Sfârșit de vacanță ( 14 septembrie.2013)

Încă o vacanță de vară a trecut iar acum gândurile copiilor se îndreaptă spre un nou an școlar.În aceste luni de vară grupul catehetic ”Îngerașii” a participat la ”Tabăra de vară” organizată în cadrul parohiei noastre.Tabăra a început cu un concurs de întrebări din lecțile învățate în cadrul orelor de cateheză intitulat ” Cine știe câștigă”.
Au urmat apoi ora de pictură în cadrul căreia copii au pictat imagini religioase.Bineînțeles că nu a lipsit nici cea mai mult așteptată activitate : scăldatul.Împreună cu părintele Lucian și d-na preoteasă Ramona,copii au petrecut o zi de neuitat plină de soare și bălăceală la ștrandul Apollo din localitatea Sângeorgiu de Mureș.
În acest an tabăra de vară sa încheiat cu o vizionare de fil 3D la Cinema City
La început de an școlar urăm tuturor copiiilor :MULT SUCCES!

Adormirea Maicii Domnului-Cărbunari-2013

 Astăzi, dis de diminiață , un grup de credincioși ai comunității noastre împreună cu preotul paroh au pornit la drum spre bisericuța ”Fecioara Săracilor” din Cărbunari.Pe tot parcursul până la Blaj,credincioșii s-au rugat  rugăciunea Sfântului Rozar și au cântat pricesne dedicate Sfintei Fecioare Maria. Ajunși la frumoasa bisericuță au participat alături de ceilalți credincioși veniți din tot Ardealul la Sfânta Liturghie Arhierească prezidată de Preafericitul Cardinal Lucian Mureșan,Arhiepiscop Major al Bisericii Române Unite cu Roma,Greco-Catolică.

Conform decretului de acordare a indulgenței plenare toți pelerinii au putut primii cu această ocazie Indulgența Plenară. După ce au vizitat și ”Mica Romă” toți s-au întors la casele lor cu sufletele curate , mulțumind Preasfintei Fecioare pentru toate harurile dobândite.

d-na preoteasă Ramona Dudaș

Astăzi sărbătorim Schimbarea la Faţă.

Credincioşii greco-catolici sărbătoresc astăzi,6 august, Schimbarea la Faţă a lui Isus Cristos, socotită zi de hotar pentru vară. Această zi are o semnificaţie aparte, credinţe şi obiceiuri. Schimbarea la Faţă a lui Isus Cristos are ca semnificaţie momentul în care apostolii Mântuitorului, aflaţi pe Muntele Tabor, s-au convins că acesta nu este doar un prooroc al lui Dumnezeu, ci Fiul Său. Pe Muntele Tabor, pe când Isus se ruga, apostolii, moleşiţi de somn, au tresărit deodată la o privelişte nemaivăzută: chipul Mântuitorului s-a făcut altul, faţa Lui strălucea ca soarele, iar hainele Lui se făcuseră albe că zăpada. Imediat, însă, au avut parte de un alt lucru neobişnuit: în această lumină, doi bărbaţi stăteau de vorba cu Isus despre patima şi moartea Sa în Ierusalim. Este vorba despre marii prooroci ai Vechiului Testament, Moise şi Ilie. Semnificaţia tainică a acestei sărbători este vederea lui Dumnezeu şi transfigurarea omului, posibilitatea lui de a se îndumnezei încă din viaţa aceasta .În popor, această sărbătoare este sărbătorită pe data de 6 august şi este privită şi ca începutul toamnei. Schimbarea la Faţă mai este numită şi Metamorphosis (transfigurarea). Sfântul Francisc de Assisi o numeşte sugestiv Dumnezeiasca Înfrumuseţare a lui Cristos

