Icoana sfântului Gheorghe ne vorbeşte în mod sugestiv despre viaţa şi activitatea lui
Astăzi întreaga creştinătate îl sărbătoreşte
pe sfântul mare mucenic Gheorghe (275-303), care s-a născut într-o
familie creştină din Capadocia, "ţara cailor frumoşi", şi care a trăit
şi a fost martirizat în timpul domniei împăratului Diocleţian (244-311).
Capadocia este o regiune nu departe de poalele
Munţilor Taurus şi a fost în vechime patria renumitului imperiu Hitit;
dar mai apoi a fost cucerită rând pe rând de perşi, greci şi romani, iar
astăzi se află în regiunea Anatolia, din Turcia. Istoricul evreu Iosif
Flavius (37-100) ne spune că locuitorii Capadociei descindeau din Meşec,
unul din fiii lui Iafet, fiul lui Noe (cf. Gen 10,2; 1Cr 1,4-5), şi era un popor foarte crud şi idolatru (cf. Ps 120,5; Ez 27,13); dar despre care Cartea Faptele apostolilor ne spune că oamenii din Capadocia au fost printre primii care au primit credinţa creştină, chiar în ziua de Rusalii (cf. Fap 2,9); iar Cartea Vieţile Sfinţilor ne spune că a ajuns un popor atât de bun, că a dat Bisericii mai mulţi sfinţi.
Între sfinţii daţi Bisericii de fostul popor crud
şi idolatru al Capadociei, dar transformat de puterea tainică a lui
Cristos şi a Duhului Sfânt, amintim în primul rând pe sfântul mare
mucenic Gheorghe; apoi pe sfinţii Vasile cel Mare, Grigorie Teologul şi
Grigorie de Nyssa; apoi pe: sfânta Irina, cea mult jertfitoare; pe
sfânta Macrina, bunica sfântului Vasile cel Mare; pe sfântul Meletie; pe
sfântul Sava.
Toate acestea să ne spună
să ne amintească şi nouă, celor de astăzi, că chiar dacă acum suntem
păcătoşi şi răi, că chiar dacă ne tragem din strămoşi răi, prin Cristos
şi Duhul Sfânt, putem deveni buni şi sfinţi, căci: "Dumnezeu nu ţine
seama de vremurile de neştiinţă şi porunceşte acum tuturor oamenilor de
pretutindeni să se pocăiască; pentru că a rânduit o zi, în care va
judeca lumea după dreptate, prin omul, pe care l-a rânduit pentru
aceasta şi despre care a dat tuturor oamenilor o dovadă netăgăduită prin
faptul că l-a înviat din morţi" (Fap 17,30-31).
Astăzi mi-am propus să redau viaţa şi activitatea
sfântului Gheorghe, privind la icoana lui, căci icoana sfântului
Gheorghe ne aminteşte mereu de cele duhovniceşti, şi la cele la care
suntem chemaţi să fim şi să devenim.
Sfântul Gheorghe a fost un căpitan din armata
romană, ce s-a împotrivit unui edict dat de împăratul păgân Diocleţian,
care ordona prigonirea şi exterminarea creştinilor din Imperiul Roman..
Aşa cum se vede din icoana care îl reprezintă, sfântul Gheorghe s-a
luptat cu diavolul, simbolizat de balaur, şi a salvat sfânta Biserică,
simbolizată de prinţesa căreia îi salvează viaţa din ghearele lui.
În icoană, sfântul Gheorghe, fiind din Capadocia,
"ţara cailor frumoşi", este prezentat călărind pe un cal alb, simbolul
harului şi al tăriei creştine. Aplicând la noi chipul din icoana al
sfântului Gheorghe, trebuie să spunem că şi noi suntem chemaţi, cu
ajutorul harului şi al puterii lui Dumnezeu, să înfruntăm şi să luptăm
contra balaurului demonic, care caută să ne distrugă viaţa şi să ne fure
mântuirea adusă nouă de patimile, moartea şi învierea lui Cristos.
