Rugaciunea Credintei......

Tata,eu am pacatuit impotriva cerului si impotriva TA.Eu cred din toata inima,ca Domnul Isus Cristos a murit pe cruce pentru mine si ca scump sangele Lui ma curateste de toate pacatele mele.Doamne Isuse,prin credinta imi deschid inima pentru Tine,si te primesc pe Tine ca Mantuitor in viata mea.

Iti multumesc pentru dragostea Ta cea mare si pentru viata vesnica.Domne Isuse Cristoase condu-ma Tu pe calea cea dreapta din pricina numelui Tau.......AMIN

Marturii istorice........

Regele Carol al-II-lea:In istoria culturii romanesti,Bisericii Unite cu Roma Greco-Catolice si mai ales Mitropoliei Blajului,ii revine cinstea de a fi aceea care a faurit prima legatura intelectuala intre romani si tarile invatate ale Apusului.(...)Romanii greco-catolici din Transilvania veneau ca niste ingeri binevestitori,zicand:"Romane,sus fruntea,neamult tau e mare,tu esti LATIN".Cu un cuvant,renasterea poporului se datoreste Romei si Apusului".(Cuvantare in Catedrala Blajului,cu prilejul consacrarii Episcopului Dr.Vasile Suciu,-Actualitatea Crestina,anul IX,nr.1-2,Blaj.1920)

Marturii istorice.......

A.D.XENOPOL(24 martie 1847, Iaşi-Istoric de origine aroman,crestin ortodox):

"Poporul roman mosteneste de la romani elementul de capetenie din care zamislise,limba sa neolatina si religia crestina,doua parghii de cultura care imbinate ar fi putut grabi,indata ce vremurile se mai linistira,reinnodarea civilizatiei".(Istoria romanilor in Dacia Traiana,vol II.p122)

CUVINTE DE AUR din Biblie

Adevatat,adevarat va spun,ca cine asculta cuvintele Mele,si crede in Cel ce Ma timis,are viata vesnica,si nu vine la judecata,ci a trecut din moarte la viata.(Ioan 5,24)

Sub teroarea comunistă, Cardinal.Iuliu Hossu-pagini de istorie ( II )

S-a opus cu eroism mascaradei autointitulatei întoarceri a credincioşilor greco-catolici români la Biserica Ortodoxă. La 1 octombrie 1948, a dat un Decret de Excomunicare (ipso facto) a participanţilor la Adunarea de la Cluj, a celor 37 (de fapt au semnat doar 36 dintre participanţi) de preoţi greco-catolici, care urmau să hotărască ruperea greco-catolicilor români de Biserica Romei, la ordinul lui Stalin şi al slugilor sale din România. La 28 octombrie1948 a fost arestat şi dus la vila patriarhală de la Dragoslavele, unde a fost ţinut închis, sub pază, ca şi ceilalţi episcopi greco-catolici arestaţi, în foame şi frig. Atât autorităţile comuniste cât şi conducerea Bisericii Ortodoxe Române, patriarhul Iustinian Marina personal, i-au propus scaunul de mitropolit al Moldovei, în schimbul renunţării la credinţa catolică. Refuzând trecerea la ortodoxie, Episcopul Iuliu Hossu a fost transferat mai întâi la Mănăstirea Căldăruşani, iar în 1950, la penitenciarul din Sighet. În anul 1955, a fost dus la Curtea de Argeş, iar în anul 1956, la Mănăstirea Ciorogârla, apoi din nou la Căldăruşani, unde a stat cu domiciliu obligatoriu până la sfârşitul vieţii. Aici, s-a consacrat rugăciunii, meditaţiei şi unei munci dificile, în clandestinitate, pentru viitorul Bisericii Greco-Catolice, interzise. La 28 aprilie 1969, a fost creat cardinal in pectore de către Papa Paul al VI-lea pentru că datorită regimului din acea vreme o astfel de titulatură, făcută public, i-ar fi făcut rău. Papa a dezvăluit faptul că episcopul Iuliu Hossu a fost creat cardinal, la scurt timp după decesul său, la 5 martie 1973.A murit în 28 mai 1970, la Spitalul Colentina din Bucureşti, ultimele lui cuvinte fiind: "Lupta mea s-a sfârşit, a voastră continuă". La căpătâiul său a stat cel care a devenit următorul Cardinal român, Episcopul Alexandru Todea. Mormântul său se află în Cimitirul Bellu catolic.
"În timpul liturghiei Recviem, celebrată la Paris, la 17 octombrie 1973, pentru odihna sufletului cardinalului Iuliu Hossu, cardinalul Marty spunea că «forţa Spiritului i-a dat puterea să nu se supună niciodată, să rămână un om în picioare în chiar momentul când mâinile şi picioarele erau legate», că datorită credinţei lui tenace, «el a permis Bisericii Sale să nu moară, ea care este din 1948...o Biserică a Tăcerii.»"

