Am fost la Oarba de Mures(28.mai.2009)

Iubiti frati intru Cristos;

Atunci când Armata Română părăsea fără voie şi fără să tragă un foc de armă măcar Ardealul de Nord, prin satele şi oraşele transilvănene răsuna un cântec trist: "Dacă am plecat, Ardealule, din tine/ Nu-i vina noastră, ne vom întoarce iar." Şi s-au întors ostaşii, nu înainte de a lăsa carne şi os din trupul lor prin stepa calnucă la Odesa, la Cotul Donului si Stalingrad. Unii au albit cu oasele lor stepa rusească. S-au întors însoţiţi de data aceasta de alt cântec: "Treceţi, batalioane române, Carpaţii".

Ardealul şi-a aşteptat fraţii cu inima la trecători, cu speranta în victoria mult visată, dorinţa de eliberare a Ardealului era să fie sprijinită, ca dovadă a unităţii de neam, de Divizia a IX-a de Infanterie Constanţa a generalului Costin Ionaşcu, celebra Divizie Mărăşeşti care s-a acoperit de glorie în Moldova în anii Primului Război Mondial.

Ajunşi la capul de pod Cipău - Ogra - Iernut au întîlnit iadul pe pămînt: forţarea Mureşului, lupta pentru fiecare metru de teren sub văzduhul care fierbea avea un singur ţel si anume cucerirea blestematei Cote 495, aşezarea steagului victorios pe o poziţie inespugnabilă. Sub singurul îndemn "Înainte, val după val!", au căzut în acea toamnă a anului 1944 peste 11 000 de ostaşi. Pentru scoaterea din nemeritata uitare a celor care au dat ţării ca supremă jertfă tot ce aveau mai scump, propria viaţă, acolo unde săptămâni a curs roşu Mureşul de sânge, acolo unde cei animaţi de iubire de neam şi de ţară s-au aşezat temelie la altarul patriei, acolo în ţara de morminte de la oarba de Mureş,s-a organizat,ieri,o slujba de pomenire a lor,a eroilor nostri.
La aceasta slujba pe langa mai "marii"si multii Bisericii Ortodoxe au participat si doi preoti greco-catolici,Pr.Vasile Iagar(Iernut) si Pr.Lucian Dudas(Ungheni).Tot din Ungheni a fost prezent si un grup de copii alaturi de d-na Prof.Olimpia Nedelea de la scoala Gen"Emil Dragan",care,la randul lor,au spus o rugaciune si au aprins o lumanare pe altarul sfant de la Oarba de Mures.
Pr.Lucian Dudas