duminică, 27 mai 2012

O zi cu Todea si cu Biserica sa


Todea. Pur si simplu iti vine să te ridici si să stai drepti când auzi numele ăsta. Alexandru Todea, cardinal. Cel care a slujit si condus Biserica Greco-Catolică Unită cu Roma prin timp ce părea de ne-trăit dar era cel al credintei adevărate, al decantărilor si al încercărilor – mai apoi prin timp ce părea mai usor de respirat, dar aerul era otrăvit, asuprirea era în culisele teatrului în care se juca piesa democratiei si pentru care nu a coborât, încă nici acum, un Deus ex machina...
Mi-am dorit de multă vreme să văd satul de unde a plecat cardinalul Alexandru Todea, si, mai apoi, casa unde si-a trăit ultimii ani. E frumos să-ti închipui că locurile de unde au plecat oameni mari, oamenii care le populează acum, păstrează ceva din măretia celui care si-a tras seva de acolo. Că privesc altfel soarele, că pasul lor e mai putin sovăielnic si că vorba lor, atunci când îti grăiesc, e pentru totdeauna marcată de ce-au putut ei, de acolo, da pentru toti cei din jur. Dar idealismul trebuie să-si primească hotarul lui, asa că mă voi limita la a căuta lucrurile pe care le vedea tânărul Todea atunci când a început să se ridice spre formare si cele care îl înconjurau atunci când altii, fie cu voie fie de nevoie, au găsit în casa cardinalului – profesor matca de viată în care au rămas ei spre formare, mai târziu.
 O oprire scurtă la Ungheni, lângă încă una dintre bisericile ce plâng: învelită silit în sarcofag ortodox, biserica unită duce în spate, nestiută pentru cei neinformati, boltile credintei ortodoxe, unde ai voie să furi, să minti si să împilezi. Biserica veche, neretrocedată greco-catolicilor, a fost considerată subredă dar pur si simplu în capul ei au crescut adăugirile ortodoxe, sprijinindu-se tot pe clădirea hulită. Nu credeti niciodată că s-a vorbit destul despre aceste lucruri, generatiile se schimbă, vin oameni noi si ei trebuie să afle la rândul lor în ce lume trăiesc.
Târgu Mures, protopopiat. Azi e una din Zilele Todea. si la Reghin, locul unde s-a stins, si la Teleac, la câtiva kilometri de Reghin - putini - vor fi azi momente solemne dedicate memoriei cardinalului, câteva din cele mai multe din Anul Todea, reper în calendar pentru cei 100 de ani de la nastere si cei 10 ani de când s-a stins.  asa că sun la vicarul general de la Blaj, părintele Ioan Fărcas, care e mai bine informat, si decid că vreau la Teleac.

Când vii de departe, cu greu, când ai ani în care ai dorit să ajungi undeva, lucrurile numai simple si obisnuite nu sunt. Teleacul de azi, 22 mai 2012, nu are biserică greco-catolică, are o casă cu multe fisuri lângă locul unde unitii au avut biserica, si acolo se slujeste. Aceasta este ”periferia ce devine centru”, după cum spunea cândva nepotul cardinalului, episcopul de acum Virgil Bercea. Această periferie a dat un cardinal. Urmasii lui ascultă liturghia într-o casă în care Isus de-abia are loc, dar pare mult mai în largul său, si ca statuie si ca idee, în cele două camere unite a biserică, decât în catedrale în care tămâia face rol de odicolon sfânt, acoperitor de izuri rele.Slujesc aici pr. protopop Dan Fodor, pr. protopop Alexandru Lobontiu, pr. Flavius Mihet, pr.Traian Olănescu, pr.Ioan Fărcas, pr.Mihai Stefănescu, pr.Virgil Comes, pr.Horea Bârsan si pr.Lucian Dudas. Multi. Todea s-ar fi bucurat. Putini. Nu e loc de toti câti ar fi fost cu trupul si cu inima aici, de ar fi stiut, de ar fi putut. Iar cel mai frumos lucru spus aici, care mi-a rămas în sulfet, e mărturisirea protopopului locului, pr. Alexandru Lobontiu, care spune că-i e dor de casele ascunse de mai demult, unde se tinea liturghia pe furi. Are dreptate – credinta în prigoană trebuie că a fost un lucru deosebit…

 Ajungem si la Reghin, la casa cardinalului. Pe fugă, mereu pe fugă - câte dintre marile si visatele lucruri ale vietii se întâmplă cu timp?... Fotografiez putin, întreb mult mai putin decât as fi voit. Respir putin – mai degrabă iau aer la pachet de aici prin gândurie care vin si vor fi asezate de aici încolo, după ce am fost aici, prin lucrurile care, toate, îsi aveau rostul lor si care rost va fi deslusit, poate, întrucâtva, din pozele grăbite, atunci când nu va mai fi grabă, departe fiind.
Întreb totusi ceva ca o scurtătură, ceva ce mi-ar fi plăcut să deslusesc singură, asezată, presăluind: care era lucrul cel mai drag, mai apropiat lui Todea, de aici? Altarul – mi se spune. Altarul… Casa aceasta, altarul acesta au văzut minuni. Nu doar pe cele ale bunului simt si îndârjirii de a rezista, de a păstra credinta, cu orice pret, uneori cu preturi de neplătit în zile fără nori. Dar si minuni de spus cu voce stinsă, cu ochii întorsi spre sine, spre amintiri, de teamă să nu gresesti, să nu uiti, mărturii de pus pe masa Congregatiei pentru Cauzele Sfintilor.
Plecăm. O zi pe furate. Dar mai mult ca nimic, mult mai mult ca nimic. Rămân întrebări. Oare aceasta de azi este Biserica pe care Todea a visat-o? Oare asa ar fi dorit să curgă lucrurile acum? O întrebare la care si prietenii si neprietenii ar avea lucruri interesante de spus, de ar avea curajul să răspundă privindu-se într-o oglindă ne-scălâmbă. Oglinda lui Todea tace. Un fier de călcat îsi oglindeste talpa în ea. Concluziile nu vor veni acum. Dar aniversările sunt un bun prilej pentru a trage linii si a pune în fată prezent si trecut, indiferent de răspuns.
Ramona Bălutescu
 

luni, 14 mai 2012

Pelerinaj național la mormintele martirilor din Cimitirul Saracilor din Sighetu-Marmatiei


