Pe 15 ianuarie 1955 murea la Sighet episcopul martir Tit Liviu Chinezu. Ultimele documente arată ca nu a stat izolat zile întregi, cum se stie în unele locuri si Wikipedia, ci doar aproximativ doua ore, înainte să moară
Coriolan Tămâian arată că „în 12 ianuarie 1955 i s-a făcut rău [Episcopului Chinezu], nu mai vorbea, nu mânca, până în dimineaţa zilei de 15 ianuarie. Noi căutam să-l «acoperim», să nu-l vadă paznicul, ca şi cu episcopul Frenţiu şi cu episcopul Suciu, altfel îi ducea de acolo să moară. A intrat întâmplător paznicul, un rutean, l-a văzut bolnav, a sesizat gardianul, care l-a transportat împreună cu mine în altă cameră, de o persoană, spunând că va fi dus la spital, ceea ce eu am contestat. El s-a prins de mine, de reverul hainei, nu voia să plece. Peste două ore a murit.”
.

Teofania-Botezul Domnului

Botezul Domnului este cunoscut în popor sub denumirea de Bobotează. Botezul Mântuitorului în Iordan, de către Sfântul Ioan Botezătorul poartă și denumirea de "Epifania" sau "Teofania", termeni care provin din limba greacă și înseamnă "arătare", "descoperire". Atunci când Ioan a acceptat să-L boteze pe Mântuitorul, Cristos S-a descoperit lumii ca Fiu al lui Dumnezeu: cerurile s-au deschis, Spiritul Sfânt S-a coborat în chip de porumbel peste El, iar Tatăl a mărturisit: "Acesta este Fiul Meu cel iubit, întru Care am binevoit!" (Matei 3, 17). Sfântul Ioan Gura de Aur spune în acest sens, că Cristos "n-a ajuns cunoscut tuturor cand S-a născut, ci când S-a botezat".

Sfântul Ştefan, primul martir al Bisericii

O veche tradiţie spune că de ziua Sfântului Ştefan este bine să aducem în casă icoana care-l înfăţişează pe acest martir, sfântul ajutându-i și mijlocind de la Bunul Dumnezeu sănătate sufletescă și trupească pentru creştinii care au probleme de sănătate, dar şi pe cei care se judecă de multă vreme cu alte persoane.

În tradiţie se mai spune că pentru sporul casei şi sănătatea rudelor bolnave sau păgubite este bine ca în 27 decembrie să dăruim icoana Sfântului Ştefan sau o candelă nouă, aprinsă.

În această zi, în biserici se pomenesc creştinii care au murit în împrejurări dramatice şi se împart pachete cu alimente celor care poartă numele Sfântului Ştefan.

În unele zone din Muntenia se prepară Pâinicile lui Ştefan, care au formă rotundă şi sunt făcute dintr-un aluat asemănător cu cel de cozonac. Unse cu miere, aceste pâinici rotunde amintesc de pietrele care l-au ucis pe Sfântul Ştefan. După ce se sfinţesc de către preot, la biserică, se împart de pomană copiilor săraci.Se mai zice că în această zi persoanele certate trebuie să se împace.

