Iorga isi exprima nedumerirea:"Doua sunt enigmele care ma pun in uimire,pe care eu ca istoric,nicicum nu le pot pricepe:de ce Evreii l-au repudiat pe Cristos si de ce Romanii repudeaza Roma".Vaticanul ne prezinta documente importante pentru trecutul nostru.A se vedea:"Monumenta Romaniae Vatican.Tot trecutul nostru se leaga de Roma eterna.

O TURMA SI UN PASTOR....

"Mai am si alte oi,care nu sunt din staulul acesta.Si pe acelea trebuie sa le aduc la mine.Ele vor asculta glasul meu si nu va fi decat o turma si un Pastor"(Ioan 10-16)
Biserica are misiunea de a face cunoscut adevarul lui Cristos care mantuieste.Continutul acestuia este covarsitor de bogat si de actual,deoarece comunica statornic si pretutindeni lumina,iubirea,unirea si pacea.
Implinirea omului consista tocmai in cunoasterea reala a adevarului lui Cristos,cunoasterea la care nu se poate ajunge fara Sfanta Biserica.Acesteia,si numai Ei,Cristos Domnul i-a incredintat tot tezaurul Revelatiei,continut in Marea Traditie si in Sfanta Scriptura.

Miercuri zi de penitenta......

Programul pentru ziua de PENITENTA Miercuri 11 febraurie.2009

10.00: Sfanta Liturghie
11.30:Rugaciuni de penitenta si de iertare
12.00:Adoratie Euharistica
18.00:Paraclisul Maicii Domnului

Toti credinciosii cu frica de Dumnezeu sunt invitati sa se roge alaturi de comunitatea greco-catolica din Parohia"Sfanta Treime"Ungheni.
"Si ne iarta pacatele noastre precum si noi iertam gresitilor nostri"
Pr.Lucian Dudas

Clerului, credincioşilor şi tuturor fraţilor în Domnul

Iubiţi credinciosi,

Aţi aflat cu toţii de proiectul legislativ propus Parlamentului în aceste zile şi care dispune ca în localităţile rurale unde există ambele confesiuni, ortodoxă şi greco-catolică, biserica, cimitirul, casa parohială şi terenurile aferente să rămână definitiv în proprietatea cultului ortodox. Iată că după douăzeci de ani de la eliberare se pune încă în discuţie un astfel de proiect de lege, prin care se urmăreşte desfiinţarea dreptului la proprietate al Bisericii Române Unite cu Roma şi discreditarea completă a apostolatului ei în sânul neamului nostru.

În numele episcopatului nostru am protestat solemn în faţa înaltelor foruri ale ţării. Dată fiind experienţa celor nouăsprezece ani în încercările de dialog cu autorităţile, constatăm că interesul faţă de strigătul nostru pentru dreptate a scăzut foarte mult. Desigur, în speranţa noastră dorim să ne păstrăm bucuria de a ne desfăşura misiunea aşa cum ne-o confirmă principial libertatea de exprimare garantată prin Constituţie. Ne întoarcem însă inimile spre puterea Cerului şi ne aducem aminte de suferinţele pe care orice generaţie creştină a trebuit să le pătimească pentru Dumnezeu.

Iubiţi credincioşi,

Nu vă temeţi! Să fim pregătiţi de orice, fiindcă ceasul înfruntării aduce Harul dumnezeiesc, iar de puterea Sa nu ne poate despărţi nimeni. Facem apel la rugăciune şi nu la retorică. Rugăciunea nu este arma de la urmă, ci viaţa sufletului omului de credinţă, doritor de pace. Certitudinea sădită în inimă de obişnuinţa rugăciunii e incomparabil mai de preţ faţă de tot ceea ce calculele omeneşti ar putea să prevadă. Asistăm la asalturile răului care periodic îşi arată lipsa de scrupule ca să poată descuraja şi dispera. Nădejdea noastră este la Dumnezeu, convinşi fiind că Biserica poate reînflori numai dacă îi lăsăm Lui libertatea deplină de a sufla liber prin ruinele vieţilor noastre.

În acest sens, în virtutea slujirii arhiereşti prin care am fost investiţi de Dumnezeu, dispunem ca ziua de 11 februarie 2009 să fie zi de pocăinţă şi adâncă rugăciune pentru noi toţi, fii ai Bisericii Române Unite. Încredinţăm astfel Cerului strigătul nostru de dreptate care aici pe pământ pare să fie auzit tot mai puţin.

