Sfintii Apostoli Petru si Pavel

Sfinții Petru și Pavel sunt sarbatoriti pe 29 iunie, dupa o perioada de post, care variaza ca durata, in functie de data Sfintelor Pastilor.

Sfântul Apostol Petru fiul lui Iona si fratele Apostolului Andrei, s-a nascut in Betsaida Galileei. Numele sau iudeu era Simon, insa Mantuitorul il va numi Chifa (piatra). Dupa o pescuire minunata pe lacul Ghenizaret, este chemat sa devina pescar de oameni. Marturiseste in numele apostolior dumnezeirea lui Cristos, dar se si leapada de Cristos cand El este prins spre a fi rastignit.El a fost acela care în localitatea Cezareea lui Filip la întrebarea Mântuitorului”Voi cine ziceți că sunt Eu?” a mărturisit,în numele tuturor Apostolilor ,dumnezeirea lui Isus prin cuvintele ”Tu ești Cristos,Fiul lui Dumnezeu celui viu”(Mt 16.15-16).La aceste cuvinte cunoaștem fiecare dintre noi ca Mântuitorul l-a ales ca și succesor al Său la conducerea Bisericii adevărate prin cuvintele ” Tu ești Petru (Cefa) și pe această piatră voi zidi biserica Mea iar porțile iadului nu o vor birui”(Mt 16-18:20). Dupa Inaltarea Domnului, Petru ia cuvantul in adunarea ucenicilor si aleg ca apostol pe Matia in locul lui Iuda. In ziua Cincizecimii, dupa predica Sfantului Apostol Petru, se boteaza trei mii de persoane.
Sfantul Apostol Petru a propovaduit in Ierusalim, Iudeea, Samaria, Asia Mica pana in Babilon si in ultima parte a vietii, la Roma. Sfantul Petru a murit rastignit pe cruce, cu capul in jos, in anul 67, pe 29 iunie.

Sfântul Apostol Pavel era originar din Tarsul Ciliciei, din neamul Veniamin. Sfantul Pavel a fost elevul invatatului Gamaliel. Pavel locuia in Tars si lupta impotriva crestinilor. Sfantul Apostol Pavel a participat la uciderea arhidiaconului Stefan. Pe calea Damascului i se arata Cristos intr-o lumina orbitoare si il mustra: "Saule, Saule de ce ma prigonesti?”. Se converteste si primeste botezul de la Anania, episcopul Damascului. Sfantul Apostol Pavel a pornit in trei mari calatorii misionare si a scris 14 epistole care se gasesc in Sfanta Scriptura. A fost decapitat din porunca imparatului Nero, in anul 67.Din cauza faptului ca Sfinții Ap.Petru și Pavel au fost in temnita pentru ca L-au marturisit pe Cristos ca Fiu al lui Dumnezeu. Ei sunt ocrotitori ai celor lipsiti de libertate si din cauza faptului ca cei ajunsi in penitenciare sunt persoane care au gresit fata de Dumnezeu, precum au gresit si ei: Petru S-a lepadat de C
ristos, iar Pavel i-a prigonit pe crestini.

Sfintele Rusalii 2016

Rugăciune la solemnitatea Coborârii Spiritului Sfânt.

Vino Spirite Dumnezeiesc,Mângâietorul sufletelor mihnite,Bucuria inimilor și alinarea suferințelor.Vino, o, sfinţitorul păcătoşilor, învăţătorul celor umiliţi,tatăl cel milostiv al orfanilor,puterea celor slabi şi ajutorul celor săraci!Pătrunde până în adâncul sufletului meu cu harul tău.Aprinde cu preasfântul tău foc inima mea.Străpunge-mă cu dragostea ta.Dă-mi să gust din bucuriile tale cereşti,ca, de acum înainte,să dispreţuiesc plăcerile simţurilorşi să nu caut decât plăcerile sufleteşti.(Sfântul Augustin).

Înălțarea Domnului nostru Isus Cristos

Doamne Isuse,Tu te inalti la Tatal Tau,dar acest lucru nu inseamna ca Tu,abandonezi pamantul nostru.Dimpotriva,discipolii tai au siguranta ca Tu esti prezent mereu in fiecare situatie si in fiecare moment.      