Ştefan a fost unul dintre ucenicii lui Isus Cristos, care îl urmau pretutindeni şi care au asistat direct la faptele sale. El a fost condamnat la moarte în anul 33, de autorităţile iudaice, deschizând drumul unui impresionant şir de martiri creştini, pedepsiţi pentru credinţa lor.
Sfântul Ştefan era de neam ales şi provenea din seminţia lui Avraam. Misiunea Sfântului Ştefan era aceea de a demonstra că Isus Cristos este Mesia, cel prezis de prooroci în Vechiul Testament. Datorită râvnei şi credinţei sale, Dumnezeu l-a învrednicit cu puterea de a săvârşi minuni. Având harul divin al minunilor, care-i însoţeau adesea propovăduirile, Sfântul Ştefan a stârnit mânia autorităţilor iudaice, care l-au chemat la judecată în faţă Sinedriului, un tribunal la vechii evrei, acuzându-l de blasfemie, care la acea vreme se pedepsea cu moartea, dar şi de faptul că strică Legea lui Moise.
În faţă Sinedriului, Ştefan şi-a prezentat argumentele sale solide din scripturi, arătând că legea se împlineşte prin Cristos, adică prin Mesia, cel prezis de profeţi, dar nu a reuşit să-i convingă pe judecători, fiind alungat din cetate şi lovit cu pietre. Prăbuşit sub povara bolovanilor aruncaţi asupra lui, Ştefan a avut totuşi puterea ca, înainte de a muri, să ceară iertare pentru ucigaşii lui: "Doamne, nu le socoti lor păcatul acesta".
Sfântul Ştefan a fost ucis cu pietre în valea lui Iosafat. Având în vedere că în vremea aceea cei care erau ucişi cu pietre nu puteau fi înmormântaţi în cavoul familiei, se presupune că trupul Sfântului Ştefan a fost pus în mormântul unui creştin. Moaştele sale au fost descoperite în anul 415, atunci când preotul Luchian din Kefar-Gamala a avut o viziune. Când i s-au descoperit moaştele, pe mormântul său a fost scris "chiliel", care în limbă ebraică înseamnă "cunună", pentru că el a luat, cel dintâi dintre creştini, cununa martirilor
.

SFÂNTUL CRĂCIUN – NAȘTEREA DOMNULUI

CRĂCIUNUL este cea dintâi sărbătoare împărătescă cu dată fixă, în ordinea firească (cronologică) a vieții Mântuitorului, este Nașterea, numită în popor și Crăciunul, la 25 decembrie, este sărbătoarea anuală a nașterii cu trup a Domnului nostru Isus Cristos (vezi Luca II, .1-21). Pare a fi cea dintâi sărbătoare specific creștină, dintre cele ale Mântuitorului, deși nu este tot atât de veche ca Paștile sau Rusaliile, a căror origine stă în legătură cu sărbătorile iudaice corespunzătoare.

Anul Îndurării

Sâmbătă,12 decembrie a.c,a avut loc deschiderea Porții Sfinte în Arhieparhia
de Alba-Iulia și Făgăraș.Acest frumos eveniment marchează începutul Anului Îndurării,și s-a desfășurat la Catedrala ”Sfânta Treime” din Blaj,în prezența Preafericitului părinte Cardinal Lucian , Preasfinției Sale Claudiu,Episcopul Curiei Arhiepiscopiei Majore și a unui număr de peste 200 de preoți din Arhieparhie.

Sfântul Ierarh Nicolae

Pe făcătorul cel mare de minuni, ajutătorul cel grabnic şi mijlocitorul cel prea ales către Dumnezeu, pe arhiereul lui Cristos, Nicolae, l-au odrăslit părţile Lichiei, în cetatea ce se numeşte Patara, din părinţi cinstiţi şi de bun neam, dreptcredincioşi şi bogaţi. Tatăl său se chema Teofan, iar mama sa Nona. Această binecuvîntată pereche, petrecînd cu bună credinţă în însoţirea cea legiuită şi împodobindu-se cu obiceiul cel bun, pentru viaţa lor cea plăcută lui Dumnezeu şi pentru multele îndurări şi faceri de bine mari, s-au învrednicit a odrăsli această ființăCa un pom răsădit lîngă izvoarele apelor, care şi-a dat rodul său la vremea sa. Deci, născînd pe acest dumnezeiesc prunc, l-a numit Nicolae, care se tîlcuieşte "biruitor de popor"; şi cu adevărat s-a arătat biruitor al răutăţii, aşa binevoind Dumnezeu spre folosul de obşte al lumii.
sfîntă - singuri ei fiind rădăcină sfîntă - şi s-a făcut cum zice psalmistul :