Iubiţi credincioşi,

Toate înnoirile în istoria mântuirii au pornit din darul Cerului şi dorinţa de a face pocăinţă pentru păcate din partea oamenilor. Gestul de speranţă al acestei zile de post, ajun şi rugăciune vi-l încredinţăm în genunchi împreună cu binecuvântata de Dumnezeu Născătoare şi pururea Fecioară Maria, întărindu-vă în credinţă. Cristos este cu noi în barca bătută de valuri, nu doarme şi ne spune: „Nu te teme turmă mică, căci i-a plăcut Domnului să-ţi dea ţie Împărăţia"(Luca 12, 32). Să fie această zi de 11 februarie pentru fiecare în parte, zi de reculegere în faţa conştiinţei şi post aspru precum facem de Vinerea Patimilor Domnului.

Cristos nu a murit ca erou, ci a fost dat morţii pentru că Adevărul cerului întotdeauna a adus deranj şi continuă să mustre istoria noastră omenească. Fiul lui Dumnezeu şi-a purtat Crucea ca un renegat al istoriei, dar slăbiciunea-i în faţa răului a fost voită pentru ca prin preţul dragostei Sale, din moartea Sa, să ne aducă mântuirea deplină.

Iubiţi credincioşi,

Vă suntem aproape şi Vă încredinţăm Domnului, iar prin cuvintele profetului reînnoim abandonarea noastră în puterea cerului: „Nu te teme Sioane, căci mâinile tale nu vor slăbi. Domnul Dumnezeul tău este în mijlocul tău ca un izbăvitor puternic... Voi strânge laolaltă pe cei ce sunt întristaţi şi fără sărbătoare şi vor fi iarăşi dintre ai tăi, deşi ocara apasă asupra lor... pe cei izgoniţi îi voi strânge de pe drumuri. Şi îi voi face de laudă şi cu nume, în ţinuturile în care fuseseră făcuţi de ocară" (Sofonie 3, 16-19).

Cu arhierească binecuvântare,

† LUCIAN

Arhiepiscop Major

Saptamana de rugaciune pentru unitatea tuturor bisericilor

Cu credinţă în Dumnezeu, Cel în Treime adorat şi preamărit, cu încredere în lucrarea bună şi din iubire a tuturor creştinilor, celebrăm, iată, şi în acest an Săptămâna de rugăciune pentru unitatea tuturor creştinilor.Am înţeles că cei ce coordonează celebrarea Săptămânii de rugăciune pentru unitate au avut în vedere experienţa Bisericii din Peninsula Coreea, unde o naţiune trăieşte dezbinată, iar Biserica de acolo lucrează pentru reconcilierea dintre nord şi sud. Pentru aceasta s-a ales tema din capitolul 37, din cartea profetul Iezechiel. Însă, această temă, inspirat aleasă, nu are în vedere numai realitatea dureroasă a poporului coreean, cât mai ales realitatea dureroasă a Poporului lui Dumnezeu care trăieşte dezbinat în atâtea fracţiuni creştine, fracţiuni care se constituie în ne-mărturie pentru creştinătatea zilelor noastre.Iubiţi fraţi şi surori, creştinismul fărâmiţat datorită orgoliilor şi neputinţelor firii umane: ca un câmp de oase fără viaţă, risipite peste tot. Suntem conştienţi că unitatea deplină dintre toţi creştinii va fi rodul lucrării Desăvârşitei Treimi. Însă această lucrare atotputernică cere colaborarea tuturor Bisericilor şi comunităţilor creştine. Această acţiune a Bisericilor trebuie să fie însoţită de eforturi concrete, atât comunitare cât şi individuale. Este necesară pocăinţa sinceră, adică recunoaşterea din partea fiecărei Biserici a aportului adus la ne-unitate, precum şi rugăciunea sinceră a fiecărui creştin pentru a se repara orice greşală împotriva unităţii; este necesară iertarea frăţească, iertare din iertarea Domnului cel iubitor şi milostiv, pentru ca apoi, dorita îmbrăţişare, după decenii sau secole multe de separare să se celebreze în jurul aceleiaşi mese a împărtăşirii Euharistice şi a Cuvântului viu al lui Dumnezeu.Să celebrăm, fraţilor, cu credinţă puternică Săptămâna de rugăciune pentru unitate, aşa încât speranţa noastră a tuturor să fie întărită că acea „Sărbătoare a sărbătorilor” unităţii tuturor celor ce-L mărturisesc pe Isus Cristos, Unic Domn şi Mântuitor, să nu fie departe.