 Iata de ce Tu ii trimiti in misiune si le incredintezi lor angajarea de a duce peste tot evanghelia Ta.Nu vor lipsi dificultatile,insa nu se vor simti lipsiti de prezenta Ta.Tu le dai forta de a vorbi limbajul iubirii;tu ii faci liberi de orice rautate ,capabili de a patrunde toate colturile vietii,fara a pierde increderea si pacea inimii.                                             

 Tu le transmiti puterea de a vindeca,de a-i elibera pe oameni de tot ceea ce le distruge viata.Prin ei,Tu ii chemi la credinta ,pe cei care accepta vestea cea buna a mantuirii si se lasa transformati de cuvantul tau.Doamne,ramai mereu cu noi si fa sa traim mereu in prezenta Ta.Amin.

    

                             Isus s-a înălţat la ceruri pentru a ne face părtaşi de dumnezeirea sa 

Ne bucurăm de înălţarea Domnului nostru Isus Cristos la Tatăl ceresc (cf. In 14,28), căci înălţarea lui Isus la cer este bucurie, atât pentru Isus, cât şi pentru oameni. Practic, prin înălţarea sa la cer, Isus nu se desparte nici de ucenicii săi de atunci, nici de noi, ucenicii săi de astăzi, ci Isus îşi schimbă numai modul de prezenţă între noi, de la o prezenţă vizibilă, la o prezenţă tainică: în cuvântul biblic, în pâinea şi vinul euharistic, în comunitatea adunată, în persoana preotului, în persoana ucenicilor săi smeriţi, în predica ucenicilor, în evenimentele din jurul nostru. Căci în el suntem, trăim şi ne mişcăm (cf. Fap 17,28). Altfel, Isus la înălţarea lui la cer n-ar fi spus: "Iată că eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârşitul veacurilor" (Mt 28,20).

Păcatul tăiase aripile sufleteşti ale lui Adam şi ale tuturor urmaşilor săi şi astfel toţi oamenii au căzut de lângă Dumnezeu, toţi s-au slăbit în credinţă şi toţi au fost orbiţi de ţărâna din care au fost zidiţi. Cristos, noul Adam, a fost cel dintâi care după păcat s-a înălţat la cer pe aripi duhovniceşti, deschizând astfel pentru toţi oamenii porţile cerului închise de păcat. Aşa cum vulturul deschide puilor săi calea spre înălţimi şi aşa cum rândunica merge înainte tăind rezistenţă aerului pentru întreg stolul, tot astfel a făcut şi Isus pentru noi prin înălţarea sa, ne deschis tuturor calea spre fericirea cerului. De aceea, psalmistului care se întreba: "Cine-mi va da mie aripi că de porumbel, că să zbor şi să mă odihnesc" (Ps 54,6), noi, astăzi, bătând din palme şi plini de bucurie (cf. Ps 42,2), îi răspundem în cor: înălţarea Domnului!

                   

Vinerea Mare

În Vinerea Mare sărbătorim Patimile Domnului nostru Isus Cristos, pe care Le-a primit de bunăvoie pentru spălarea şi iertarea păcatelor noastre. Se numeşte Vinerea Mare şi în această zi se ajunează (post negru).(Matei 27; Marcu 14-15; Luca 22, 23; Ioan 18-19). În Vinerea Mare nu se mai slujeşte Sfânta Liturghie, pentru că Însuşi Mielul lui Dumnezeu este jertfit acum, şi se ţine post negru. Vineri seara se face în biserică Prohodul Domnului nostru Isus Cristos, Care se află acum în mormânt.La sfârşitul slujbei se înconjoară biserica cu Sfântul Aer, pe sub care trec apoi toţi credincioşii. Numit şi Epitaf, Sfântul Aer este o pânză de in sau de mătase, de catifea sau de muşama pe care se află imprimată, brodată ori zugrăvită icoana înmormântării Domnului. Epitaful simbolizează trupul mort al lui Cristos.