Adevărul despre 1.decembrie .1918

Cel din stanga care citeste este Iuliu Hossu, la acea vreme - 1 decembrie 1918 - episcop greco-catolic. Ce vedeti citindu-se este Proclamatia de unire a Transilvaniei cu Romania. In fata lui se vede un episcop ortodox. Este Miron Cristea, episcop ortodox de Caransebes.
Pentru cei care nu stiu, in 1916, cand Regatul Romaniei a declarat razboi Austro-Ungariei, episcopii ortodocsi din Transilvania (Mitropolitul Vasile Mangra, Episcopii Miron Cristea de Caransebes si Ioan Papp de Arad) au semnat o pastorala prin care au blestemat armata romana ca s-a ridicat impotriva "patriei Ungaria".
Pe timpul respectiv in Transilvania greco-catolicii erau reprezentanti politic de Partidul National Roman, care milita pentru unirea Transilvaniei cu Romania. Maniu a fost presedintele acestui partid, care dupa unire s-a unit cu partidul lui Mihalache din sud si s-a nascut PNT. Ierarhia ortodoxa sustinea un partid paralel, care era insa fidel guvernului ungar.
Ca o paranteza, Mitropolitul ortodox Vasile Mangra a devenit, din anul 1910, unul dintre adeptii primului ministru maghiar Tisza Istvan, fiind ales deputat de Ceica-Bihor pe lista partidului guvernului maghiar, la concurenta cu candidatul Partidului National Roman. Dupa intrarea Romaniei in razboi impotriva Austroungariei, Mangra a fugit la Budapesta unde s-a sinucis in octombrie 1918.
Revenind la Miron Cristea, izvoarele istorice noteaza ca acesta a refuzat sa fie prezent la citirea Proclamatiei de unire de la Alba-Iulia de la 1 decembrie 1918 si a fost adus cu forta acolo, la insistentele episcopului greco-catolic Iuliu Hossu. Acesta din urma a spus ca suntem cu totii romani, indiferent ca suntem ortodocsi sau greco-catolici, iar la un astfel de eveniment trebuie sa fie prezenti ambii episcopi romani. Se poate vedea pe fata lui Miron Cristea "bucuria" prezentei la eveniment.
Dar cum romanii isi pun opresorii conducatori, in 1925 Miron Cristea a devenit primul Patriarh al Bisericii Ortodoxe Romane iar apoi prim-ministru.
La exact 30 de ani dupa proclamatia de la Alba Iulia, la 1 decembrie 1948, statul comunist a scos in afara legii Biserica Greco-Catolica si i-a fortat pe toti greco-catolicii sa devina ortodocsi, iar cine a refuzat sa se supuna acestei legi a fost aruncat in puscarie.
Astfel, toti episcopii greco-catolici au fost bagati in puscarie, inclusiv Iuliu Hossu. In dreapta vedeti o fotografie cu detinutul Iuliu Hossu, asa cum apare pe dosarul de la puscarie.
Omul care a citit Proclamatia de unire a Transilvaniei cu Romania si a luptat pentru unire a fost inchis de comunisti si a murit cu domiciliu fortat la manastirea ortodoxa Caldarusani. Comunistii au promis ca daca trece la Biserica Ortodoxa il vor face Mitropolit de Iasi iar de acolo, asa cum e traditia, va ajunge Patriarhul Bisericii Ortodoxe. A refuzat spunand simplu: "credinta noastra este viata noastra".
Mai jos postez o parte din Proclamatia de la Alba-Iulia. Cititi idealurile pe care le aveau romanii de atunci. Erau cu mult peste timpul lor. Respectivii vorbeau in 1918 despre "libertatea presei", libertatea de "asociere si intrunire", "libertate de constiinta", libertate religioasa, dreptul la vot, democratie, principii straine foarte multora si azi. La 97 de ani dupa Marea Unire, Romania mai are inca progrese de facut pentru a ajunge la implementarea idealurilor pentru care au luptat cei de la 1918.
"III. În legătură cu aceasta, ca principii fundamentale la alcătuirea noului Stat Român, Adunarea Națională proclamă următoarele:
- Deplină libertate națională pentru toate popoarele conlocuitoare. Fiecare popor se va instrui, administra și judeca în limba sa proprie prin indivizi din sânul său și fiecare popor va primi drept de reprezentare în corpurile legiuitoare și la guvernarea țării în proporție cu numărul indivizilor ce-l alcătuiesc.
- Egală îndreptățire și deplină libertate autonomă confesională pentru toate confesiunile din Stat.
- Înfăptuirea desăvârșită a unui regim curat democratic pe toate tărâmurile vieții publice. Votul obștesc, direct, egal, secret, pe comune, în mod proporțional, pentru ambele sexe, în vârstă de 21 de ani la reprezentarea în comune, județe ori parlament.
- Desăvârșită libertate de presă, asociere și întrunire, libera propagandă a tuturor gândurilor omenești.
- Reforma agrară radicală. Se va face conscrierea tuturor proprietăților, în special a proprietăților mari. În baza acestei conscrieri, desființând fidei-comisele și în temeiul dreptului de a micșora după trebuință latifundiile, i se va face posibil țăranului să-și creeze o proprietate (arător, pășune, pădure) cel puțin atât cât să poată munci el și familia lui. Principiul conducător al acestei politici agrare e pe de o parte promovarea nivelării sociale, pe de altă parte, potențarea producțiunii.
- Muncitorimei industriale i se asigură aceleași drepturi și avantagii, care sunt legiferate în cele mai avansate state industriale din Apus.
IV. Adunarea Națională dă expresie dorinței sale, ca congresul de pace să înfăptuiască comuniunea națiunilor libere în așa chip, ca dreptatea și libertatea să fie asigurate pentru toate națiunile mari și mici, deopotrivă, iar în viitor să se elimine războiul ca mijloc pentru regularea raporturilor internaționale."
P.S. Un rol foarte important in recunoasterea unirii Transilvaniei cu Romania l-a avut comunitatea greco-catolica din Statele Unite care, pe filiera catolica si prin actiuni proprii, a facut lobby pe langa Casa Alba si Congress pentru a se recunoaste natiunilor din imperiul Austro-Ungar dreptul la autodeterminare.

