Prima Împărtăşanie în parohia "Sfanta Treime"Ungheni-Mures

Duminicã, 27.aprilie a.c.,in Sfanta zi de Pasti întreaga comunitate a parohiei "Sfânta Treime" din Ungheni,Mures a fost martora unui moment de o maximã importantã pentru viata în Cristos: Prima Împãrtãsanie solemnã primitã de 4 dintre copii parohiei, care timp de un an de zile s-au pregãtit pentru acest important moment din viata lor prin întâlniri catehetice sãptãmânale. Dupã împãrtãsania credinciosilor, copii pregãtiti de d-na preoteasa Ramona Dudas pentru prima lor împãrtãsanie solemnã au reînnoit promisiunile baptezimale alãturi de întreaga comunitate parohialã, dupã care au recitat Crezul.La sfârsitul celebrãrilor, copii care au luat Prima Împãrtãsanie solemnã au primit câte un cadou si o diploma din partea Preotului Paroh Lucian Dudas.Chiar dacã au fost doar patru copii, întreaga comunitate a participat alãturi de ei la acest moment important pentru viata spiritualã, iar astfel aceastã zi a fost una extrem de importantã pentru întreaga parohie.

'Biserica a fost si este un far calauzitor care ofera lumina'

Cu prilejul sarbatorii Invierii Domnului Preotul Paroh Lucian Dudas a mentionat faptul ca, in toate vremurile de rastriste, intunericul incearca sa se impuna in viata omenirii, iar Biserica, care a fost si este un far calauzitor, nu face decat sa ofere lumina, misiunea ei fiind sa risipeasca negura. Parintele Lucian a adresat o chemare ca de la frate la frate, pentru a impartasi lumina si bucuria Invierii tuturor acelora care au participat la slujba de Inviere sau a celor persoane care din binecuvantate pricini sau din alte nu au putut fi prezente la celabrarea slujbelor sfinte.

Mai multe imagini in sectiunea "Parohia in Imagini"(Poze)

Invierea Domnului

Dacă se vesteşte că Cristos a înviat din morţi, cum spun unii dintre voi că nu există înviere din morţi? Dacă nu există înviere din morţi, nici Cristos nu a înviat! Însă dacă Cristos nu a înviat, zadarnică este predica noastră, zadarnică este credinţa voastră.(...) Dacă Cristos nu a înviat, credinţa voastră este zadarnică şi voi sunteţi încă în păcatele voastre, iar cei care au adormit în Cristos au pierit. Şi dacă ne-am pus speranţa în Cristos numai în viaţa aceasta, suntem cei mai de plâns dintre toţi oamenii. Dar acum, Cristos a înviat din morţi, fiind începutul [învierii] celor adormiţi.(1Cor 15,12-14.17-20) Astăzi este Duminica Paştelui, duminica prin excelenţă, ziua dintâi a oricărui creştin. Misterul pe care îl celebrăm astăzi este cel mai mare mister al credinţei noastre, este taina în care sunt ancorate toate adevărurile în care noi credem, taina care dă sens întregii noastre vieţi. Cuvintele pe care tocmai le-am auzit sunt luate din cap. 15 al Scrisorii întâi a sfântului apostol Pavel către Corinteni. Aceste cuvinte dau mărturie tocmai despre locul central pe care îl ocupă în viaţa noastră adevărul despre învierea lui Cristos. Acest adevăr este piatra de temelie a întregii noastre vieţi, piatră fără de care toată viaţa noastră s-ar prăbuşi. Sfanta Sarbatoare a Invierii Domnului reprezinta cel mai mare eveniment din istoria mantuirii noastre, care ne-a adus posibilitatea mantuirii si care sta la temelia credintei si a Bisericii Crestine.Ne-a invrednicit bunul Dumnezeu sa strabatem in pace, in pocainta si in rugaciune drumul celor sapte saptamani ale postului premergator Patimilor si Mortii Mantuitorului, pentru ca mai apoi sa intampinam cum se cuvine cel mai insemnata sarbatoare a crestinatatii, acela al Invierii Domnului. Multe sunt sarbatorile de peste an, multe sunt si bucuriile noastre de crestini. Invierea Domnului intrece in insemnatate si bucurie pe toate celelalte, cuprinde si copleseste pe toate sarbatorile. Minunea Invierii Domnului este izvor nesecat de viata, de bucurie, de pace, de lumina, praznuind inceputul unei alte vieti, viata cea vesnica'. 'Numim aceasta sarbatoare 'Pasti' dupa cuvantul grecesc care inseamna 'trecere', fiindca aceasta este ziua in care Dumnezeu a adus la inceput lumea, dintru nefiinta intru fiinta. Fara Invierea lui Cristos lumea ar fi azi inca toata pagana, Biserica nu s-ar fi intemeiat, crestinismul nu s-ar fi raspandit si n-ar fi fost crezut. Fara Invierea lui Cristos numele Mantuitorului s-ar fi uitat de atunci, invatatura Lui s-ar fi pierdut, iar mantuirea oamenilor s-ar fi pierdut si ea'.