Între Răstignirea pe Crucea de pe Muntele Golgota şi Învierea din cea de a treia zi, pentru ca moartea Lui să nu pară o iluzie oamenilor, Fiul lui Dumnezeu a lăsat trupul Său să zacă în mormânt trei zile şi în acest timp S-a coborât cu sufletul la Iad, sfărâmându-i porţile, ,,cu moartea pre moarte călcând şi celor din mormânturi viaţă dăruindu-le”. Trăind timp de trei zile numai prin suflet, Isus Cristos, Fiul lui Dumnezeu arată oamenilor că viaţa spirituală, biruitoare, fără de trup este posibilă, este reală.

Din clipa în care Cristos a sfărâmat porţile Iadului şi a învins moartea, sufletele celor drepţi sunt aşezate în Rai până la Invierea lor cu trupurile. Această înviere, numită Învierea de Obşte, va avea loc la Parusie, a doua venire a Mântuitorului pe pământ. Isus Cristos S-a pogorât la Iad şi pentru a încredinţa celor de acolo, care au trăit pe pământ înaintea Întruparii Sale, Vestea cea bună a mântuirii neamului omenesc de sub robia diavolului, a păcatului şi a morţii.

Joia Mare

Pentru toți creștinii,  greco-catolici cât și ortodocși, zilele ce preced sărbătoarea Învierii Domnului sunt pline de încărcătură spirituală. În ziua de joi din Săptămâna Mare, numită Joia Mare, se sărbătorește spalarea picioarelor apostolilor de către Cristos, Cina cea de Taina, rugăciunea din grădina Ghețimani și prinderea Domnului de către farisei.Joia Mare este ziua în care Isus a luat ultima cină cu cei 12 apostoli. În cadrul acestei mese, El a instituit Sfânta Liturghie, ritualul care oferă creștinului posibilitatea să se împărtașească cu Trupul și Sângele Domnului.Tot în această zi, Isus a dat o lecție de umilință ucenicilor săi, spălându-le picioarele. După exemplul său, în unele biserici, după Liturghie, preoții fac ritualul spălării picioarelor a 12 credinciosi. După Cina cea de taina, Domnul s-a retras în grădina Ghețimani ca să se roage. Acolo a fost arestat în urma trădării lui Iuda. A fost judecat în fața arhiereilor evrei și condamnat la moarte pentru blasfemie.

Duminica Floriilor

Intrarea triumfală a lui Isus în Ierusalim în zilele dinaintea Patimilor este descrisă în Evanghelia după Marcu în capitolul 11. Isus și discipolii lui se apropie dinspre Betfage și Betania, orașe din marginea Ierusalim. Betania era la aproximativ două mile (3,2 km) la est de orașul de pe Muntele Măslinilor.Isus intra pe porţile Ierusalimului, călare pe mânzul unei asine. Poporul Îl primeşte ca pe un biruitor, întâmpinându-L cu urale şi fluturând ramuri verzi de finic (curmal). Peste cinci zile, aceiaşi oameni care I se prosternau aveau să-L omoare.De Florii, creştinii merg la Biserică purtând ramuri de salcie, amintindu-le pe cele de finic de odinioară. Acestea se sfinţesc şi se duc acasă, unde se pun la icoane.Floriile deschid Săptămâna Patimilor sau Săptămâna Mare.Cu o zi înainte de Florii, a fost Sâmbăta lui Lazăr, în amintirea învierii de către Iisus a bunului Său prieten, Lazăr din Betania, la patru zile după ce acesta murise. Pentru că se face pomenirea sufletelor moşilor, strămoşilor, părinţilor şi a celorlalţi morţi din familiile noastre, zilei i se mai spune şi "Moşii de Florii".