1.Decembrie.2015

Gânduri pentru 1 decembrie

Se spunea adesea că suntem o țară binecuvântată de Dumnezeu. Mesajul personajelor care au făurit actul Unirii din 1918, la Alba-Iulia sau în celelalte zări istorice ale românului, ne confirmă această speranță.

După eliberarea din 1989, am crezut că valorile vieții românilor, înainte de tăvălugul roșu, vor reînvia de la sine. N-a fost așa. Ura, minciuna, neghiobia, însuflețite de un resentiment profund, și-au spus cuvântul sistematic în societatea românească, împiedicând renașterea. Mulți oameni ai vechii cetăți nu au vrut să înțeleagă că sosise vremea dezicerii lor totale de urâciunea trecutului, prin supremul gest de virtute de atunci: retragerea. Astfel, șansa unei noi generații de a-și scrie prezentul în moralitate, scutite de lipsa lor de caracter ca virtute fondatoare, a eșuat încă de la început.

De douăzeci de ani încoace, a renega izvorul valorii în onestitate, în omenia ca rezultat al sacrificiilor pentru bine, are roade continue. Imposibilitatea de a afla detașarea față patriotismul proletar creat de ideologia partidului monocolor și lipsa de culoare a celor care au slujit un spirit găunos, a adus cu sine monstruozitatea falsității, mitice, care i-a dezgustat și mai mult pe cei care ar fi dorit, după 1989, să-și reînnoiască apartenența interioară pe caracterul personajelor istorice normale.