Pr.Lucian Dudas

Vinerea Mare

Evanghelia: Ioan 18,1-19,42 În timpul acela, Isus a ieşit cu ucenicii săi şi a trecut dincolo de râul Cedron, unde era o grădină în care a intrat el şi ucenicii săi. Cunoştea şi Iuda, trădătorul, acest loc, pentru că deseori Isus şi ucenicii săi se adunau acolo. Iuda a luat cu el o cohortă de soldaţi, slujitori de la arhierei şi farisei şi a venit acolo cu felinare, cu făclii şi cu arme. Isus ştiind tot ce avea să i se întâmple, le-a ieşit în întâmpinare şi i-a întrebat: "Pe cine căutaţi?" Ei au răspuns: "Pe Isus Nazarineanul". El le-a zis: "Eu sunt!" Iuda, trădătorul, era şi el cu ei. Când le-a spus "Eu sunt", ei s-au tras înapoi şi au căzut la pământ. I-a întrebat din nou: "Pe cine căutaţi?" Ei au răspuns: "Pe Isus Nazarineanul". Isus le-a spus: "V-am spus că eu sunt. Deci dacă mă căutaţi pe mine, lăsaţi-i pe aceştia să se ducă". Astfel s-a împlinit cuvântul pe care îl spusese: "Dintre cei pe care mi i-ai dat, n-am pierdut pe nici unul". Atunci Simon Petru, care avea o sabie, a scos-o, l-a lovit pe slujitorul marelui preot şi i-a tăiat urechea dreaptă. Acest slujitor se chema Malchus. Isus i-a spus lui Petru: "Bagă sabia în teacă. Nu voi bea oare paharul pe care mi l-a dat Tatăl?" Soldaţii, comandantul şi slujitorii iudeilor l-au prins pe Isus şi l-au legat. L-au dus întâi la Anna, socrul lui Caiafa, care era marele preot al acelui an. Caiafa era cel care le spusese iudeilor: "Mai bine este să moară un singur om decât tot poporul". După Isus mergeau Simon Petru şi un alt ucenic. Acest ucenic, fiind un cunoscut al marelui preot, a intrat împreună cu Isus în curtea marelui preot. Petru a rămas la poartă afară. Celălalt ucenic care se cunoştea cu marele preot a ieşit, a vorbit cu portăreasa şi l-a lăsat pe Petru înăuntru. Portăreasa i-a zis lui Petru: "Nu eşti şi tu cumva dintre ucenicii omului acestuia?" El a răspuns: "Nu sunt". ...

Duminica Floriilor

Continuându-şi drumul, ultimul drum, spre Ierusalimul Patimilor Sale mântuitoare, Isus face un scurt popas în Betania, la prietenul său Lazar pe care de curând îl înviase din morţi şi care îl opreşte la cină. A doua zi, astăzi în Duminica Floriilor, îşi face intrarea solemnă, ca Împărat, în Ierusalim. Pentru că Isus Cristos, acum când se apropia de sfârşitul vieţii Sale pământeşti, voia să demonstreze că El este nu numai Profetul care a adus vestea cea bună a Răscumpărării, şi nu numai Arhiereul suprem care, peste câteva zile, se va oferi pe Sine Tatălui ca unica şi adevărata jertfă, ci El este şi Pantocratorul, Împăratul Atotputernic al lumii, al firii văzute şi al celei nevăzute, şi numai Lui, care prin minunile săvârşite se dovedise Stăpânul vieţii şi al morţii, I se cuvine "toată slava, cinstea şi închinarea".Ca Împărat este anunţat de arhanghelul Gavriil la Bunavestire: "Va împărăţi în casa lui Iacob în veci şi împărăţia Lui nu va avea sfârşit" (Luca I,32-33). Iată de ce, astăzi, în Duminica Floriilor, când seva musteşte sub scoarţa pomilor îmbrăcaţi în mantia albă a florilor, când pare că întreaga fire prăznuieşte miracolul trezirii la viaţă, Cristos se arată lumii, în mod sărbătoresc, ca Împărat. Incalecă asinul regesc, simbol al păcii, şi împreună cu prietenii săi se îndreaptă spre porţile cetăţii Ierusalimului. Drumul este plin de lume, iar sufletele de aşteptarea Celui ce trebuia să vină în numele Domnului. Deodată, în sufletul unuia din mulţime se aprinde o lumină.Iată de ce, evenimentul istoric al intrării triumfale a lui Isus în Ierusalim trebuie să însemne pentru noi voinţa Sa de a intra şi a se înstăpâni în inimile noastre ca împărat al fiinţei noastre întregi, deoarece, de drept, în baza Creării şi Răscumpărării, Îi aparţinem Lui. El ne-a spus că Împărăţia cerurilor este în noi. Suntem deci Ierusalimul în care vrea să stăpânească El ca Împărat, templul viu în care vrea să troneze pe altarul sufletului, instaurând ordinea, curăţenia şi pacea cu Dumnezeu, cu noi înşine şi cu aproapele.Purificaţi şi împăcaţi în baia Sfintei Spovedanii, El îşi va face intrarea triumfală în noi prin împărtăşirea cu El în Taina Iubirii, chezăşia învierii şi vieţii noastre veşnice. Căci El ne-a asigurat: "Cel ce mănâncă trupul Meu şi bea sângele Meu are viaţa veşnică şi Eu îl voi învia în ziua cea de apoi." Amin.