20-iulie-Sfântul Prooroc Ilie Tezviteanul

La data de 20 iulie, Biserica Greco-Catolică Română sărbătorește ridicarea la cer a Sfântului Mare Proroc Ilie, Tesviteanul. Unul dintre cei mai importanți prooroci din Vechiul Testament, Sf. Ilie este celebrat ca un mare făcător de minuni și aducător de ploi în vreme de secetă. Sfântul si marele Proroc Ilie, înger întrupat în carne ce a primit de la Dumnezeu puterea de a deschide și închide cerurile, era de origine din Tesvi în Galaad. Tradiția apocrifă, care a transmis aceste detalii despre nașterea Prorocului, precizează că el era din tribul lui Aaron și deci era preot. Se spune că la nașterea sa tatăl său a văzut oameni îmbrăcați în alb învelindu-l în scutece de foc și, dându-i numele, i-au dat să mănânce o flacăra, simbol al râvnei pentru Dumnezeu care l-a mistuit de-a lungul întregii sale vieți. Încă din copilărie, ținea strict toate poruncile Legii și se ținea în permanență în fața lui Dumnezeu printr-o feciorie indiferentă, post neîncetat și rugăciune arzătoare, care îi făcură sufletul ca focul și făcură din el modelul vieții mănăstirești. A activat în Regatul de Nord, în timpul regelui Ahab. Acesta s-a căsătorit cu o principesă păgână, Isabela, care l-a ademenit și pe el să cadă în idolatrie, lipsa de pioșenie și depravarea predecesorilor săi ajunse la culme. Încurajat de soția sa, respingătoarea Izabel, el îi persecuta pe Prooroci și pe toți oamenii rămași credincioși lui Dumnezeu și se închina idolilor Ball și Astarte. Sfântul și Marele Prooroc Ilie l-a abordat în chip direct purtând o aprigă luptă pentru dreapta credință a poporului care prin exemplu mai marilor săi era târât în idolatrie. La cuvintele Profetului, o secete groaznică se abătu atunci, ca febra, asupra pământului: totul fu secat, devastat, ars ; bărbații, femeile, copiii, animalele domestice și animalele sălbatice, toate mureau din lipsa hranei, izvoarele secau, plantele se ofileau și nimic nu scăpa urgiei îngăduite de Dumnezeu, cu speranța că foametea va face pe poporul lui Israel să se căiască și să se întoarcă la credință.
Din porunca lui Dumnezeu, Proorocul, acoperit cu o piele de oaie și înveșmântat cu piele de vițel, părăsi ținutul lui Israel și se duse la râul de Chorrath (Kerrith), aflat dincolo de Iordan . Se adăpa cu apa cascadei iar Domnul îi trimise corbi - animale pe care evreii le considerau impure și care aveau reputația unei mari cruzimi față de progeniturile lor - pentru a-i duce pâine dimineața și carne seara, ca să trezească în prooroc mila pentru poporul care suferea. Când cascada secă, Dumnezeu își trimise slujitorul său la Sarepta din Sidon, lăsându-l să vadă de-a lungul drumului efectele dezastruoase ale secetei, pentru a trezi încă o dată în el milă. Ilie ajunse la o văduvă săracă, păgână, care aduna lemne pentru a coace pâine pentru ea și fiul ei. În ciuda sărăciei, ea puse înainte de toate datorate ospitalității și îndată ce Proorocul i-o ceru, ea îi pregăti o pâine, cu făina și uleiul pe care le mai avea. Primi fără întârziere răsplata ospitalității sale : la cuvântul Proorocului, covata sa cu faină și urciorul cu ulei nu se mai goliră până la revenirea ploii. Trecuseră câteva zile de când Ilie era găzduit la aceasta văduvă, când fiul ei muri. Cum femeia, în durerea ei, îl acuza pe omul lui Dumnezeu ca ar fi adus nenorocirea asupra casei ei, Ilie îl luă pe copil, îl urca la etaj acolo unde locuia el si după ce a suflat de trei ori asupra trupului neînsuflețit chemându-l cu strigăte puternice pe Dumnezeu, el îl înapoie pe tânărul băiat viu mamei sale, profețind astfel învierea morților.
Ajuns prin râvna sa pe culmea cea mai de sus a virtuții, Sf. Prooroc Ilie nu a trecut la cele veșnice, ci a fost ridicat la cer fiind considerat demn de a vedea față în față slava Dumnezeului întrupat, alături de Moise și de cei trei Apostoli în ziua Schimbării la față

Preasfântă Treime, îndurăte spre noi.