Am citit un text public recent de solidaritate între două „adrese” importante. După douăzeci și cinci de ani de la căderea comunismului, înscrisul părea expediat din timpul Marelui cârmaci. Chiar și Ludovic al XIV-lea, în celebrul său secol, ar fi fost jenat de asemenea tonalități. Treabă bună, deh, cu cei care au curajul după asemenea ieșiri de a se mai întreba, cu indignată inocență, de ce tineretul-și pierde pofta de patriotism și se duce în lume cât vede cu ochii

„Dezveliți tot adevărul și le spuneți tuturor cum muriră frații noștri pentru neam și țara lor…”, spune Imnul eroilor. Într-un timp de criză, ceea ce nu îndrăznim a mai imagina, este totuși posibil. Adevărul are răbdarea și perseverența de a ieși la lumină, fiindcă Binele nu este comunicarea privilegiilor lumești, ci jertfa omului pentru a-l apăra. Memoria lucrurilor, pe care oamenii adevărați le realizează în neamul românesc, întreține legătura cu prezentul prin onestitate. După silogismul că minciuna e minciună, adevărul e adevăr, ce-i sfânt ieri, este și azi și va fi mâine. Iar dacă petecul vechi pe haina nouă nu-și are rostul prin firea lucrurilor, atunci istoria adevărată continuă să fie scrisă exclusiv de persoanele de caracter, de alegerile și de gesturile lor zilnice

„Presărați pe-a lor morminte ale laurilor foi spre a fi mai dulce somnul fericiților eroi…!” Fericiți, cu siguranță, și pentru că n-au apucat vremurile noastre.

                                                                                   + Mihai Frățilă  episcop

„Nu plânge, Maică Românie,
Că am să mor neîmpărtășit!
Un glonț pornit spre pieptul tău,
Cu pieptul meu eu l-am oprit…
…………………………………….

Nu plânge, Maică Românie!
Pentru dreptate noi pierim;
Copiii noștri, peste veacuri,
Onoare ne vor da, o știm!

Nu plânge, Maică Românie!
Adună tot ce-i bun sub soare;
Ne cheamă și pe noi la praznic,
Când România va fi Mare!”

(Versuri găsite în ranița unui soldat român mort pe muntele Sorica – Carpații de curbură
în toamna anului 1918)

Un preot rupe tăcerea, dezvăluind prin ce capcană trec creștinii când se spovedesc

„Mulţi creştini nu merg să se spovedească pentru că „nu au postit în prealabil”. Aceasta este o mare înşelare a diavolului. Ca să te spovedești NU e nevoie să postești. La spovedanie venim atuni când suntem cei mai mari păcătoşi, nu atunci „când postim”.

La spovedanie venim ca fiul risipitor din Evanghelie, după ce am cheltuit averea noastră cu desfrânatele, devenind sclavii patimilor, atunci trebuie să venim la spovedanie, când am ucis, când suntem în negura păcatului, atunci trebuie să venim la spovedanie„, a spus părintele Francis Possevino

„Spovedania nu e o formalitate pentru care ar trebui să îndeplinim un „ritual al unui post”. La spovedanie venim atunci când urlăm de durere, cu mâinile pline de sânge de om pe care l-am omorât, la spovedanie venim mânjiţi de desfrânare, la spovedanie venim târându-ne şi mirosind a băutură şi ţigări, sau înțepați cu ace de heroină.

La spovedanie nu se vine pentru că postim, la spovedanie se vine tocmai pentru că nu postim, tocmai pentru că suntem departe, pentru că ne chinuie patimile şi poftele şi vărsăm înaitea spiritualului toată murdăria, ca Maşina de Spălat sufletească să înceapă să funcţioneze şi să spele tot ce mărturisim cu părere de rău, cu sinceritate şi fără ruşine.

Dacă ne gândim că o să ne judece preotul pentru păcatele făcute, nu suntem departe de fariseiii care voiau să pară sfinţi înaintea oamenilor. Preotul nu ne judecă, el este maşină de spălat păcate! Fără el păcatele nu se iartă, el ne ascultă fără a ne judeca! Fără a-şi face vreo impresie despre noi, pur şi simplu, el ne ascultă, ne dă leacul de vindecare, ne spală rănile sufleteşti şi ne duce la „casa de oaspeţi” care este Biserica şi ne dă medicamentul cel bun care este Trupul şi Sângele lui Cristos„, a mai zis părintele Francis.