Rugăciunea este prima prioritate a preotului

Congregaţia pentru Cler aminteşte preoţilor că prioritatea lor numărul unu trebuie să fie rugăciunea. Dicasterul susţine aceasta într-un mesaj adresat tuturor preoţilor lumii, cu ocazia Zilei Mondiale de Rugăciune pentru Sfinţirea Preoţilor, care va fi celebrată la 30 mai, în sărbătoarea Sfintei Inimi a lui Isus. Mesajul a fost publicat în ediţia de sâmbătă a L`Osservatore Romano. Semnat de Cardinalul Claudio Hummes şi de Arhiepiscopul Mauro Piacenza, prefectul şi secretarul Congregaţiei, mesajul încurajează contemplarea 'umanităţii perfecte şi fascinante a lui Cristos, viu şi acţionând acum'.Invitaţia de a acorda 'prioritate rugăciunii înaintea acţiunii' este justificată prin faptul că acţiunea depinde de rugăciune. Misiunea trebuie să fie hrănită de rugăciune, se spune în mesaj, de 'relaţia personală pe care fiecare o are cu Domnul Isus'. Preoţia, se continuă, nu poate să fie văzută ca ceva 'ce poate fi împlinit `mecanic`, poate cu un program pastoral bine definit şi clar'. În schimb 'preoţia este o vocaţie, o cale, modul prin care Cristos ne mântuieşte, la care ne-a chemat şi ne cheamă acum, să trăim cu El'. Această vocaţie are doar o singură 'măsură adecvată' şi anume dedicarea totală. 'Însuşi darul celibatului preoţesc trebuie să fie bine primit şi trăit în această dimensiune a radicalismului şi configurării totale cu Cristos', continuă scrisoarea. 'Orice altă poziţie privind realitatea relaţiei cu El riscă să devină ideologică. Chiar şi cantitatea muncii, uneori extrem de mare, pe care condiţiile actuale de slujire ne-o cer să o menţinem, nu trebuie să ne descurajeze ci să ne facă să acordăm o mai mare atenţie identităţii noastre preoţeşti, care are o rădăcină ireductibil divină.''În acest sens, cu o logică opusă celei lumeşti, tocmai condiţiile particulare ale slujiri noastre trebuie să ne facă să mergem înainte în viaţa noastră spirituală, dând mărturie cu o mai mare convingere şi eficienţă de apartenenţa noastră exclusivă la Domnul.' Iar 'locul totalităţii prin excelenţă' este Euharistia, se mai spune în mesaj, notându-se că acolo Isus îşi oferă Trupul Său şi Sângele Său. Mesajul îi îndeamnă pe preoţi la fidelitate 'în celebrarea zilnică a Preasfintei Euharistii' şi în adorarea lui Cristos din Preasfântul Sacrament. Preoţii au nevoie de Euharistie 'ca de respiraţie, ca lumină a vieţii noastră, ca singurul motiv adecvat al unei existenţei preoţeşti împlinite'. Misiunea decurge din relaţia cu Cristos. Iar aceasta este legată de nevoia unei Zile Mondiale de Rugăciune. 'Sfinţenia pe care o cerem astăzi nu poate de fapt să fie considerată ca o conotaţie separată, sterilă şi abstractă; este în schimb sfinţenia lui Cristos, care este contagioasă pentru toţi.'Congregaţia pentru Cler încurajează preoţii să se încredinţeze rugăciunilor credincioşilor. 'Să le cerem acest ajutor fundamental', spune mesajul. 'O mişcare de rugăciune care să aibă în centrul ei Adoraţia Euharistică de 24 de ore, astfel ca în fiecare colţ al lumii să se înalţe o rugăciune de adoraţie, de mulţumită, de laudă, de cerere şi de pocăinţă înspre Domnul.