Peste 4000 de credincioși greco-catolici  veniţi din toată ţara, au participat sâmbătă 12 mai a.c., la tradiţionalul Pelerinaj naționalla mormintele Episcopilor martiri aflate în incinta Cimitirului Săracilordin Sighetu-Marmației.La acest frumos eveniment a participat si o delegație formata din 5 persoane din Parohia noastra în frunte cu părintele Lucian Dudaș.Din partea Protopopiatului Târgu-Mureș a participat 3 preoți si 97 de persoane.
Ajuns la cea de-a IX-a ediție, Pelerinajul a început vineri 11 mai, la orele 18.00, cu o veghe de rugăciune desfășurată în holul Muzeului Memorial(fosta închisoare) din Sighetu-Marmației la care au participat sute de tineri.
Pelerinii în frunte cu episcopii, preoții și persoanele consacrate s-au îndreptat în procesiune în dimineața zilei de sâmbătă, 12 mai a.c, spre Cimitirul Săracilor, loc aflat la marginea localității Sighetu-Marmației unde își găsesc odihna în gropi anonime cei morți în temuta închisoare.
Pe altarul special amenajat cu această ocazie, a fost celebrată Sfânta şi Dumnezeiasca Liturghie de cătrePreafericirea Sa Cardinal Lucian alături de întreg episcopatul greco-catolic. În predica rostită cu această ocazie, Întâistătătorul Biserii Române-Unite cu Roma, Greco-Catolică, i-a îndemnat pe cei prezenți la urmarea lui Cristos cel care este Calea, Adevărul și Viața după cum au făcut-o și înaintașii lor în credință a căror jertfă se înalță zi de zi spre cer, întru miros de bună mireasmă spirituală.
La sfârșitul celebrării liturgice, Preasfințitul Părinte Vasile - Eparhul locului -, a adus mulțumiri confraților episcopi, onoraților preoți, persoanelor consacrate, autorităților locale și centrale și pelerinilor veniți la mormintele Episcopilor martiri. Un cuvânt special de mulțumire l-a adresat tuturor celor care au contribuit la buna desfășurare a evenimentului.

Mai multe poze: http://www.bru.ro/stiri/maramures/



pr.Lucian Dudas

joi, 10 mai 2012

10 Mai - o zi frumoasă cu soare, dar şi ziua Monarhiei


Pentru mulţi români ziua de 10 Mai nu mai înseamnă nimic, dar mai sunt unii oameni care îşi aduc aminte cu bucurie de această zi pentru că astăzi se sărbătoreşte Ziua Monarhiei.
"10 mai este fosta zi naţională a României, ziua dinastiei în care a avut loc intrarea în Bucureşti a principelui Carol I. Este ca o amintire istorică, cu o semnificaţie istorică în această perioadă a modernizării", spune istoricul Sorin Rădulescu.Pentru el, 10 mai este o zi importantă, o zi în care au avut loc evenimente deosebite pentru istoria României, " Ca şi pentru ceilalţi români, pentru mine 10 mai este o zi cu semnificaţie istorică", susţine Rădulescu.
"Pentru România, 10 mai înseamnă o zi frumoasă cu soare în care poţi să mergi la iarbă verde, dar pentru un istoric este ziua Regelui prin excelenţă", spune istoricul Ion Bulei, profesor la Facultatea de Istorie din Bucureşti.
El crede că pentru cei care au "un suflet naţional", o astfel de zi face ca patriotismul să fie mult mai treaz. "Eu sunt profesor şi lucrez cu tinerii şi ştiu că acest sentiment se manifestă, eu am senzaţia că există un moment de bucurie astăzi", crede Bulei.
Ce s-a întâmplat pe 10 mai?
10 mai este o zi importantă în care se sărbătoreşte Ziua Monarhiei pentru că la această dată au avut loc trei evenimente importante din istoria ţării noastre.În primul rând, pe 10 Mai 1866, Carol I a venit  în Bucureşti, capitala României, unde a depus  jurământul  în faţa Parlamentului.  Tot în această dată, dar în anul 1877,  Carol I proclamă independenţa României. De asemenea, pe 10 mai 1881, Carol I a fost încoronat ca Rege al României.
"Alături de 9 mai, 10 mai a devenit Ziua Independenţei României. Pe parcursul timpului semnificaţia zilei de 10 mai se estompase, dar şi-a revenit după revoluţia din 1989 şi va rămâne în istorie ca ziua Monarhiei", explică Ion Bulei.Din 1866 şi până în 1948, 10 mai a fost Ziua Naţională a României şi se sărbătorea cu mult fast. Dar după 1947, regimul comunist a încercat să înlăture urmele monarhiei din ţară şi au mutat Ziua Independenţei României pe 9 mai.

Trăiască România Monarhistă