Rolul postului în viaţa creştinului

"Când postiţi, nu fiţi trişti ca ipocriţii, căci ei îşi strâmbă feţele, ca să arate oamenilor că postesc. Adevăr vă spun: şi-au primit răsplata. Dar tu, când posteşti, unge-ţi capul şi spală-ţi faţa, ca să nu te arăţi oamenilor că posteşti, ci Tatălui tău, care este în ascuns. Şi Tatăl tău, care vede în ascuns, te va răsplăti" (Mt 6,16-18).Pocăinţa interioară a creştinului poate avea forme variate. Sfânta Scriptură subliniază, în acest sens, trei forme: postul, rugăciunea şi milostenia, care exprimă convertirea în raport cu sine, în raport cu Dumnezeu şi în raport cu ceilalţi. Isus s-a supus acestei legi spirituale, postind 40 de zile: "Dacă nu vă convertiţi, cu toţi veţi pieri la fel" (Lc 13,3).Post înseamnă abţinerea de la mâncare şi băuturi alcoolice din motive religioase, în semn de pocăinţă sau ca pregătire pentru un moment special, însoţită de rugăciune. Biserica recomandă cu insistenţă tuturor credincioşilor să-şi însuşească sincer spiritul creştin al postului.Postul Pastelui are loc înaintea Învierii Mantuitorului nostru Isus Cristos și este cel mai lung și mai aspru dintre toate cele patru posturi importante. Oamenii mai numesc acest post și Postul Mare. Postul Mare dureaza patruzeci de zile, la care se adauga săptămâna Patimilor.

Pe 15 ianuarie 1955 murea la Sighet episcopul martir Tit Liviu Chinezu. Ultimele documente arată ca nu a stat izolat zile întregi, cum se stie în unele locuri si Wikipedia, ci doar aproximativ doua ore, înainte să moară
Coriolan Tămâian arată că „în 12 ianuarie 1955 i s-a făcut rău [Episcopului Chinezu], nu mai vorbea, nu mânca, până în dimineaţa zilei de 15 ianuarie. Noi căutam să-l «acoperim», să nu-l vadă paznicul, ca şi cu episcopul Frenţiu şi cu episcopul Suciu, altfel îi ducea de acolo să moară. A intrat întâmplător paznicul, un rutean, l-a văzut bolnav, a sesizat gardianul, care l-a transportat împreună cu mine în altă cameră, de o persoană, spunând că va fi dus la spital, ceea ce eu am contestat. El s-a prins de mine, de reverul hainei, nu voia să plece. Peste două ore a murit.”
.

Teofania-Botezul Domnului

Botezul Domnului este cunoscut în popor sub denumirea de Bobotează. Botezul Mântuitorului în Iordan, de către Sfântul Ioan Botezătorul poartă și denumirea de "Epifania" sau "Teofania", termeni care provin din limba greacă și înseamnă "arătare", "descoperire". Atunci când Ioan a acceptat să-L boteze pe Mântuitorul, Cristos S-a descoperit lumii ca Fiu al lui Dumnezeu: cerurile s-au deschis, Spiritul Sfânt S-a coborat în chip de porumbel peste El, iar Tatăl a mărturisit: "Acesta este Fiul Meu cel iubit, întru Care am binevoit!" (Matei 3, 17). Sfântul Ioan Gura de Aur spune în acest sens, că Cristos "n-a ajuns cunoscut tuturor cand S-a născut, ci când S-a botezat".

Sfântul Ştefan, primul martir al Bisericii

O veche tradiţie spune că de ziua Sfântului Ştefan este bine să aducem în casă icoana care-l înfăţişează pe acest martir, sfântul ajutându-i și mijlocind de la Bunul Dumnezeu sănătate sufletescă și trupească pentru creştinii care au probleme de sănătate, dar şi pe cei care se judecă de multă vreme cu alte persoane.

În tradiţie se mai spune că pentru sporul casei şi sănătatea rudelor bolnave sau păgubite este bine ca în 27 decembrie să dăruim icoana Sfântului Ştefan sau o candelă nouă, aprinsă.

În această zi, în biserici se pomenesc creştinii care au murit în împrejurări dramatice şi se împart pachete cu alimente celor care poartă numele Sfântului Ştefan.

În unele zone din Muntenia se prepară Pâinicile lui Ştefan, care au formă rotundă şi sunt făcute dintr-un aluat asemănător cu cel de cozonac. Unse cu miere, aceste pâinici rotunde amintesc de pietrele care l-au ucis pe Sfântul Ştefan. După ce se sfinţesc de către preot, la biserică, se împart de pomană copiilor săraci.Se mai zice că în această zi persoanele certate trebuie să se împace.

