PASĂREA ÎNLĂNŢUITĂ

PASĂREA ÎNLĂNŢUITĂ (partea I)

[ Sfintei Biserici Greco-Catolice din Ungheni ]



I. Imaginea

Doi brazi stau şi plâng lângă scrierea veche
E ruptă, e arsă, de vânt răvăşită
Dar are noroc
Traieşte din foc
Doar cerul gasi-va la timpu-i pereche
Să spună că-i vie şi-n casă primită.

Această distinsă carte amară
Ştia că un vultur vine s-o vadă
E dulce în gură
Dar lasă arsură
Vulturul vede şi pleacă afară
Apostolul singur ca lumea să-l creadă

De-acolo-n milenii, exilul profetic
Exprimă în stilul ilustru şi criptic
Puţin şi-o să vin
Te voi scoate din chin
Nu părea un discurs de scenă, patetic
Ci tablou lămurit, ca apocaliptic

In ţara de vis unde moaştele umblă
Răsar din pământ şi fac mângâiere
Hai, fă o minune
Mulţime şi spune!
Ce jertfe să fie cât să-ţi ajungă
Să te scoale din somn la ceas de durere?

Plângeau acei brazi ce au stat mărturie
La casa de oaspeţi pentru lumină
Samarinene, ai milă!
De haina umilă...
Loviţi de tâlhari şi căzuţi ca să ştie
Martiri fără casă aşteaptă să vină

O pasăre-n lanţuri ce zborul aşteaptă…
De ziduri străine tu stai sufocată
Cresc zi dupa zi
Cui vor folosi?
Nu-i glasul acelaşi, chemarea la faptă
Iar haina părinţilor părea sfâşiată

Aşa ca odată, cămaşa divină,
Ce-i trasă la sorţi de îngeri căzuţi
Mai strigă prin timpuri:
Priviţi-i la chipuri!
La fapte pe toţi ce vor fi ca să vină
Voindu-se ctitori, dar duşmani nevăzuţi.

Mă doare aripa cea frântă şi glasul
Cupola străbună mi-au dărâmat-o
Nu pot nici să zbor,
Dar nici n-o să mor
Călcat-au pe nume şi locuri cu pasul
Doar cartea cea sacră nu mi-au luat-o

In ea o să-mi port, căutând rugăciunea
Sub cerul deschis şi arhitectura
Din sfera de har
Mai dă un vlăstar
Să crească în rând cu urmaşii, cu lumea
Să scrie pe ultima filă minunea

Simetria de timpuri va face odată
Lumina pe chipuri, aflând fiecare
Ce-a fost pe pământ,
Stăpân, rob de rând
Afla-vor atunci, la acea Judecată
Locaşul de drept şi de fapt de sub soare

Cumplită ruşine, când calci pe ridicol
Şi-i trezeşti conţinutul în patima firii
Mai bine iubeşte!
Zboară şi creşte
De n-ai făcut-o în primul capitol
Ţii uşa închisă nemărginirii .

autor Florin Balasogl
Focşani AD.2011