Apoi trebuie să ştim că răul nu există numai în
balaurul cel mare, înfăţişat în icoana sfântului Gheorghe, în şarpele
cel vechi, în diavolul şi satana, şi în acela care înşeală întreaga lume
(cf. Ap 12,9); nu există numai în oamenii cei răi; răul există
şi în noi înşine, adică în inima şi trupul nostru, în sufletul şi
existenţa noastră; de aceea, astăzi, prin sărbătoarea sfântului
Gheorghe, suntem chemaţi şi îndemnaţi să ne ridicăm şi să luptăm contra
lui. Căci iată ce ne spune Isus Cristos, Mântuitorul nostru: "Căci din
inimă ies gândurile rele, uciderile, preacurviile, curviile,
furtişagurile, mărturiile mincinoase, hulele" (Mt 15,19). Aceştia sunt balaurii cu care trebuie să luptăm şi pe care să-i ucidem în fiecare zi.În icoană, sfântul Gheorghe este prezentat
echipat cu arme pentru a învinge balaurul cel mare, şarpele de la
început; el poartă în mână o suliţă, pe al cărei vârf era gravată o
cruce. Asta vrea să ne spună că şi noi trebuie să fim echipaţi cu
"armele dreptăţii" şi cu "armura lui Dumnezeu". Dar mai vrea să ne spună
că, aşa cum sfântul Gheorghe n-a învins balaurul cu de la sine putere,
ci cu puterea crucii lui Cristos, tot astfel nici noi nu vom învinge
balaurii care ne atacă în orice clipă, cu de la noi putere, ci numai cu
forţa venită de la crucea lui Cristos.
O zi binecuvantata de Domnul cu o puternica incarcare spirituala! Micuta
si minunata Beatrice Cristiana a intrat astazi in via Mantuitorului
nostru Isus Cristos prin Taina Sfantului Botez!
Sfântul Dumitru, izvorâtorul de Mir (în greacă: Άγιος Δημήτριος της Θεσσαλονίκης, adică Sfântul Dumitru de la Tesalonic / Salonic) a fost un martir creștin, sfânt militar din veacul al-III-lea care a trăit în vremea împăraților maximilian și Dioclițean.A fost martirizat pe la anul 306.El este sărbătorit de catre Biserica noastră Greco-catolică in fiecare an pe 26 octombrie. Dimitru era fiul voievodului din
cetatea Tesalonicului. Acesta a fost botezat in taina, parintii sai
temandu-se de ceea ce ar fi putut pati atat ei, cat si copilul in acea
perioada in care paganii persecutau crestinii. Acesta a fost invatat
despre Dumnezeu si crestinism intr-o camera ascunsa a palatului lor.
Acesta a cunoscut acolo tainele sfintei credinte si tot ceea ce putea
invata despre Dumnezeu si despre Mantuitor, despre minunile pe care
Acesta le-a facut si despre îndurarea de care a dat dovada de-a lungul
vietii Sale. Aceste lucruri reprezinta inceputurile lui Dimitru in
slujba lui Dumnezeu. Pe masura ce anii treceau, Dimitru devenea tot mai
intelept. In momentul in care parintii acestuia s-au dus la Dumnezeu,
el a ramas singur, mostenitor al averilor si al numelui.
Astăzi 21.X.a.c,cu voia Bunului Dumnezeu,tinerii Iuliu și Crina și-au unit destinele prin Taina Sfintei Cununii.La urările părinților ale nasilor și ale distinșilor invitați adăugăm și urările
noastre și binecuvântarea Bisericii pe care o săvârșim astăzi , și o să adaug cu o
scurtă rugăciune care sa citit la slujba de astazi :" Și dă Doamne
acestor servi ai Tăi viață pașnică , lungime de zile , minte întreagă ,
dragoste unul către altul în legătură Păcii seminție întru lungime de zile ,
dar de prunci , cunună neveștejită a măririi și îi învrednicește de ași vedea
pe fii fiilor lor.
O rază de soare cu numele de Sofia Maria a poposit în casa tinerilor Gabriel & Mariana cu multă dragoste ,comunitatea greco-catolică din locaitatea Ungheni îi urază bun venit în Biserica Una Sfântă,Catolică și Apostolică!
Joi, 12
octombrie 2017, cu începere de la ora locală 10.30, la Roma, la bazilica papală
Santa Maria Maggiore (Sfânta Maria cea Mare), Papa Francisc,a
prezidat Sfânta liturghie cu prilejul aniversării a 100 de ani de la fondarea
Congregației pentru Bisericile Orientale și a Institutului Pontifical Oriental,
pontiful a amintit contextul în care papa Benedict al XV-a a fondat cele două
instituții.La acest sublim și înălțător eveniment din viața
Bisericii,comunitatea noastră greco-catolică din localitatea Ungheni-Mureș a avut
un reprezentant în persoana studentului teolog Vlad Antonio Mureșan.Sfântul
Părinte Papa Francisc a subliniat rolul pe care Biserica Greco-catolică martiră
din România la avut în lupta împotriva bestiei roșii comuniste.