Genocidul prezentat fără perdea. Mii de martiri creştini crucificaţi în Siria

SIS a crucificat mii de creştini în Siria într-un genocid greu de imaginat, aceştia devenind martiri ai creştinismului

Ediţia online a cotidianului Daily Express a publicat un articol cutremurător despre genocidul la care sunt supuşi creştinii din Siria. Cititorii sunt avertizaţi chiar din debutul articolului că, deşi mulţi cititori vor găsi imaginea asociată acestuia şocantă, acest lucru este vital să fie arătat pentru ca toată lumea să cunoască adevărata oroare reprezentată de ISIS.

La doar 70 de ani de la sfârşitul celui de Al Doilea Război Mondial, un genocid are loc din nou, de data aceasta împotriva creştinilor. În timp ce foarte mulţi au fost deja ucişi de Statul Islamic, mii de creştini sunt nevoiţi să plece din comunităţile creştine antice din nord-estul Siriei şi vestul Irakului, deoarece extremiştii le cer să se convertească la Islam, să plătească impozite exorbitante sau pur şi simplu îi execută fără motiv.

În ciuda preocupărilor faţă de aceşti creştini persecutaţi (problema fiind ridicată de înalţi lideri religioşi inclusiv Arhiepiscopul de Canterbury, Justin Welby), situaţia refugiaţilor creştini este în mare parte ignorată de lumea occidentală. Acum, însă, o organizaţie de caritate, care este finanţată de Lordul de origine evreiască, George Weidenfeld (care a evadat din Austria ocupată de nazişti cu ajutorul creştinilor britanici) a luat problema în propriile sale mâini, prin iniţierea unor misiuni de salvare a vieţii creştinilor sirieni. Lordul Weidenfeld, care a fost salvat de o sectă creştină la vârsta de cinci ani din mâinile naziştilor, a declarat: “Am o datorie de rambursat”. 

Până în prezent, Asociaţia de Caritate Barnaba, a eliberat 158 ​​de creştini din Siria şi le-a găsit o casă nouă în Polonia. Fondatorul şi directorul internaţional al acestei organizaţii, Patrick Sookhdeo, s-a întors recent dintr-o vizită pe care a făcut-o în Europa de Est, unde a fost să caute refugiu pentru sute de mii de creştini sirieni care continuă să trăiască sub tirania Statului Islamic.

Potrivit lui Sookhdeo, oferta Marii Britanii de a prelua până la 20.000 de refugiaţi sirieni fără condiţii, discriminează comunităţile creştine cele mai afectate de măcelarii din Statul Islamic. Deşi toată legislaţia europeană spune că nu se pot face discriminări între o comunitate religioasă şi alta, conducătorii acestei asociaţii de caritate consideră că în situaţia dată creştinii sunt cu siguranţă mai vulnerabili, iar guvernul trebuie să aibă o abordare diferită în aceste cazuri, dar premierul Cameron ezită să ia o poziţie tranşantă în această problemă ceea ce este nedrept.

În zonele controlate de ISIS, creştinii au fost răstigniţi, decapitaţi, femeile violate şi au fost supuşi la convertire forţată. Copiii creştini sunt, de asemenea, vânduţi ca sclavi iar fetele devin sclave sexuale. “Văzând barbaria cu care sunt trataţi creştinii este ca şi cum te-ai întoarce cu 1.000 de ani în timp. Cred că suntem martorii unui grup ale cărui acţiuni fac ca nazismul să pălească în comparaţie cu ei, grup care a pierdut tot respectul pentru viaţa umană”, a spus Sookhdeo. Săptămâna trecută el a fost în Ungaria, unde a făcut apel la liderii religioși și politici pentru a oferi vize pentru creștinii sirieni, după care a vizitat România, ca parte a aceleiaşi misiuni umanitare.