Ştefan a fost unul dintre ucenicii lui Isus Cristos, care îl urmau pretutindeni şi care au asistat direct la faptele sale. El a fost condamnat la moarte în anul 33, de autorităţile iudaice, deschizând drumul unui impresionant şir de martiri creştini, pedepsiţi pentru credinţa lor.
Sfântul Ştefan era de neam ales şi provenea din seminţia lui Avraam. Misiunea Sfântului Ştefan era aceea de a demonstra că Isus Cristos este Mesia, cel prezis de prooroci în Vechiul Testament. Datorită râvnei şi credinţei sale, Dumnezeu l-a învrednicit cu puterea de a săvârşi minuni. Având harul divin al minunilor, care-i însoţeau adesea propovăduirile, Sfântul Ştefan a stârnit mânia autorităţilor iudaice, care l-au chemat la judecată în faţă Sinedriului, un tribunal la vechii evrei, acuzându-l de blasfemie, care la acea vreme se pedepsea cu moartea, dar şi de faptul că strică Legea lui Moise.
În faţă Sinedriului, Ştefan şi-a prezentat argumentele sale solide din scripturi, arătând că legea se împlineşte prin Cristos, adică prin Mesia, cel prezis de profeţi, dar nu a reuşit să-i convingă pe judecători, fiind alungat din cetate şi lovit cu pietre. Prăbuşit sub povara bolovanilor aruncaţi asupra lui, Ştefan a avut totuşi puterea ca, înainte de a muri, să ceară iertare pentru ucigaşii lui: "Doamne, nu le socoti lor păcatul acesta".
Sfântul Ştefan a fost ucis cu pietre în valea lui Iosafat. Având în vedere că în vremea aceea cei care erau ucişi cu pietre nu puteau fi înmormântaţi în cavoul familiei, se presupune că trupul Sfântului Ştefan a fost pus în mormântul unui creştin. Moaştele sale au fost descoperite în anul 415, atunci când preotul Luchian din Kefar-Gamala a avut o viziune. Când i s-au descoperit moaştele, pe mormântul său a fost scris "chiliel", care în limbă ebraică înseamnă "cunună", pentru că el a luat, cel dintâi dintre creştini, cununa martirilor
.

SFÂNTUL CRĂCIUN – NAȘTEREA DOMNULUI

CRĂCIUNUL este cea dintâi sărbătoare împărătescă cu dată fixă, în ordinea firească (cronologică) a vieții Mântuitorului, este Nașterea, numită în popor și Crăciunul, la 25 decembrie, este sărbătoarea anuală a nașterii cu trup a Domnului nostru Isus Cristos (vezi Luca II, .1-21). Pare a fi cea dintâi sărbătoare specific creștină, dintre cele ale Mântuitorului, deși nu este tot atât de veche ca Paștile sau Rusaliile, a căror origine stă în legătură cu sărbătorile iudaice corespunzătoare.

Anul Îndurării

Sâmbătă,12 decembrie a.c,a avut loc deschiderea Porții Sfinte în Arhieparhia
de Alba-Iulia și Făgăraș.Acest frumos eveniment marchează începutul Anului Îndurării,și s-a desfășurat la Catedrala ”Sfânta Treime” din Blaj,în prezența Preafericitului părinte Cardinal Lucian , Preasfinției Sale Claudiu,Episcopul Curiei Arhiepiscopiei Majore și a unui număr de peste 200 de preoți din Arhieparhie.

Sfântul Ierarh Nicolae

Pe făcătorul cel mare de minuni, ajutătorul cel grabnic şi mijlocitorul cel prea ales către Dumnezeu, pe arhiereul lui Cristos, Nicolae, l-au odrăslit părţile Lichiei, în cetatea ce se numeşte Patara, din părinţi cinstiţi şi de bun neam, dreptcredincioşi şi bogaţi. Tatăl său se chema Teofan, iar mama sa Nona. Această binecuvîntată pereche, petrecînd cu bună credinţă în însoţirea cea legiuită şi împodobindu-se cu obiceiul cel bun, pentru viaţa lor cea plăcută lui Dumnezeu şi pentru multele îndurări şi faceri de bine mari, s-au învrednicit a odrăsli această ființăCa un pom răsădit lîngă izvoarele apelor, care şi-a dat rodul său la vremea sa. Deci, născînd pe acest dumnezeiesc prunc, l-a numit Nicolae, care se tîlcuieşte "biruitor de popor"; şi cu adevărat s-a arătat biruitor al răutăţii, aşa binevoind Dumnezeu spre folosul de obşte al lumii.
sfîntă - singuri ei fiind rădăcină sfîntă - şi s-a făcut cum zice psalmistul :