Să rugăm Treimea în Unime ca să ne facă părtaşi, dincolo de nevredniciile şi păcatele noastre, de bucuria sincerei îmbrăţişări frăţeşti şi a deplinei comuniuni.

† LUCIAN
Mitropolit de Alba Iulia şi Făgăraş – Blaj
Arhiepiscop Major al Bisericii Române Unite cu Roma, Greco-Catolică

An nou fericit...........La Multi Ani.......

Parohia greco-catolica Sfanta Treime Ungheni doreste tuturor vizitatorilor acestui blog(de buna credintza) ca in anul 2009 sa aiba parte de 12 luni de sanatate, 52 saptamani de fericire, 365 zile sfinte, 8640 ore de intelepciune, 518400 minute de bunatate, si in final 31104000 secunde petrecute alaturi de cei dragi !

Pr.Lucian Dudas

Sfântul martir si arhidiacon Stefan

Sfânta Biserica venereaza astazi pe sfântul protomartir si arhidiacon Stefan, care, însufletit de o credinta si o dragoste duse pâna la martiriu, L-a marturisit pe Cristos cu cuvântul si fapta, dându-si viata pentru El, devenind astfel cel dintâi martir al Bisericii. Pentru acest motiv, Biserica îl sarbatoreste îndata dupa Nasterea Domnului, drept omagiu adus Aceluia care s-a coborât pe pamânt, ca sa se jertfeasca pentru mântuirea noastra. Se crede ca facuse parte dintre cei saptezeci de ucenici ai Domnului, fiind, mai târziu, ales si sfintit diacon si ocupând locul întâi în grupul celor sapte diaconi, adica slujitori încredintati cu ajutorarea vaduvelor, orfanilor si saracilor. Sfânta Scriptura îl numeste "Barbat plin de credinta si de Spirit Sfânt" si adauga: "Iar Stefan, plin de credinta si putere, facea minuni si semne mari în popor" (Fapte VI 5-8), asa încât, mai ales prin el, se sporea tot mai mult numarul crestinilor în Ierusalim. Dusmanii nu-si mai puteau stapâni furia si, ca iesiti din minti, l-au târât afara din oras ca sa-l omoare cu pietre. Sfântul nu se împotrivi, ci, urmând exemplul Învatatorului sau, Isus, se supuse cu blândete mortii, marturisindu-L astfel, pâna la capat, pe Cristos, care, cu aceleasi dispozitii, S-a daruit mortii pentru el. Acoperit de rani, în clipa mortii, Stefan îsi uita de propriile-i chinuri si, ca pentru a-L urma pâna la sfârsit pe Isus, Maestrul sau, îngenunchind, implora întocmai ca Isus harul iertarii pe seama propriilor sai calai: "Doamne, nu le socoti pacatul acesta!" (Fapte VII, 60). Si, cu aceste cuvinte, si-a dat sufletul, dupa ce înainte se rugase asemenea lui Isus: "Doamne Isuse, primeste sufletul meu!" (Fapte VII, 59). Ce admirabila reproducere a mortii lui Isus în acest dintâi martir al Sau!
Doua mari virtuti aureoleaza figura protomartirului Stefan, asa cum ne apare ea zugravita de însasi viata lui: 1. Caritatea, adica iubirea sa, dusa pâna la eroism si 2. Taria sa mai presus de fire. De iubim pe aceia care ne iubesc suntem numai oameni, cu nimic mai buni decât pagânii, care înca iubesc pe cei care îi iubesc. Dar atunci când iubim pe aceia care ne urasc si ne fac rau, de abia atunci suntem crestini, adica nascuti din Cristos si marturisitori ai Lui care ne-a dat porunca cea noua sa ne iubim asa cum ne-a iubit El; de abia atunci pulseaza în noi viata lui Dumnezeu, caci de abia atunci Dumnezeu traieste în noi, cum ne spune Sfântul Ioan Apostolul si Evanghelistul: "Dumnezeu este dragoste si cel ce ramâne în dragoste locuieste în Dumnezeu si Dumnezeu într-însul" (I Ioan IV, 16). Amin.

Nasterea Domnului

"Fecioara, în aceasta zi, pe Cel mai presus de fiinta îl naste,si pamântul pestera Celui neapropiat I-o aduce,Îngerii Îl preamaresc cu pastorii, iar magii cu steaua calatoresc,caci ni S-a nascut Prunc tânar, Dumnezeu Cel mai înainte de veci."Astfel zugraveste Biserica, în condacul sarbatorii de azi, icoana noptii de mister în care cerul si pamântul îsi unesc glasul pentru a preamari coborârea în lume a Fiului lui Dumnezeu.
Astazi se împlinesc sperantele de veacuri ale omenirii care zacea de milenii "în întuneric si în umbra mortii".

