"Deci pe tot cel ce Mă va mărturisi pe Mine înaintea oamenilor,mărturisi-l-voi şi Eu înaintea Tatălui Meu din ceruri.Iar de cel ce se va lepăda de Mine înaintea oamenilorşi Eu Mă voi lepăda înaintea Tatălui Meu care este în ceruri."(Matei X,32-33)
Am văzut cum în ziua de Rusalii, prin pogorârea Spiritului Sfânt, a luat naştere primul nucleu al Bisericii, în urma predicării însufleţite a Sfântului Apostol Petru, când s-au botezat aproximativ trei mii de suflete. Plini de credinţă şi de curajul primit prin revărsarea peste ei a Izvorului de viaţă divină, Apostolii L-au vestit pretutindeni pe Isus Cristos, cel înviat şi înălţat întru slavă la ceruri, atrăgând astfel în corabia Bisericii tot mai multe suflete, din toate popoarele. Din sămânţa Evangheliei, împrăştiată de ei, au răsărit şi s-au înmulţit creştinii, ca prin minune, şi din rândul lor s-au ridicat nenumărate figuri de sfinţi, de mucenici şi mucenice, care strălucesc, prin mărturia vieţii lor, ca nişte faruri peste veacuri.
Duminica de azi, întâia după Rusalii, numită Duminica Tuturor Sfinţilor, este închinată tuturor acestor sfinţi, adică acelora care şi-au întocmit întreaga viaţă după Evanghelie, zugrăvind în persoana lor, clipă de clipă, cu cuvântul şi cu fapta, chipul modelului nostru divin, al lui Isus Cristos, atingând în felul acesta cele mai înalte trepte ale desăvârşirii. Pentru acest motiv ei constitue pentru fiecare din noi pilde vii, vrednice de a fi nu numai venerate, ci şi urmate. Sfinţii pe care îi sărbătorim astăzi au fost tot atâtea modele ale acestui fel de trăire creştină, totală şi fără compromis, mergând cu mărturisirea faptică a lui Cristos până la vărsarea sângelui. Ei au fost exemple de fidelitate faţă de Spiritul Sfânt, în cele mai mici amănunte din viaţă. Un exemplu strălucit şi pilduitor de tărie în credinţă şi statornicie în a-L urma pe Cristos îl costituie cei doisprezece ierarhi în frunte cu primul cardinal român, dr. Iuliu Hossu - mărturisitori şi martiri ai Bisericii Române Unite cu Roma (Greco-Catolice), victime ale prigoanelor şi maltratărilor din închisorile regimului ateo-comunist, a celei mai inumane orânduiri sociale din istoria omenirii. Şapte dintre ei au murit în închisoare. Este unicul caz din istoria Bisericii când - cum declară Suveranul Pontif - nici unul dintre episcopii unei Biserici naţionale nu a defecţionat de la credinţă, în prigoane. Iată de ce mărturia lor luminoasă este pentru noi nu numai un îndemn de tărie şi statornicie în a-L mărturisi pe Cristos în viaţa de fiecare zi, ci şi un titlu de încredere şi speranţă în Pronie, prin mijlocirea lor. Sfântul Toma de A\uino, întrebat odată de sora sa ce să facă pentru a se mântui, i-a răspuns acesteia scurt şi simplu: "Să vrei!" Iată, iubiţii mei, ce ne lipseşte şi nouă: Să vrem. Să vrem deci, dar să vrem sincer, cu tot sufletul, cu toată puterea, cu toată fiinţa noastră. Amin.
Duminica de azi, întâia după Rusalii, numită Duminica Tuturor Sfinţilor, este închinată tuturor acestor sfinţi, adică acelora care şi-au întocmit întreaga viaţă după Evanghelie, zugrăvind în persoana lor, clipă de clipă, cu cuvântul şi cu fapta, chipul modelului nostru divin, al lui Isus Cristos, atingând în felul acesta cele mai înalte trepte ale desăvârşirii. Pentru acest motiv ei constitue pentru fiecare din noi pilde vii, vrednice de a fi nu numai venerate, ci şi urmate. Sfinţii pe care îi sărbătorim astăzi au fost tot atâtea modele ale acestui fel de trăire creştină, totală şi fără compromis, mergând cu mărturisirea faptică a lui Cristos până la vărsarea sângelui. Ei au fost exemple de fidelitate faţă de Spiritul Sfânt, în cele mai mici amănunte din viaţă. Un exemplu strălucit şi pilduitor de tărie în credinţă şi statornicie în a-L urma pe Cristos îl costituie cei doisprezece ierarhi în frunte cu primul cardinal român, dr. Iuliu Hossu - mărturisitori şi martiri ai Bisericii Române Unite cu Roma (Greco-Catolice), victime ale prigoanelor şi maltratărilor din închisorile regimului ateo-comunist, a celei mai inumane orânduiri sociale din istoria omenirii. Şapte dintre ei au murit în închisoare. Este unicul caz din istoria Bisericii când - cum declară Suveranul Pontif - nici unul dintre episcopii unei Biserici naţionale nu a defecţionat de la credinţă, în prigoane. Iată de ce mărturia lor luminoasă este pentru noi nu numai un îndemn de tărie şi statornicie în a-L mărturisi pe Cristos în viaţa de fiecare zi, ci şi un titlu de încredere şi speranţă în Pronie, prin mijlocirea lor. Sfântul Toma de A\uino, întrebat odată de sora sa ce să facă pentru a se mântui, i-a răspuns acesteia scurt şi simplu: "Să vrei!" Iată, iubiţii mei, ce ne lipseşte şi nouă: Să vrem. Să vrem deci, dar să vrem sincer, cu tot sufletul, cu toată puterea, cu toată fiinţa noastră. Amin.
Pr.Lucian Dudas
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu