Cuvântul de bun venit al Preafericitul Părinte Cardinal Lucian

Vineri 6 decembrie 2013, Cardinalul Kurt Koch a celebrat Sfânta Liturghie în Catedrala Arhiepiscopală „Sfânta Treime” din Blaj alături de Preafericitul Cardinal Lucian și de Preasfințiile lor Mihai, Episcopul Vicar greco-catolic al Bucureștilor, și Claudiu, Episcopul Curiei Arhiepiscopale Majore.

În cele ce urmează vă punem la dispoziție cuvântul de bun venit al Preafericitul Părinte Cardinal Lucian rostit cu această ocazie.
Eminența Voastră,

Acum mai bine de 14 ani,  la Dumnezeiasca Liturghie celebrată în Bucureşti pe 8 mai 1999 cu ocazia vizitei sale apostolice în România, în numele întregii Biserici Catolice şi în faţa întregului popor român, Fericitul Papă Ioan Paul al II-lea, ni se adresa cu aceste cuvinte:  ”Din această Catedrală gândul meu nu poate să nu zboare spre Blaj. Sărut în chip spiritual acel pământ de martiriu şi îmi însuşesc mişcă¬toarele cuvinte ale marelui poet Mihai Eminescu, care se referă la el: Îţi mulţumesc, Dumnezeule, că m-ai ajutat să-l pot vedea”.

Din acest pământ de martiriu, binecuvântat de Dumnezeu inclusiv prin sosirea Ceasului Vinerii celei Mari a încercării din anul 1948, Vă îmbrățișăm cu bucuria pe care numai Dumnezeu ne-o poate dărui, atunci când frații în credință se întâlnesc pentru a-L celebra, în Euharistie, pe Cel ce ne unește: Isus Cristos, Lumina lumii.Vă primim cu bucuria că Roma, Maica noastră în credință și în simțirea națională, ne trimite prin prezența Eminenței Voastre binecuvântarea Urmașului lui Petru, Sfântul Părinte Papa Francisc.  Fiindcă noi, creștinii români greco-catolici, nu doar credem în unitate, ci, așa cum afirma tot Fericitul Ioan Paul al II-lea, noi mărturisim prin însăși ființa noastră, de trei secole, prin sacrificii uneori ne¬maiauzite, credinţa noastră în unitate. Cu adevărat, unitatea între creștini nu doar este posibilă, ci a fost deja realizată prin jertfa și dorința făuritorilor Unirii de la 1700, care, prin revenirea la comuniunea de credință cu Scaunul lui Petru, nu au făcut decât să revină la casa părintească.Iar drumul martiriului pentru Biserica noastră care a caracterizat cea de-a doua jumătate a secolului trecut, nu a făcut decât să ne întărească în credință, prin mărturia și prețul de sângele al martirilor noștri, ei care contemplă acum Chipul Domnului în împărăția Lui. Dreptatea lor, curajul, eroismul lor înainte de toate, au confirmat faptul că aceasta a fost chemarea pe care Învățătorul a pregătit-o pentru Biserica Greco-Catolică din România, fiindcă, într-adevăr, așa cum spunea Cardinalul Iuliu Hossu "Credința noastră este viața noastră"; iar noi suntem încredințați, după cuvântul lui Isus, că puterile întunericului non praevalebunt.

Bine ați venit, Eminența Voastră! Binecuvântat este cel ce vine întru numele Domnului!