Cuvântul vesnic al Tatalui se face om, pentru ca pe om sa-l mântuiasca, adica sa refaca, prin jertfa Sa de pe Cruce, legatura omului cu Dumnezeu, rupta prin pacatul protoparintilor nostri.
Mânat numai si numai de netarmurita-I iubire fata de om, Dumnezeu l-a ridicat pe acesta, înca din clipa crearii lui, la demnitatea suprafireasca de fiu adoptiv, dar real, al Sau, împartasindu-i, prin harul sfintitor, propria Sa fire dumnezeiasca si Unindu-Se astfel cu omul - creatura Sa - în chipul cel mai intim cu putinta. Dar omul, lasându-se amagit de trufia de a fi egal cu Dumnezeu, a dispretuit darul primit de la Creatorul si Parintele sau, si, nesupunându-se poruncii Lui, s-a prabusit din demnitatea de fiu, în sclavia patimilor. Desprins de Dumnezeu si lasat prada propriilor pofte razvratite, si ele, contra vointei sale proprii, omul singur, cu firea sa grav ranita si slabita prin cadere, nu se poate ridica acolo, de unde cazuse. De aceea, Dumnezeu, facându-I-Se mila de mizeria omului, Se face El Însusi om, în persoana Fiului Sau , pentru ca sa repare cu firea Sa de om, în locul omului, vatamarea infinita pricinuita Lui de acesta, adica sa ispaseasca pacatul omului si sa-l împace cu Tatal, redaruindu-i demnitatea de fiu al Lui. În ciuda primejdiei unui cataclism fara precedent care ameninta omenirea, noi, fiii Iubirii, sa credem nezdruncinat în rodnicia rugaciunilor si jertfelor crestinilor strânsi în jurul lui Isus, Domnul Pacii.AMIN

AD:25.dec.2008

Pr.Lucian Dudas

Craciun fericit..............

Cu ocazia Sfintei Sarbatori a Nasterii Domnului, familia Preot Lucian si Ramona Dudas impreuna cu credinciosii parohiei "Sfanta Treime"din Ungheni,va ureaza tuturor crestinilor un Craciun Fericit plin de bucurie si iubire.

Revolutia Romana decembrie 1989

În aceste zile, la cimitirele, monumentele şi troiţele închinate Eroilor din Decembrie 1989, ierarhi, preoţi şi diaconi înalţă rugăciuni de pomenire a celor care şi-au dat viaţa pentru libertatea, credinţa şi demnitatea poporului român. Eroii Revoluţiei din Decembrie 1989 au luptat şi ne-au adus libertatea dar şi responsabilitatea, adică lucrul pe care trebuie ca noi să-l îndeplinim în consensul libertăţii. Dacă ne-am eliberat de un sistem totalitar, trebuie să ne eliberăm şi de prejudecăţile, gândurile, poftele şi toate apucăturile noastre rele. Numai în felul acesta arătăm că libertatea este conţinutul existenţei şi o caracteristică ontologică a fiinţei noastre -În felul acesta, pomenindu-ne eroii, facem şi un bilanţ al vieţii noastre care trebuie să fie în consensul jertfei, căci jertfa este bineplăcută numai dacă este înconjurată de spiritul pentru care omul s-a jertfit.

Ce inseamna pentru tine ROMANE ,Dcembrie '89???

Pr.Lucian Dudas

Colindul Sfant

Vineri 19.12.2008 membrii parohiei greco-catolice "Sfanta Treime "impreuna cu credinciosii parohiei "Buna vestire"Targu-Mures au dus vestea cea buna a Nasterii Mantuitorului Isus Arhiepiscopului Major Lucian Muresan si Prea Sfintiei Sale Vasile Bizau.Preafericia Sa a multumit tuturor colindatorilor din ambele parohii ,urandu-le la randul sau un Craciun Fericit si binecuvantari alese din partea Pruncului Isus.

Pr.Lucian Dudas

Rugaciunea Credintei......

Tata,eu am pacatuit impotriva cerului si impotriva TA.Eu cred din toata inima,ca Domnul Isus Cristos a murit pe cruce pentru mine si ca scump sangele Lui ma curateste de toate pacatele mele.Doamne Isuse,prin credinta imi deschid inima pentru Tine,si te primesc pe Tine ca Mantuitor in viata mea.