Pr.Lucian Dudas

Tensiuni interconfesionale in Mures

Relatiile dintre ortodocsi si greco-catolici stau pe un butoi cu pulbere la Ungheni, in judetul Mures. In pragul sarbatorilor pascale, lucrarile prin care vechea biserica de piatra a greco-catolicilor din Ungheni este condamnata la pieire au reinceput, sub indrumarea preotului ortodox Ioan Man. Aceasta in ciuda protestelor declansate anul trecut de mai multe organizatii civice de la Targu-Mures care cereau stoparea definitiva a lucrarilor. Situatia de la Ungheni a fost cuprinsa si in raportul Departamentului de Stat al SUA de anul trecut, la capitolul referitor la abuzuri si discriminare.
Ortodocsii au inceput sa faca in aceste zile pasi repezi spre ridicarea turlei noii biserici, dupa care, inevitabil, se va trece la daramarea vechiului lacas de cult construit de greco-catolici in 1868 si care acum este inghitit de zidurile noii constructii. Momentul daramarii vechii bisericute va duce la apogeu tensiunile din localitate. "Va fi un cutremur nu numai in Europa, ci si mai departe, pentru ca e un act de nedreptate. Vor striga si celelalte culte. Vor striga si ortodocsii, ca Dumnezeu pedepseste pacatul. Iar ei fac un mare pacat, chiar daca zic ca in numele Domnului fac o alta biserica, pentru ca darama biserica altui cult, care e tot al lui Dumnezeu", a declarat prim-coratorul Bisericii Greco-Catolice din Ungheni, Victor Poptamas, care ii acuza pe ortodocsi ca au distrus structura de rezistenta a vechii bisericute. Un alt membru al comunitatii greco-catolice din Ungheni, Dumitru Pop, spune ca vina apartine actualului primar de la Ungheni, Ioan Covrig, si preotului ortodox, care au refuzat dialogul. Pop spune chiar ca, nici dupa aparitia pachetului de legi privind proprietatea, cultul greco-catolic din Ungheni nu a primit inapoi nici macar o bucata de teren din cele 45 de iugare pe care le detinuse inainte de venirea comunistilor si ca pe cimitirul romanesc din localitate sta scris "Cimitir ortodox", desi apartine si acesta greco-catolicilor, care au ingropati aici sase sau sapte preoti.
REPLICA» OrtodocsiReluarea lucrarilor este privita cu ochi buni insa de ortodocsii din Ungheni, care considera ca vechea biserica le apartine pentru ca le-a fost data de stat. Preotul Man s-a aratat nemultumit de interesul acordat de presa subiectului si a amenintat chiar ca sparge reportofonul pe care se inregistrau declaratiile lui. "Vreti sa faceti din nou scandal de Pasti? Faceti! Noi facem o biserica noua in locul alteia vechi si va intreb de ce va intereseaza pe dumneavoastra de ce facem o biserica noua in locul uneia vechi", a spus Man.

Sursa.www.romanialibera.ro

Duminica a IV-a din Postul Mare - Duminica Sf. Ioan Scararul

In Biserica Greco-Catolica, duminica a patra din postul Sfintelor Pasti este inchinata Sf. Ioan Scararul. Acest sfant este sarbatorit in fiecare an la data de 30 martie, dar ii este inchinata si duminica a patra din Postul Mare, deoarece in aceasta perioada, in biserica, se citeste din lucrarea 'Scara'. Mai multe amanunte despre semnificatiile acestei duminici ne-a oferit pr. Barta Cristian, rectorul Institutului Teologic "Buna-Vestire" din Blaj: 'Duminica a IV-a din Sfantul si Marele Post este incaun popas spiritual, alaturi de celelalte duminici, in acest urcus spiritual spre Golgota si spre invierea noastra. Fiecare dintre crestini poate auzi la Sfanta Liturghie din aceasta duminica doua sfinte evanghelii: una de la Sf. Evanghelist Marcu si cealalta de la Sf. Evanghelist Matei; una care ne pune in fata puterea rugaciunii si a postului pentru izgonirea puterii celui rau, in contextul vindecarii fiului unui om care venise la Mantuitorul, un fiu care avea un spirit mut, iar cealalta pericopa punandu-ne in fata cele 9 recomandari, cele 9 fericiri, prin care sa ne apropiem de Mantuitorul Cristos, sa ne apropiem de Dumnezeu. Aceasta duminica urmeaza in mod firesc, prin continutul ei si semnificatia spirituala, duminicii inchinata Sfintei Cruci, si anticipeaza, prin postul si rugaciunea pe care le pune in lumina, cealalta duminica, si anume cea a Cuvioasei Maria Egipteanca'.