Astăzi sărbătorim cu toții Sfânta Treime,adică pe Dumnezeu Tatăl făcătorul sau ziditorul lumii văzute și nevăzute,pe Dumnezeu Fiul , Mântuitorul ei și pe Dumnezeu-Spiritul Sfânt,sfințitorul ei.În această zi Parohia Greco-Catolică Ungheni  îmbracă straie de sărbătoare fiindcă își serbează hramul.

” Harul Domnului nostru Isus Cristos , dragostea lui Dumnezeu Tatăl și împărtășirea Sfântului Spirit să fie cu noi toți”.

A sosit vacanța MAREEEE

În sâmbăta dinaintea serbării Cincizecimii a avut loc ultima oră de cateheză din anul școlar 2012-2013.Copiilor participanți la ora de cateheză li s-a vorbit despre Sărbătoarea Pogărârii Spiritului Sfânt peste Sfinții Apostoli și cum a luat ființă Biserica Creștină în urma predicii pe care Sfântul Apostol Petru  a ținut-o în fața locuitorilor și a pelerinilor din cetatea Ierusalimului.

Ora s-a încheiat într-un mod festiv.Au fost felicitați toți participanții la aceste cursuri din ambele grupe.În cursul vacanței de vară, în cadrul Parohiei se va ține a -III-a ediție a ”Taberei de vară”. 

VACANȚĂ PLĂCUTĂ         :))))

DUMINICA SFINTEI CINCIZECIMII (a Rusaliilor).

Spiritul Sfânt este dat pe măsură ce Isus Cristos este Înălțat (v. 39). La prima treaptă a înălțării pe cruce (Io 3,14; 8,28), Isus Cristos și-a dat Spiritul Tatălui (Io 19,30), ca Tatăl să-l dăruiască Noii Eve născută din coasta Noului Adam, sub forma apei botezului și sângelui euharistic (Io 19,34). Acest canal de dăruire a Spiritului Sfânt este cel al inițierii creștine. La a doua treaptă a înălțării prin înviere, Spiritul Sfânt a fost dăruit de Isus Cristos Înviat, pentru iertarea păcatelor, sub forma suflării (Io 20,22-23), ca la crearea omului (Gen 2,7: ”i-a suflat în față suflare de viață”). Acest canal de dăruire a Spiritul Sfânt este cel al preoției consacrate prin succesiune apostolică, cu punerea mâinilor (2 Tim 1,6-7). La a treia și ultima treaptă a înălțării (preamăririi), la dreapta Tatălui (Ef 1,20), Spiritul Sfânt a fost dăruit sub formă de limbi de foc (Fap 2,3). Sub formă de limbi pentru că a fost dăruit de Cuvântul lui Dumnezeu înviat și înălțat. Sub formă de foc ca semn că jertfa lui Isus Cristos a fost acceptată de Tatăl. Dumnezeu confirmă acceptarea jertfelor care i se oferă, trimițând foc ceresc ca să mistuiască jertfa. Vezi, de exemplu, jertfa lui Ilie de pe muntele Carmelului (3 Regi 18,38 LXX). Acest canal universal de dăruire a Spiritul Sfânt este cel al rugăciunii liturgice comunitare stăruitoare (Fap 1,14), completă, a laudelor (Lc 24,53) și euharistică (Fap 1,13; 2,46).Rusaliile sunt și ziua de naștere a Bisericii lui Dumnezeu, a ieșirii misionare în viața publică, botezându-se trei mii de oameni la predica inspirată a lui Petru (Fap 2,14-41). Biserica iudeo-creștină, mamă a tuturor bisericilor, se naște ca biserică de casă. S-a botezat sutașul Corneliu cu toate rudele și prietenii lui (Fap 10,24.48). S-a botezat temnicerul din Filipi și toată casa lui (Fap 16,25-34). Biserica de casă, cu altar, masa din bucătărie și preoție feminină, rămâne celula de bază a bisericilor parohiale. Biserica mamă din Ierusalim naște biserici fiice în Antiochia și Alexandria, care, la rândul lor, devin biserici mamă pentru alte biserici fiice, etc.Spiritul Sfânt este dătător (creator) de viață. Mișcarea, creșterea și rodirea, semne ale vieții, sunt opera Spiritului Sfânt. De aceea în ziua de Rusalii se binecuvântează țarina (holdele), pentru creștere, rodire și ocrotire de dăunători.