”Să ne abandonăm ca şi copiii în braţele Maicii Cereşti”
O zi binecuvantata de Domnul cu o puternica incarcare spirituala! Micuta
si minunata Miruna Maria a intrat astazi in via Mantuitorului nostru
Isus Cristos prin Taina Sfantului Botez!
Exerciții Spirituale-Ciofliceni-Grupul nr.5 de preoți din Arhidioceza de Alba Iulia Făgăraș.
Sărbătoarea de azi și cadrul vieții
noastre de credință ne confirmă adevărul că în fața lui Dumnezeu
contează cele mici, cele disprețuite de lumea exterioară, cele fără
putere. Maica Domnului a cărei Adormire binecuvântată sărbătorim este
imaginea desăvârșită a nimicului omenesc folosit prin ascultare de
lucrarea harului desăvârșit. Preasfânta Fecioară propune astfel fiecărui
om de credinţă calea adevăratei familiarităţi cu Cristos: „mama mea şi fraţii mei, spune Domnul, sunt cei care ascultă cuvântul şi-l păzesc” (Lc. 11, 28).
Fără rugăciune nu este cu putinţă a afla măsura vieţii cu Isus şi
continua mărturia a binelui în lume – apartenenţa şi familiaritatea cu
Dumnezeu. Dumnezeu Însuși ne cere acel puțin pe care numai noi i-l putem
oferi, membre ale aceluiași trup: la bucurie, dar și la necaz. Restul e
har, iar viața o va confirma chiar dacă pentru unii poate va fi mult
prea târziu.
Sărbătoarea Adormirii Maicii Domnului
are multiple semnificaţii teologice şi spirituale pentru credincioşi greco-catolici. De
altfel, însăşi icoana Adormirii Maicii Domnului arată această taină a
primirii mamei în braţele lui Cristos, Fiul ei. În iconografie, lângă
sicriul binecuvântat cu trupul Fecioarei se află Cristos în picioare,
purtând sufletul Macii sale, ca pe un bebeluş. Acesta este gestul suprem
de reciprocitate a iubirii. Cea care L-a ţinut în braţe pe Dumnezeu,
acum odihneşte în braţele Fiului şi Stăpânului ei.
Axionul sărbătorii Adormirii Maicii
Domnului vorbeşte despre această taină a prezenţei Fecioarei în inima
lumii şi în viaţa Bisericii. Cuvintele „Se biruiesc hotarele firii întru
tine Preacurată Fecioară, că naşterea fecioreşte şi moartea arvuneşte
viaţă” semnifică acest schimb dumnezeiesc între cele pământeşti şi cele
cereşti, prin iubirea Mântuitorului. Astfel, naşterea Fiului lui
Dumnezeu din ea fecioreşte firea umană şi sfinţeşte întreaga creaţie,
iar moartea ca despărţire vremelnică a sufletului de trup arvuneşte
viaţă, fiind pragul ontologic dintre vremelnicie şi veşnicie, dintre
timp şi eternitate, dintre libertate şi har. Adormirea Maicii Domnului
este aşadar o sărbătoare în care antinomia teologică a infinitului
devenit finit pentru iubirea Sa veşnică pentru noi se împleteşte cu
prezenţa permanentă a rugăciunii Maicii Domnului în viaţa lumii, până la
sfârşitul veacurilor.
Sfântul Luca împarte cartea „Faptele
Apostolilor” în funcţie de personalităţile şi de contribuţia marilor
apostoli Petru şi Pavel, cei doi stâlpi ai Bisericii creştine, care au
propovăduit, prin lucrarea lor misionară, învăţătura lui Cristos în
lume.
Astăzi întreaga creştinătate îl sărbătoreşte
pe sfântul mare mucenic Gheorghe (275-303), care s-a născut într-o
familie creştină din Capadocia, "ţara cailor frumoşi", şi care a trăit
şi a fost martirizat în timpul domniei împăratului Diocleţian (244-311).