Pr.Lucian Dudas

Biserica din China şi-a primit noii membri

Ca în alte părţi ale lumii, Biserica din China a avut şi ea bucuria de a primi noi membri în rândul ei în cadrul perioadei pascale din acest an. Agenţia de ştiri Fides a relatat că doar în Dieceza de Hong Kong au fost 2.800 de botezuri în timpul celebrărilor din acest an. Comunitatea din Tie Ling, din China continentală, a primit nouă noi membri botezaţi în Duminica Milostivirii Divine, pe lângă cei 11 care au fost botezaţi de Paşti. Există multe comunităţi catolice din China continentală care au primit noi membri în perioada pascală, a confirmat agenţia.Potrivit Kong Ko Bao, un buletin diecezan, între cei 2.800 de catecumeni botezaţi de Paşti se numără familii întregi, inclusiv patru surori. Cea mai mare dintre surori a spus: "Toate am studiat în şcoli şi licee catolice. Educaţia noastră catolică şi prietenii catolici au sădit în noi sămânţa evanghelizării; este ceea ce ne-a încurajat să studiem mai profund credinţa. Acum sperăm să îi convingem pe părinţii noştri să înceapă şi ei să meargă la orele de catechism".

Sursa: www.Catholica.ro

Duminica a-III-ea din Postul Mare

In Biserica Greco-Catolica, Duminica a treia din postul Sfintelor Pasti este inchinata Sfintei Cruci. Randuita la mijlocul Postului Mare, in duminica de astazi, Biserica ii cheama si ii indeamna pe credinciosi sa-si asume Crucea pe drumul spre mantuirea.Sfintii Parinti ai Bisericii ne spun ca astazi ni se pune inainte cinstita si de viata facatoare Sfanta Cruce ca sa ne imbarbateze, sa ne sprijine, sa ne aduca aminte de Patima Domnului nostru Iisus Cristos si sa ne mangaie. Sfanta Cruce l-a facut pe omul din rai sa-si lepede haina de piele si sa inteleaga ca si trupul poate fi transfigurat, ceea ce l-a facut pe om sa inteleaga si sa pretuiasca dragostea lui Dumnezeu, care se rasfrange asupra tuturor oamenilor.Prin jertfa de pe cruce a Mantuitorului, Crucea devine obiectul mantuirii neamului omenesc. Rastignirea Mantuitorului cu bratele deschise vrea sa arate opera de mantuire indreptata catre toti oamenii. Cristos ne imbratiseaza pe toti, destramand dusmania prin trupul Sau. In felul acesta se restabileste pacea intre Dumnezeu si om, intre om si Dumnezeu, precum si dintre toti oamenii. De foarte mare importanta este si insemnarea credinciosilor cu semnul Sfintei Cruci. Astfel, Crucea devine un mijloc de mantuire, un simbol al invierii, cheia care ne deschide usa raiului.