Adevărul despre 1.decembrie .1918

Cel din stanga care citeste este Iuliu Hossu, la acea vreme - 1 decembrie 1918 - episcop greco-catolic. Ce vedeti citindu-se este Proclamatia de unire a Transilvaniei cu Romania. In fata lui se vede un episcop ortodox. Este Miron Cristea, episcop ortodox de Caransebes.
Pentru cei care nu stiu, in 1916, cand Regatul Romaniei a declarat razboi Austro-Ungariei, episcopii ortodocsi din Transilvania (Mitropolitul Vasile Mangra, Episcopii Miron Cristea de Caransebes si Ioan Papp de Arad) au semnat o pastorala prin care au blestemat armata romana ca s-a ridicat impotriva "patriei Ungaria".
Pe timpul respectiv in Transilvania greco-catolicii erau reprezentanti politic de Partidul National Roman, care milita pentru unirea Transilvaniei cu Romania. Maniu a fost presedintele acestui partid, care dupa unire s-a unit cu partidul lui Mihalache din sud si s-a nascut PNT. Ierarhia ortodoxa sustinea un partid paralel, care era insa fidel guvernului ungar.
Ca o paranteza, Mitropolitul ortodox Vasile Mangra a devenit, din anul 1910, unul dintre adeptii primului ministru maghiar Tisza Istvan, fiind ales deputat de Ceica-Bihor pe lista partidului guvernului maghiar, la concurenta cu candidatul Partidului National Roman. Dupa intrarea Romaniei in razboi impotriva Austroungariei, Mangra a fugit la Budapesta unde s-a sinucis in octombrie 1918.
Revenind la Miron Cristea, izvoarele istorice noteaza ca acesta a refuzat sa fie prezent la citirea Proclamatiei de unire de la Alba-Iulia de la 1 decembrie 1918 si a fost adus cu forta acolo, la insistentele episcopului greco-catolic Iuliu Hossu. Acesta din urma a spus ca suntem cu totii romani, indiferent ca suntem ortodocsi sau greco-catolici, iar la un astfel de eveniment trebuie sa fie prezenti ambii episcopi romani. Se poate vedea pe fata lui Miron Cristea "bucuria" prezentei la eveniment.
Dar cum romanii isi pun opresorii conducatori, in 1925 Miron Cristea a devenit primul Patriarh al Bisericii Ortodoxe Romane iar apoi prim-ministru.
La exact 30 de ani dupa proclamatia de la Alba Iulia, la 1 decembrie 1948, statul comunist a scos in afara legii Biserica Greco-Catolica si i-a fortat pe toti greco-catolicii sa devina ortodocsi, iar cine a refuzat sa se supuna acestei legi a fost aruncat in puscarie.
Astfel, toti episcopii greco-catolici au fost bagati in puscarie, inclusiv Iuliu Hossu. In dreapta vedeti o fotografie cu detinutul Iuliu Hossu, asa cum apare pe dosarul de la puscarie.
Omul care a citit Proclamatia de unire a Transilvaniei cu Romania si a luptat pentru unire a fost inchis de comunisti si a murit cu domiciliu fortat la manastirea ortodoxa Caldarusani. Comunistii au promis ca daca trece la Biserica Ortodoxa il vor face Mitropolit de Iasi iar de acolo, asa cum e traditia, va ajunge Patriarhul Bisericii Ortodoxe. A refuzat spunand simplu: "credinta noastra este viata noastra".
Mai jos postez o parte din Proclamatia de la Alba-Iulia. Cititi idealurile pe care le aveau romanii de atunci. Erau cu mult peste timpul lor. Respectivii vorbeau in 1918 despre "libertatea presei", libertatea de "asociere si intrunire", "libertate de constiinta", libertate religioasa, dreptul la vot, democratie, principii straine foarte multora si azi. La 97 de ani dupa Marea Unire, Romania mai are inca progrese de facut pentru a ajunge la implementarea idealurilor pentru care au luptat cei de la 1918.
"III. În legătură cu aceasta, ca principii fundamentale la alcătuirea noului Stat Român, Adunarea Națională proclamă următoarele:
- Deplină libertate națională pentru toate popoarele conlocuitoare. Fiecare popor se va instrui, administra și judeca în limba sa proprie prin indivizi din sânul său și fiecare popor va primi drept de reprezentare în corpurile legiuitoare și la guvernarea țării în proporție cu numărul indivizilor ce-l alcătuiesc.
- Egală îndreptățire și deplină libertate autonomă confesională pentru toate confesiunile din Stat.
- Înfăptuirea desăvârșită a unui regim curat democratic pe toate tărâmurile vieții publice. Votul obștesc, direct, egal, secret, pe comune, în mod proporțional, pentru ambele sexe, în vârstă de 21 de ani la reprezentarea în comune, județe ori parlament.
- Desăvârșită libertate de presă, asociere și întrunire, libera propagandă a tuturor gândurilor omenești.
- Reforma agrară radicală. Se va face conscrierea tuturor proprietăților, în special a proprietăților mari. În baza acestei conscrieri, desființând fidei-comisele și în temeiul dreptului de a micșora după trebuință latifundiile, i se va face posibil țăranului să-și creeze o proprietate (arător, pășune, pădure) cel puțin atât cât să poată munci el și familia lui. Principiul conducător al acestei politici agrare e pe de o parte promovarea nivelării sociale, pe de altă parte, potențarea producțiunii.
- Muncitorimei industriale i se asigură aceleași drepturi și avantagii, care sunt legiferate în cele mai avansate state industriale din Apus.
IV. Adunarea Națională dă expresie dorinței sale, ca congresul de pace să înfăptuiască comuniunea națiunilor libere în așa chip, ca dreptatea și libertatea să fie asigurate pentru toate națiunile mari și mici, deopotrivă, iar în viitor să se elimine războiul ca mijloc pentru regularea raporturilor internaționale."
P.S. Un rol foarte important in recunoasterea unirii Transilvaniei cu Romania l-a avut comunitatea greco-catolica din Statele Unite care, pe filiera catolica si prin actiuni proprii, a facut lobby pe langa Casa Alba si Congress pentru a se recunoaste natiunilor din imperiul Austro-Ungar dreptul la autodeterminare.

