Boboteaza

Pe 6 ianuarie Biserica Greco-catolica sărbătoreşte botezul lui Isus Cristos, sau Boboteaza. Această zi marchează sfârşitul sărbătorilor dedicate Crăciun şi Anul Nou. Biblia vorbeşte despre Ioan Botezătorul, considerat înaintemergatorul lui Isus Cristos, care propovăduia venirea acestuia, îndemnând pe iudei la pocăintă. Îmbrăcămintea lui Ioan era foarte simplă, facută din par de cămilă; el purta o cingătoare de piele împrejurul mijlocului şi se hrănea cu lăcuste şi miere sălbatică. Icoanele au pastrat de-a lungul timpului această imagine, înfăţişându-ni-l pe Botezător ca pe un pusnic cu părul lung şi barbă aspră. Considerându-l proroc, locuitorii din Ierusalim şi din întreaga Iudee se strângeau în jurul lui pentru a-i asculta cuvintele şi mai ales pentru a fi botezaţi de el în râul Iordan.

Ioan le cerea, înainte de a-i boteza, să-şi marturisească pacatele şi să se pocăiască, spunandu-le că el îi botează doar cu apă, dar cel ce va veni după el (adică Iisus) îi va boteza cu Spiritul Sfănt şi cu foc. Vestind venirea lui Isus Cristos, Ioan spunea că acela este mult mai mare şi mai puternic decât el.

Sfănta Evanghelie ne povesteşte că şi Iisus a venit din Galileea, pentru a fi botezat de Ioan, care, văzându-l, a spus: „Iată Mielul lui Dumnezeu, Cel ce ridica păcatul lumii”. Şi, ieşind Iisus din apa Iordanului, „cerurile s-au deschis şi Spiritul lui Dumnezeu s-a vărsat pogorându-se ca un porumbel şi venind peste El. Şi glas din ceruri zicand: Acesta este Fiul Meu cel iubit întru care am binevoit”.

Boboteaza este deci una dintre cele mai importante sărbători ale anului pentru creştini. De obicei, în această perioadă este foarte frig în România, si aseară sau înregistrat -14.C la Tărgu-Mureş de aceea este des folosită expresia „gerul Bobotezei”. Poporul român a păstrat multe tradiţii în legatură cu această zi. De exemplu, în localităţile aşezate pe malul unui râu, pe malul Dunării sau chiar pe ţărmul mării, se obişnuieşte că preotul, cu ocazia slujbei care se face acum, să arunce o cruce de lemn în apa foarte rece, uneori chiar îngheţată, după care sar câţiva flacăi curajoşi pentru a o aduce înapoi. În toate bisericile greco-catolice, preoţii fac apă sfinţită, cu care "botează" apele, oamenii, animalele şi casele.

pr.Lucian Dudas