Mesajul PF Cardinal Lucian adresat comunității românești din Paris

În urma evenimentelor tragice care au avut loc la Paris vineri, 13 noiembrie 2015, Preafericitul Părinte Cardinal Lucian a adresat un mesaj comunității greco-catolice române din capitala Franței. Mesajul a fost citit în biserica parohială la finalul Sfintei Liturghii celebrate duminică, 22 noiembrie 2015, de către Pr. Cristian Crișan, Rectorul Misiunii Catolice Române de la Paris.

Întreaga comunitate s-a arătat profund emoționată de gândurile părintești și de dragostea cu care Preafericirea Sa le poartă de grijă.

" Iubiţi credincioşi greco-catolici români de la Paris,
Cu mare îngrijorare şi durere în suflet am aflat despre comiterea tragicelor şi reprobabilelor actelor din seara zilei de 13 noiembrie 2015 la Paris şi în periferiile acestuia, precum şi despre continuarea actelor de violenţă în zilele imediat următoare. Ştiu că mulţi locuiţi împreună cu familiile chiar în acele locuri. Pentru aceasta, gândul meu s-a îndreptat imediat către Dumneavoastră, bunii noştri credincioşi greco-catolici români de la Paris, şi L-am rugat pe Domnul şi pe Preasfânta Sa Mamă ca să nu fiţi niciunul afectaţi de această mare încercare prin care trece poporul francez......."sursa e-communio.ro

POSTUL CRĂCIUNULUI

Potrivit calendarului greco-catolic, în 2015, Postul Naşterii Mântuitorului sau Postul Crăciunului se ţine în perioada 15 noiembrie – 24 decembrie. Lăsatul Secului este din seara Sfântului Filip, sâmbătă, 14 noiembrie. Timp de 40 de zile, credincioşii respectă o serie de reguli stabilite pentru această perioadă ce amintește de postul lui Moise de pe Muntele Sinai, când acesta aşteaptă să primească cuvintele lui Dumnezeu scrise pe lespezile de piatră ale Tablelor Legii. Creștinii primesc astfel Cuvântul lui Dumnezeu, întrupat şi născut din Fecioara Maria.Postul reprezintă timp de rugăciune, căinţă şi mărturisire a păcatelor ,de înfrânare, răbdare şi mai ales de iertare.

Rugăciune în cinstea Sfintei Fecioare Maria

Bucură-te, Marie, cea plină de har, Domnul este cu tine, binecuvântată eşti tu între femei, şi binecuvântat este rodul trupului tău Isus.
Sfântă Marie, Maica lui Dumnezeu, roagă-te pentru noi păcătoşii, acum şi în ceasul morţii noastre. Amin.

Bucură-te Regină, Maica milei, viaţa, mângâierea şi speranța noastră, bucură-te. Către tine strigăm surghiuniţi fii ai Evei. Către tine suspinăm, gemând şi plângând în această vale de lacrimi. Aşadar, mijlocitoarea noastră, întoarce spre noi ochii tăi cei milostivi şi după surghiunul acesta, arată-ni-l nouă pe Isus, binecuvântatul rod al trupului tău. O milostivă, o blândă, o dulce Fecioară Maria.

Adu-ţi aminte o preablândă Fecioară Marie, că nu s-a auzit niciodată să fi fost părăsit, cel ce a alergat sub ocrotirea ta, cel ce a cerut ajutorul şi mijlocirea ta. Însufleţit de o astfel de încredere, alerg la tine, o Maică Fecioară a fecioarelor. La tine vin şi stau gemând înaintea ta ca un păcătos: Maica Cuvântului, nu dispreţui cuvintele mele, ci auzi-mă cu milă şi ascultă-mă. Amin. (Rugăciunea Sf. Bernard)

Sub ocrotirea ta alergăm, sfântă Născătoare de Dumnezeu, nu ne dispreţui rugăciunile în nevoile noastre, ci ne mântuieşte oricând de toate primejdiile, Fecioară mărită şi binecuvântată.