1.Decembrie.2015

Gânduri pentru 1 decembrie

Se spunea adesea că suntem o țară binecuvântată de Dumnezeu. Mesajul personajelor care au făurit actul Unirii din 1918, la Alba-Iulia sau în celelalte zări istorice ale românului, ne confirmă această speranță.

După eliberarea din 1989, am crezut că valorile vieții românilor, înainte de tăvălugul roșu, vor reînvia de la sine. N-a fost așa. Ura, minciuna, neghiobia, însuflețite de un resentiment profund, și-au spus cuvântul sistematic în societatea românească, împiedicând renașterea. Mulți oameni ai vechii cetăți nu au vrut să înțeleagă că sosise vremea dezicerii lor totale de urâciunea trecutului, prin supremul gest de virtute de atunci: retragerea. Astfel, șansa unei noi generații de a-și scrie prezentul în moralitate, scutite de lipsa lor de caracter ca virtute fondatoare, a eșuat încă de la început.

De douăzeci de ani încoace, a renega izvorul valorii în onestitate, în omenia ca rezultat al sacrificiilor pentru bine, are roade continue. Imposibilitatea de a afla detașarea față patriotismul proletar creat de ideologia partidului monocolor și lipsa de culoare a celor care au slujit un spirit găunos, a adus cu sine monstruozitatea falsității, mitice, care i-a dezgustat și mai mult pe cei care ar fi dorit, după 1989, să-și reînnoiască apartenența interioară pe caracterul personajelor istorice normale.