Adorație Euharistică împreună cu Sfântul Părinte

Pe data de 2 iunie,în Duminica a-V-a după Sfintele Paști, întreaga lume catolică s-a unit cu Sfântul Părinte Papa Francisc în Adoraţia Euharistică.Așa cum ne-a cerut Întâistătătorul Bisericii noastre, la ora 18.00 credincioșii comunității noastre s-au adunat în biserica Parohiei noastre unde l-au adorat pe Isus cel Înviat în Taina Sfintei Euharistii.Fiecare participant la aceasta înălţătoare seară s-a întors  plin de emoţie şi evlavie , cu speranţă în suflet la casa sa , mulţumindu-i  Mântuitorului Cristos pentru toate harurile primite.
pr.Lucian Dudaș

În așteptarea Spiritului Sfânt

Coboară din ceruri, o, Spirite Sfinte,
Lumină revarsă-ne-n suflet și minte.
Din mâinile tale atotcreatoare
O ploaie de har peste noi să coboare.

Tu ești mângâierea trimisă în lume,
Ești focul aprins și menit să consume
Tot răul. Izvor ești de apă curată
Ce setea o-nlături și speli orice pată.

Ești daru-nșeptit ce tot omul l-așteaptă,
A Tatălui veșnic ești mâna cea dreaptă,
Lăuntrică șoaptă-a gândirilor bune
Și cel ce pe buze cuvinte ne pune.

Din cer ne trimite lumina pe cale
Și focul puternic al dragostei tale.
Suntem fără forțe, trăim întru frică;
Slăbiți, ne-ntărește, căzuți, ne ridică.

Vicleanul alungă-l; rugămu-ne încă,
Sădește-ne-n inimi o pace adâncă.
Conduși fără preget de mâna ta blândă,
În lupta cu răul sperăm în izbândă.

Prin tine, noi toți să-l cunoaștem pe Tatăl
Pe Fiul, de-asemenea, lumii arată-l.
Credința în tine mereu să ne-ajute
Să ducem o viață de sfântă virtute. Amin.

Christus resurrexit!

Cristos a Înviat.Fie ca Spiritul Sfânt al Sărbătorilor de Paști să vă lumineze sufletele și casele! Dumnezeu să vă binecuvânteze și să vă ocrotească !!!

Sărbătoarea Învierii Domnului Cristos

Sărbătoarea Învierii lui Cristos este numită și Paște sau Paști. Interpretarea spirituală a cuvântului Paște este acela de trecere. Sărbătoarea creștina a Paștilor are o legătură semnificativă cu Paștele Vechiului Testament, dar, în același timp, ea este și o sărbătoare cu totul noua, având dovada Învierii Domnului nostru lsus Cristos. În Paștele sărbătorit de lsus cu ucenicii Săi, numit Cina cea de taină, se săvârșește o taină nouă, un Paște nou, un Testament nou, când Domnul lsus binecuvântează pâinea, o frânge și o dă ucenicilor, zicând: "Luați, mâncați, acesta este trupul Meu!". Și luând paharul și mulțumind, le dă zicând: "Beți dintru acesta toți, că acesta este sângele meu, al Legii celei noi, care pentru voi și pentru mulți se varsă spre iertarea păcatelor" Jertfa mielului Vechi-Testamentar a preinchipuit jertfa Crucii lui lsus în chip tainic, împărtășită de el ucenicilor săi.
 Dorința Mântuitorului de a sărbători ultimul Paște cu ucenicii Săi, unul cu totul neobișnuit pentru Sfinții. Apostoli, reiese din cuvintele Mântuitorului: "Cu dor am dorit să mănânc cu voi acest Paști, mai înainte de patimă Mea. Căci zic vouă că de acum nu-L vom mai mânca, până când nu va fi desăvârșit în împărăția lui Dumnezeu". în mod miraculos observăm că acest Paște al Crucii, care anticipează suferința și moartea Mântuitorului lsus, se va desăvârși în înviere, ca trecere în viață veșnică .Învierea Domnului nostru lsus Cristos este pentru Biserica dreptmatiroare crestină greco-catolică, pastratoarea Testamentului Cristoitic și a canoanelor apostolice, o scara pe care crestinii pot urca spre lumea vieții vesnice.