RUGACIUNE CĂTRE SFÂNTUL PETRU

Mărite Sfinte Petru, care pentru credința ta vie și neclintită, pentru umilința ta adâncă și dragostea ta arzătoare ai fost înzestrat de Isus cu daruri deosebite, noi te recunoaștem ca primul dintre apostoli și mărturisim că ești piatra de temelie pe care Cristos a zidit Biserica sa.

Dobândește-ne, te rugăm, și noua o credință neștirbită și neșovăielnică, care sa ne facă pregătiți a ne da viața mai degraba decât a ne lepăda de credința cea sfântă și UNIVERSALĂ. Ajută-ne sa fim în strânsă legătură cu Sfânta Biserică,UNIȚI cu Papa de la Roma, pe care-l credem urmaș al credinței și misiunii tale, unicul și adevăratul cap văzut al Bisericii universale.

Noi credem cu tărie că această Biserică este corabia mântuitoare, în afară de care nu este mântuire. Credem de asemenea că așa cum de atâtea veacuri puterea întunericului și furia prigonitorilor n-au putut-o învinge, tot așa și pe viitor porțile iadului n-o vor birui niciodată, pentru că Mântuitorul a făgăduit ca flacăra credinței tale nu se va micsora.

Ajută-ne, te rugăm, negreșelnicule învațător al credinței, ca în această corabie a ta să găsim și noi scăpare, urmând cu umilință învățăturile și sfaturile Sfintei Biserici și ascultând cu supunere de poruncile ei, prin ea să putem ajunge fericiți la portul mântuirii veșnice.

Pr: Tu ești Petru.

Poporul: Și pe această piatră voi zidi Biserica mea.

Să ne rugam. Doamne, Dumnezeule, care încredințând Sfantului Petru, apostolul tău, cheile împărăției cerului, i-ai dat puterea de a lega și dezlega, dă-ne te rugăm harul ca prin mijlocirea lui sa fim eliberați de lanțurile păcatelor noastre. Prin Cristos, Domnul nostru. Amin.

Oaspeți de seamă

În Duminica a- I-a după Sfintele Rusalii ,membri comunității greco-catolice ”SfântaTreime” din loc Ungheni ,au avut deosebita plăcere de a primi în mijlocul lor pe doi dintre prietenii de suflet,  și anume, Părintele Gabriel Buboi Rectorul  Colegiului Pontifical ”Pio Romeno” din Roma și pe Părintele  Rector al Misiunii Greco-Catolice din Paris, Cristian Crișan.Sfânta Liturghie a fost prezidată de Pr.Gabriel iar în cuvântul de învățătură acesta a subliniat importanța lucrării Spiritului Sfânt în Biserica lui Cristos.Mulțumim Bunului Dumnezeu pentru acest frumos eveniment din viața comunității noastre și îi așteptăm pe dragii noștri prieteni să ne mai treacă pragul bisericuței noastre.

Cristos în mijlocul nostru

Prea Sfânta TREIME-Hramul Parohiei noastre.

Moment de sărbătoare pentru credincioșii greco-catolici din Ungheni cu ocazia hramului bisericii „Sfânta Treimel”, luni, 01.iunie A.D.2015. Comunitatea greco-catolică din acest oraş a participat în număr mare la această sărbătoare.Predica de la Sfânta Liturghie a fost rostită de pr.Lucian Dudaș în care a subliniat împortanța și rolul pe care Sfânta Treime o are în viața noastră a tuturora.Mai apoi Pr.Lucian a făcut o explicare a rugăciunii către Preasfânta Treime.Sărbătoarea s-a încheiat cu o agapă frăţească, la care au fost invitaţi toţi cei prezenţi. Mulţumim Prea Sfintei Treimi pentru bucuria unirii în rugăciune şi bogatele haruri împărtăşite tuturor celor prezenţi.