Am citit un text public recent de solidaritate între două „adrese” importante. După douăzeci și cinci de ani de la căderea comunismului, înscrisul părea expediat din timpul Marelui cârmaci. Chiar și Ludovic al XIV-lea, în celebrul său secol, ar fi fost jenat de asemenea tonalități. Treabă bună, deh, cu cei care au curajul după asemenea ieșiri de a se mai întreba, cu indignată inocență, de ce tineretul-și pierde pofta de patriotism și se duce în lume cât vede cu ochii

„Dezveliți tot adevărul și le spuneți tuturor cum muriră frații noștri pentru neam și țara lor…”, spune Imnul eroilor. Într-un timp de criză, ceea ce nu îndrăznim a mai imagina, este totuși posibil. Adevărul are răbdarea și perseverența de a ieși la lumină, fiindcă Binele nu este comunicarea privilegiilor lumești, ci jertfa omului pentru a-l apăra. Memoria lucrurilor, pe care oamenii adevărați le realizează în neamul românesc, întreține legătura cu prezentul prin onestitate. După silogismul că minciuna e minciună, adevărul e adevăr, ce-i sfânt ieri, este și azi și va fi mâine. Iar dacă petecul vechi pe haina nouă nu-și are rostul prin firea lucrurilor, atunci istoria adevărată continuă să fie scrisă exclusiv de persoanele de caracter, de alegerile și de gesturile lor zilnice

„Presărați pe-a lor morminte ale laurilor foi spre a fi mai dulce somnul fericiților eroi…!” Fericiți, cu siguranță, și pentru că n-au apucat vremurile noastre.

                                                                                   + Mihai Frățilă  episcop

„Nu plânge, Maică Românie,
Că am să mor neîmpărtășit!
Un glonț pornit spre pieptul tău,
Cu pieptul meu eu l-am oprit…
…………………………………….

Nu plânge, Maică Românie!
Pentru dreptate noi pierim;
Copiii noștri, peste veacuri,
Onoare ne vor da, o știm!

Nu plânge, Maică Românie!
Adună tot ce-i bun sub soare;
Ne cheamă și pe noi la praznic,
Când România va fi Mare!”

(Versuri găsite în ranița unui soldat român mort pe muntele Sorica – Carpații de curbură
în toamna anului 1918)

Un preot rupe tăcerea, dezvăluind prin ce capcană trec creștinii când se spovedesc

„Mulţi creştini nu merg să se spovedească pentru că „nu au postit în prealabil”. Aceasta este o mare înşelare a diavolului. Ca să te spovedești NU e nevoie să postești. La spovedanie venim atuni când suntem cei mai mari păcătoşi, nu atunci „când postim”.

La spovedanie venim ca fiul risipitor din Evanghelie, după ce am cheltuit averea noastră cu desfrânatele, devenind sclavii patimilor, atunci trebuie să venim la spovedanie, când am ucis, când suntem în negura păcatului, atunci trebuie să venim la spovedanie„, a spus părintele Francis Possevino

„Spovedania nu e o formalitate pentru care ar trebui să îndeplinim un „ritual al unui post”. La spovedanie venim atunci când urlăm de durere, cu mâinile pline de sânge de om pe care l-am omorât, la spovedanie venim mânjiţi de desfrânare, la spovedanie venim târându-ne şi mirosind a băutură şi ţigări, sau înțepați cu ace de heroină.

La spovedanie nu se vine pentru că postim, la spovedanie se vine tocmai pentru că nu postim, tocmai pentru că suntem departe, pentru că ne chinuie patimile şi poftele şi vărsăm înaitea spiritualului toată murdăria, ca Maşina de Spălat sufletească să înceapă să funcţioneze şi să spele tot ce mărturisim cu părere de rău, cu sinceritate şi fără ruşine.

Dacă ne gândim că o să ne judece preotul pentru păcatele făcute, nu suntem departe de fariseiii care voiau să pară sfinţi înaintea oamenilor. Preotul nu ne judecă, el este maşină de spălat păcate! Fără el păcatele nu se iartă, el ne ascultă fără a ne judeca! Fără a-şi face vreo impresie despre noi, pur şi simplu, el ne ascultă, ne dă leacul de vindecare, ne spală rănile sufleteşti şi ne duce la „casa de oaspeţi” care este Biserica şi ne dă medicamentul cel bun care este Trupul şi Sângele lui Cristos„, a mai zis părintele Francis.