Pr.Lucian Dudas

Buna-Vestire

"Iată roaba Domnului; fie mie după Cuvântul Tău."(Luca I,38)
Sărbătorim astăzi misterul, taina Întrupării Fiului lui Dumnezeu, a Cuvântului veşnic, în sânul Preacuratei Fecioare, mister prin care Cerul se coboară pe pământ, "Dumnezeu se face om, pentru ca pe om să-l facă Dumnezeu" (Sfântul Augustin). Este evenimentul hotărâtor care schimbă cursul vieţii omului şi împarte istoria în două: înainte de Cristos şi după Cristos.
Cu aproape două mii de ani în urmă, în anul 747 de la întemeierea Romei (Dionisie cel Mic a stabilit, în mod greşit, începutul erei creştine cu şase ani mai târziu, anul 753 de la întemeierea Romei.), într-un neînsemnat orăşel din Palestina, Nazaretul Galileei, un mesager al Cerului, îngerul Gavriil, a fost trimis la umila Fecioară Maria ca să-i aducă ei şi, prin ea, omenirii, vestea cea bună a întrupării lui Dumnezeu în sânul ei feciorelnic. De aceea sărbătoarea de azi se numeşte Buna-Vestire, care are acelaşi înţeles cu Evanghelia, cuvânt provenit din limba greacă.
"Bucură-te, cea plină de har, Domnul este cu tine, binecuvântată eşti tu între femei" - o salută îngerul. Acest straniu şi nemaiauzit salut din partea unui sol al Cerului o sperie pe tânăra Fecioară. Îngerul o linişteşte: "Nu te teme, Marie, căci ai aflat har înaintea lui Dumnezeu", ceea ce însemna: Dumnezeu te iubeşte în chip deosebit. "Şi - continuă îngerul - vei lua în pântece şi vei naşte fiu, şi vei chema numele lui Isus." Adică Mântuitor, Mesia. "Cum va fi aceasta, de vreme ce eu nu cunosc bărbat" - întreabă Maria. "Spiritul Sfânt se va coborî asupra ta şi puterea Celui Preaînalt te va umbri. Pentru aceasta şi sfântul ce se va naşte din tine se va chema Fiul lui Dumnezeu", îi răspunde Gavriil.
Liniştită prin aceste destăinuiri, prin care, pe de o parte, îşi vedea pusă la adăpost virtutea fecioriei perpetue, iar, pe de altă parte, era încredinţată că, printr-un har unic al lui Dumnezeu, era aleasă ca să fie Mama Mântuitorului ei şi al lumii, Maria primeşte cu adâncă smerenie această demnitate, zicând: "Iată roaba Domnului; fie mie după Cuvântul Tău!" În clipa când a rostit acest consimţământ, prin "fie", Dumnezeu Cuvântul a luat trup omenesc în trupul ei, devenind ea, astfel, Mama lui Dumnezeu şi Mama neamului omenesc. Cel nemărginit, Cel veşnic, Cel atotputernic devine mărginit, vremelnic, slab, supus schimbării, lipsurilor, suferinţelor şi morţii: întru totul asemenea nouă, afară de păcat. El şi-a ales, din veci, acest colţişor de rai, fiinţa preacurată a Fecioarei Maria, care nu a fost niciodată atinsă nici măcar de umbra vreunui păcat, deoarece Dumnezeu, în vederea unicei ei demnităţi de Mamă a Sa, a împodobit-o cu toate virtuţile, în gradul cel mai înalt, şi cu privilegiul unic de a fi scutită chiar şi de pata păcatului strămoşesc. Aşa ne-o prevesteşte protoevangheliul, adică prima bună-vestire pe care o face însuşi Dumnezeu, când, după căderea în păcat a protopărinţilor, îi spune Satanei: "Vrăjmăşie voi pune între tine şi femeie, între sămânţa ta şi sămânţa ei; ea îţi va zdrobi capul, iar tu îi vei atinge călcâiul." (Facere III, 15). Aici este vorba de o femeie, de o nouă Evă, de mama noului Adam, adică a lui Isus, deci de Maria, care, drept răzbunare împotriva Şarpelui, a Satanei, va zdrobi capul acestuia, şi de vrăjmăşia dintre această femeie şi diavol, de o parte, şi dintre sămânţa ei - Isus - şi diavol, de altă parte. Or, vrăjmăşia cu diavolul înseamnă a nu avea nimic comun cu el, înseamnă deci absenţa totală a păcatului. Şi fiindcă vrăjmăşia dintre Isus şi diavol a fost totală şi veşnică, tot veşnică şi totală trebuie să fie şi vrăjmăşia dintre Maria şi diavol, ca să rămână în picioare paralelismul dintre aceste două duşmănii. Or, dacă Preacurata Fecioară ar fi fost atinsă de vreun păcat chiar şi numai pentru o clipă din existenţa ei, duşmănia ei cu diavolul nu ar fi la fel ca aceea dintre Fiul ei şi diavol: totală şi pentru totdeauna. Iată de ce, Maria, în virtutea acestei profeţii din Cartea Facerii, a fost scutită şi de păcatul strămoşesc.
Că ea a fost scutită de acest păcat reiese şi din salutul îngeresc: "Bucură-te, cea plină de har, Domnul este cu tine", deoarece unde este plinătate de har nu încape nici un păcat, deci nici păcatul strămoşesc. În aceste sentimente să trăim astăzi cu Maria taina Întrupării, smerindu-ne pentru necuprinsul dar al răscumpărării, şi să-L primim pe Isus cu generozitate în întreaga noastră fiinţă, făcând din voinţa Lui voinţa noastră, sensul vieţii noastre, în bucurii ca şi în dureri, rostind ca Maria, în viaţă şi în clipa morţii: "Iată robul Tău, fie mie după Cuvântul Tău!" Amin.