CRISTOS A ÎNVIAT

Vinerea Mare

Vinerea sfântă e ziua cea mare de doliu pentru Biserică; dies amaritudinis (sfântul Ambroziu), qua merito osculum deponimus (Tertullian), zi aliturgică prin execelenţă, atât în Orient cât şi în Occident. In Spania, la începutul secolului VII, acest caracter aliturgic mergea până acolo încât, în această zi, bisericile erau ţinute închise, fără a se celebra vreo comemorare a morţii Domnului. In schimb liturghia comună era suplinită în Vinerea Sfântă de recitarea în particular a întregii psaltiri. Aşa făcea, încă în secolul XIII-XIV, papa împreună cu anturajul său; obiceiul fusese introdus de călugării de la Montecassino, care în această zi recitau psalmii cu picioarele goale. La Roma s-a fixat din secolul V ca staţiune pentru Vinerea Mare bazilica Sfintei Cruci numită şi sancta Ierusalem. “Sfinte, mântuitoare și înfricoșate, numește Biserica Pa­timile Domnului. Sfinte, pentru ca Cel ce le-a răbdat este Sfân­tul Sfinților, Sfințenia însași; mântuitoare, pentru că ele sunt prețul cu care Domnul a răscumpărat neamul omenesc din ro­bia păcatului; înfricoșate, pentru că nu poate fi ceva mai cutre­murător, mai înfricoșat decît ocara, rușinea și batjocura pe care făptura le-a aruncat asupra Făcătorului și Dătătorului de bine, Care pe toate le-a răbdat până la moarte, rugîndu-Se pentru călăii Săi. Însăși făptura neînsuflețită se cutremură și se revoltă în fața acestei nemaipomenite fărădelegi.

Sfânta și Marea Joi : Aceasta să o faceți întru pomenirea Mea

"Aceasta sa o faceti intru pomenirea Mea..."
(Luca 22,19)
Sfânta și Marea Joi este o zi foarte importantă în istoria mântuirii, Biserica rememorează în această zi: spălarea picioarelor apostolilor de catre Cristos, Cina Domnească la care s-a instituitTaina Sfintei Împărtășanii (Euharistia), rugăciunea din gradina Ghețimani și prinderea Domnului de catre cei ce voiau să-l ucida.

Pr Protopop Sabău Liviu a trecut la Domnul

În prima zi a Săptămânii Mari, în Lunea Sfântă, Părintele Protopop Greco-Catolic și Canonic Onorar Sabău Liviu Maximilian a fost chemat de Tatăl să slujească la Altarul Ceresc.În așteptarea învierii celei de obște, sfințitul părinte se  odihnește în cimitirul Bisericii de Piatră unde a fost depus.
Bunul Dumnezeu să vă odihnească în Pacea Lui cea Sfânta.

Duminica Floriilor

Duminica Floriilor sau a Stâlpărilor (ramurile de palmier sau finic, cu care a fost întâmpinat Isus la intrarea în Ierusalim) este una dintre cele 12 sărbători împărăteşti din cursul anului bisericesc. Menţionată, pentru prima dată, în secolul al IV-lea, sărbătoarea Intrării Domnului în Ierusalim, oraşul unde a şi început să fie celebrată, a cuprins, în scurt timp, întreaga lume creştină, fiind celebrată cu mare fast. Strâns legată de minunea învierii lui Lazăr din Betania, această duminică îi pregăteşte pe credincioşii creștini pentru bucuria pe care o aduce biruinţa lui Cristos asupra morţii din duminica următoare, cea a Învierii.