Iti multumesc pentru dragostea Ta cea mare si pentru viata vesnica.Domne Isuse Cristoase condu-ma Tu pe calea cea dreapta din pricina numelui Tau.......AMIN

Marturii istorice........

Regele Carol al-II-lea:In istoria culturii romanesti,Bisericii Unite cu Roma Greco-Catolice si mai ales Mitropoliei Blajului,ii revine cinstea de a fi aceea care a faurit prima legatura intelectuala intre romani si tarile invatate ale Apusului.(...)Romanii greco-catolici din Transilvania veneau ca niste ingeri binevestitori,zicand:"Romane,sus fruntea,neamult tau e mare,tu esti LATIN".Cu un cuvant,renasterea poporului se datoreste Romei si Apusului".(Cuvantare in Catedrala Blajului,cu prilejul consacrarii Episcopului Dr.Vasile Suciu,-Actualitatea Crestina,anul IX,nr.1-2,Blaj.1920)

Marturii istorice.......

A.D.XENOPOL(24 martie 1847, Iaşi-Istoric de origine aroman,crestin ortodox):

"Poporul roman mosteneste de la romani elementul de capetenie din care zamislise,limba sa neolatina si religia crestina,doua parghii de cultura care imbinate ar fi putut grabi,indata ce vremurile se mai linistira,reinnodarea civilizatiei".(Istoria romanilor in Dacia Traiana,vol II.p122)

CUVINTE DE AUR din Biblie

Adevatat,adevarat va spun,ca cine asculta cuvintele Mele,si crede in Cel ce Ma timis,are viata vesnica,si nu vine la judecata,ci a trecut din moarte la viata.(Ioan 5,24)

Sub teroarea comunistă, Cardinal.Iuliu Hossu-pagini de istorie ( II )

S-a opus cu eroism mascaradei autointitulatei întoarceri a credincioşilor greco-catolici români la Biserica Ortodoxă. La 1 octombrie 1948, a dat un Decret de Excomunicare (ipso facto) a participanţilor la Adunarea de la Cluj, a celor 37 (de fapt au semnat doar 36 dintre participanţi) de preoţi greco-catolici, care urmau să hotărască ruperea greco-catolicilor români de Biserica Romei, la ordinul lui Stalin şi al slugilor sale din România. La 28 octombrie1948 a fost arestat şi dus la vila patriarhală de la Dragoslavele, unde a fost ţinut închis, sub pază, ca şi ceilalţi episcopi greco-catolici arestaţi, în foame şi frig. Atât autorităţile comuniste cât şi conducerea Bisericii Ortodoxe Române, patriarhul Iustinian Marina personal, i-au propus scaunul de mitropolit al Moldovei, în schimbul renunţării la credinţa catolică. Refuzând trecerea la ortodoxie, Episcopul Iuliu Hossu a fost transferat mai întâi la Mănăstirea Căldăruşani, iar în 1950, la penitenciarul din Sighet. În anul 1955, a fost dus la Curtea de Argeş, iar în anul 1956, la Mănăstirea Ciorogârla, apoi din nou la Căldăruşani, unde a stat cu domiciliu obligatoriu până la sfârşitul vieţii. Aici, s-a consacrat rugăciunii, meditaţiei şi unei munci dificile, în clandestinitate, pentru viitorul Bisericii Greco-Catolice, interzise. La 28 aprilie 1969, a fost creat cardinal in pectore de către Papa Paul al VI-lea pentru că datorită regimului din acea vreme o astfel de titulatură, făcută public, i-ar fi făcut rău. Papa a dezvăluit faptul că episcopul Iuliu Hossu a fost creat cardinal, la scurt timp după decesul său, la 5 martie 1973.A murit în 28 mai 1970, la Spitalul Colentina din Bucureşti, ultimele lui cuvinte fiind: "Lupta mea s-a sfârşit, a voastră continuă". La căpătâiul său a stat cel care a devenit următorul Cardinal român, Episcopul Alexandru Todea. Mormântul său se află în Cimitirul Bellu catolic.
"În timpul liturghiei Recviem, celebrată la Paris, la 17 octombrie 1973, pentru odihna sufletului cardinalului Iuliu Hossu, cardinalul Marty spunea că «forţa Spiritului i-a dat puterea să nu se supună niciodată, să rămână un om în picioare în chiar momentul când mâinile şi picioarele erau legate», că datorită credinţei lui tenace, «el a permis Bisericii Sale să nu moară, ea care este din 1948...o Biserică a Tăcerii.»"

Preot Paroh Lucian Dudas