Poezie-Maica Tereza de Calcutta

Oamenii sunt adesea neintelegãtori, irationali si egoisti...
Iartã-i, oricum!
Dacã esti bun, oamenii te pot acuza de egoism si intentii ascunse...
Fii bun, oricum!
Dacã ai succes poti câstiga prieteni falsi si dusmani adevãrati...
Cautã succesul, oricum!
Dacã esti cinstit si sincer, oamenii te pot insela...
Fii cinstit si sincer, oricum!
Ceeace construiesti in ani altii pot dãrâma intr-o zi...
Construieste, oricum!
Dacã gãsesti linistea si fericirea, oamenii pot fi gelosi...
Fii fericit, oricum!
Binele pe care il faci azi, oamenii il vor uita mâine...
Fã bine, oricum!
Dã-i lumii tot ce ai mai bun si poate nu va fi niciodatã de ajuns...
Dã-i lumii tot ce ai mai bun, oricum!
La urma urmei ce este intre tine si Dumnezeu...
N-a fost niciodatã intre tine si ei, oricum!

Vizita unui bun prieten..

Parohia greco-catolica"Sfanta Treime" Ungheni a fost vizitata in zilele acestea de catre un vechi prieten de al nostru care se numeste John Donnellan din orasul Dublin (Irlanda).De profesie contabil( pensionar)actualmente instructor de dans.Domnul John a venit in Romania interesat direct de ceea ce se intampla in orasul Ungheni,in special cu fosta biserica greco-catolica care este in curs de demolare,el dorind sa publice o carte cu privire la libertatea Bisericii Greco-Catolice din Romania.Situatia parohiei noastre nu este o necunoscuta pentru d-nul John Donnellan ,el avand pentru prima data contact cu realitatea din localitatea Ungheni in anul 2001 cand preotul paroh Lucian Dudas a vizitat parohia "St'Mary's"Leeds.In perioada de constructie a noii bisericute greco-catolice din Ungheni,d-nul John Donnellan a ajutat la colectarea de fonduri pentru parohia noastra fiind placut surprins de frumusetia noii constructii(biserica Sf.Treime).In putinul timp care l-a petrecut alaturi de comunitatea noastra,John Donnellan a vizitat statiunea Sovata si orasul Gheorghieni,ramanad placut surprins de frumusetile tarii noastre.

Rolul Postului Mare in viata noastra.....

Dintre toate cântările şi rugăciunile din timpul Postului, o singură scurtă rugăciune poate fi considerată rugăciunea specifică a acestuia. Tradiţia o atribuie unui mare învăţător al vieţii spirituale -Sfantul Efrem sirul:„Doamne şi Stăpânul vieţii mele,spiritul trândăviei, al grijii de multe, al iubirii de stăpânire şi al grăirii în deşert nu mi-l da mie.
Iar spiritul curăţiei, al umilintei, al răbdării şi al dragostei, dăruieşte-l mie, robului Tău.
Aşa Doamne, Împărate, dăruieşte-mi ca să-mi văd greşalele mele şi să nu osândesc pe fratele meu, că binecuvântat eşti în vecii vecilor. Amin”. Această rugăciune este citită de două ori la sfârşitul fiecărei slujbe din timpul Postului Mare, de Luni până Vineri .De ce ocupă un loc aşa de important această scurtă şi simplă rugăciune în slujbele de Post? Pentru că recapitulează într-un mod unic toate elementele pozitive şi negative ale pocăinţei şi constituie, să spunem aşa, o „verificare” pentru ostenelile noastre personale de-a lungul Postului. Acestea au ca scop mai întâi eliberarea noastră de câteva boli spirituale fundamentale, ce ne modelează viaţa şi fac practic imposibilă chiar încercarea de a ne întoarce noi înşine către Dumnezeu.Boala fundamentală este spiritul trândăviei(lenea).Este acea lenevire şi pasivitate a întregii noastre fiinţe, care întotdeauna ne împinge mai degrabă „în jos” decât „în sus” — care încearcă mereu să ne convingă că nici o schimbare nu este posibilă şi, deci, nu este nici de dorit. De fapt, este vorba de un cinism înrădăcinat, care la orice schimbare spirituala răspunde „pentru ce?” şi face din viaţa noastră o teribilă risipire sufletească. Este cauza tuturor păcatelor pentru că otrăveşte energia spirituala de la însuşi izvorul său.

Mai multe despre bolile sufletesti in partea a-II-a care se va publica maine.