Totodată Floriile deschid săptamâna cea mai importantă pentru pregătirile de Paşti, cunoscută sub numele de "Săptămâna Mare", după cele 40 de zile de post. Din punct de vedere liturgic, din aceasta zi începe Săptămâna Patimilor, în amintirea cărora în biserici se oficiază în fiecare seară Deniile, slujbe prin care credincioşii îl "petrec" pe Cristos pe drumul Crucii, până la moarte şi Înviere.
 Duminica Floriilor este precedată de Sâmbăta lui Lazăr. În această zi, Isus Crisos îşi arată din nou minunile, înviindu-l pe Lazăr, la patru zile de la moarte. După această minune, mulţimile strânse la porţile cetăţii l-au întâmpinat cu flori şi l-au aclamat pe Mântuitor, la intrarea în Ierusalim.
Sâmbăta din ajunul sărbătorii este cunoscută şi ca Moşii de Florii, când se fac pomeniri pentru sufletele celor decedaţi, încheindu-se acum Sărindarele, adică pomenirea morţilor făcută în fiecare sâmbătă din Postul Mare.
Sărbătoarea Floriilor este una de bucurie pentru întreaga creştinătate, dar cu înţelegerea faptului că zilele ce urmează sunt unele ale tristeţii.
În fiecare an de Florii se fac procesiuni, acestea rememorând intrarea triumfală a lui Isus Cristos în Ierusalim, după ce cu o zi înainte îl înviase pe Lazăr din morţi. Mulţimea era atât de uimită de minune, încât era convinsă că a venit vremea regelui prevestit de profeţi. "Osana!", îi strigau pruncii, iar oamenii toţi adunaţi pe drum aşterneau în faţa Domnului hainele lor şi veneau să-L întâmpine cu ramuri de finic. Blând şi umil, Isus a intrat în cetate pe mânzul asinei. Acum, peste veacuri, pelerinii refac, pe jos, drumul triumfal, cu tristeţea care premerge Patimile Domnului, dar şi cu bucuria care prevesteşte Învierea Sa.

Postul Mare- Duminica a-V-a

 

Postului Mare este perioada binecuvântata de Dumnezeu în care omul își purifica sufletul său și totodată trupul.Postul trebuie să fie un prilej de curăţirea gândurilor şi a sufletului.Prima şi ultima săptămâna de post sunt cele mai severe. Biserica recomandă credincioşilor să se abţină de la consumul de carne.Totodată, o atenţie deosebită se acordă postirii spirituale, care se face prin rugăciune şi renunţarea la supărare, mânie şi alte sentimente negative.Un mare sfânt care a trait în sec I al erei creștine,Sfântul Iustin spunea urmatoarele:”„Postul spiritual înseamnă postirea simţurilor - gura să nu vorbească neadevăruri şi nedreptăţi, ochii să nu privească cele pierzătoare şi ispititoare, urechea să nu asculte vorbe deşarte. Şi ferice de cel care îmbină postul cel spiritual cu cel trupesc, pentru că acesta, prin înfrânare ajunge chip luminos al umilinței creştine”

 

Rugăciune este însoțitoarea acestui Mare Post , de aceea preoții Protopopiatul Mureș s-au întâlnit în Duminica a-V-a în Parohia ”Sfânta Treime” din localitatea Ungheni .Cu ocazia acestei întâlniri preotii participanții împreună cu întreg poporul s-au rugat ”Calea Sfintei Cruci”.

”Drumul Crucii - Via Dolorosa sau Via Crucis - amintește neîncetat omului măsura dragostei lui Dumnezeu fața de el” spunea în cuvântul de învățătura Părintele Protopop Dan.L .Fodor.