Rugaciunea de Duminica

Ziua Duminicii imi aduce aminte de Atotputernicia Ta, Stapine, cu care ai zidit lumea si ai rascumparat pe om. Tie deci, iubitorule de oameni, Doamne, ma inchin si-Ti multumesc foarte pentru Darurile cele mari ce ai facut si le faci tuturor fapturilor Tale. Inima mi se bucura si se desfateaza cind stau si cuget cum ca numai Tu Insuti esti Dumnezeu Atotsfint, Atotintelept, Atotputernic, necuprins, incit nici o bunatate si nici o marire nu-Ti lipseste. Tu esti Unul Dumnezeu in Trei Persoane: Tatal, Fiul si Spiritul Sfint. Numai pe Tine Te cunosc Dumnezeu adevarat si Te marturisesc si Te maresc, Tie ma inchin si-Ti servesc pururea, cu toata inima si cu toata puterea. 0, Parinte Sfinte, indura-Te de noi! O, Binecuvintat Fiu al lui Dumnezeu, mintuieste-ne de iad! 0, Spirite Sfinte, da-mi Darul si acoperamintul Tau! Mult indurate Stapine, rogu-Te, sa uiti pacatele mele cele multe, dupa multimea indurarilor Tale. Multumesc din toata inima pentr-u bunatalile ce-mi trimiti in toate zilele, mai virtos insa pentru rabdarea Ta cea mare, ca nu m-ai pedepsit dupa multimea pacatelor mele, ci astepti cainta mea, ca un iertator Atotbun si indurat. Doamne Iisuse Hristoase, da-mi Darul, ca sa petrec bine si crestineste in aceasta saptamina si sa nu mai pacatuiesc Tie, nici cu cugetarea, nici cu cuvintul nici cu fapta intru marirea si onoarea Invierii Tale celei de-a treia zi si a venirii Spiritului Tau Celui Sfint asupra Apostolilor. Indeosebi ma rog pentru ajutorul Tau, Prea Bunule Stapine, ca sa ma cunosc pe mine, sa ma caiesc de pacatele mele si sa ma indreptez cu marturisirea; iar in ora mortii sa fiu aflat pregatit, impartasit si cu inima curata, si sa fiu aflat demn de Imparatia Ta cea vesnica. Amin.

Rugaciune pentru intoarcerea celor rataciti de Dumnezeu

Rugaciune catre Sfantul Anton de Padova
Doamne Isuse Cristoase, tu ai venit în lume ca să salvezi ceea ce era pierdut. Tu însuti ai spus: 'Nu am venit să salvez pe cei drepti ci pe cei păcătosi.' Tu ierti zilnic mii de oameni si-i faci să se bucure din nou de darurile tale ceresti si pământesti, având din nou o constiintă curată. După înăltarea la cer tu ai trimis pe slujitorii tăi în lume, ca prin puterea Spiritului Sfânt să ierte păcatele acelora care se întorc la Dumnezeu si-si mărturisesc cu sinceritate păcatele. Printre acesti slujitori ai iertării, un loc deosebit îl ocupă si sfântul Anton. El a alergat după cei păcătosi, i-a încurajat, si prin puterea preotească le-a dăruit iertarea ta. De aceea alerg si eu la mijlocirea sfântului Anton. Priveste, Doamne la zelul si rugăciunile sale si ai milă de cei cufundati în păcate si rătăcire. Trimite-le pe Spiritul Tău Sfînt, care să le lumineze mintea, ca si ei să vadă primejdia în care se află. Întăreste-le vointa ca să se poată ridica din starea lor asemeni fiului risipitor, spunând: 'Mă voi ridica si mă voi întoarce la Tatăl meu.' Dă-le bucuria unei vieti curate, pentru ca să rămână statornici în bine. Iată ei se pierd si iadul se umple cu sufletele lor. Ce voi oferi ca răscumpărare pentru sufletele lor? Ceea ce ai oferit Tu pe lemnul crucii: Sângele Tău preascump pe care sfântul Anton, preotul tău, l-a oferit la Sfânta Liturghie pentru întoarcerea celor răi. Primeste, Părinte ceresc acest prinos desăvârsit si pentru el scapă de pierzarea vesnică sufletele celor pe care i-ai creat după chipul tău si care prin botez au devenit copiii tăi si fratii Fiului tău preaiubit. Ce sunt suferintele vietii acesteia în comparatie cu cele ale vietii viitoare? De aceea vin în fata ta si te rog din toate puterile mele pentru cei dragi ai mei cât si pentru toti cei păcătosi din lume ai milă de ei si condu-i pe căile mântuirii. Amin.