Preot Paroh Lucian Dudas

Card .Iuliu Hossu-pagini de istorie ( I )

Iuliu Hossu s-a născut în comuna Milas,judetul Bistrita-Nasaud din părinţii Ioan, preot, şi Victoria, născută Măriuţiu.
Îşi face studiile în satul natal, numit în vremea aceea Milasul Mare, apoi la Gimnaziul luteran de laReghin, la Liceul 9romano-catolic)(clasa a IV-a), la Targu-Mures, iar clasele a V-a - a VIII-a, la Liceul naţional din Blaj. În 1904 şi-a început studiile teologice, fiind trimis în scurt timp la Colegiul De Propaganda Fide din Roma. În 1906 este promovat doctor în Filosofie, iar în 1910 doctor în Teologie. În ultimul an de studii, la 27 martie 1910, este hirotonit preot de episcopul Vasile Hossu.Întors în ţară, a activat la Lugoj pe rând ca protocolist, arhivar, bibliotecar, apoi vicar şi secretar episcopesc. În anul 1914, îl aflăm pe front, în calitate de preot militar, unde alină suferinţele celor răniţi aflaţi în spitale şi săvârşeşte slujbe la înmormântarea morţilor. Pe front militează printre soldaţi ideea înfăptuirii unităţii naţionale a românilor. Această activitate îi va fi recunoscută de Marea Adunare Naţională de la Alba Iulia de la 1 Decembrie 1918. La 3 martie 1917 a fost numit episcop în scaunul Episcopiei Gherla, rămas vacant, ca urmare a decesului episcopului Vasile Hossu, numirea găsindu-l preot militar. La 1 Decembrie 1918, episcopul Iuliu Hossu a fost cel care, din însărcinarea Marelui Sfat Naţional Român, a dat citire Declaraţiei de la Alba Iulia, în faţa celor 100.000 de participanţi. Episcopul Iuliu Hossu, alături de alţi trei fruntaşi ardeleni (episcopul ortodox Miron Cristea - viitor patriarh al Bisericii Ortodoxe Române,si cel care a blesteman armata unionista deoarece nu era de acord cu unirea Transilvaniei cu Roamnia-, Alexandru Vaida-Voievod şi Vasile Goldiş) au dus la Bucureşti declaraţia de Unire, în Parlamentul României. Cu acest prilej, Episcopul Iuliu Hossu a spus:„Dacă pentru strămoşii noştri romani toate drumurile duceau la Roma, pentru noi, românii ardeleni, toate drumurile duc la Bucureşti. Acesta este Sionul Neamului Românesc..”

În anul 1924, Episcopia de Gherla a primit, cu titlu de donaţie din partea Sfântului Scaun, biserica franciscană "Schimbarea la Faţă" din Cluj. Dispunând de un astfel de edificiu reprezentativ, ridicat la rangul de catedrală, centrul Episcopiei de Gherla a fost mutat în oraşul Cluj, numele instituţiei devenind Episcopia de Cluj-Gherla. Catedrala din Gherla a primit statutul de con-catedrală. În vechiul sediu episcopal din Gherla (actualmente muzeu municipal), episcopul Iuliu Hossu a aşezat şcoala greco-catolică de institutori (învăţători), desfiinţată ulterior de autorităţile comuniste. Reşedinţa episcopală a fost mutată la Cluj, în imobilul cumpărat prin efortul episcopului Iuliu Hossu pe strada Moţilor. Tot prin grija sa, Catedrala Schimbarea la Faţă din Cluj a fost prevăzută cu un iconostas.
În calitate de senator de drept în Parlamentul României Mari, episcopul Iuliu Hossu a apărat suveranitatea şi integritatea ţării, împotriva revizionismului vremii. În decembrie 1932, în cadrul unei adunări populare, la care au participat circa 30.000 de persoane, ţinută în Piaţa Clujului, a spus:„Marea revizuire s-a făcut la 1 Decembrie 1918 la Alba Iulia, când Dumnezeu, judecând ca un atotputernic, a şters nedreptăţile veacurilor şi a restabilit dreptatea imanentă. Biruinţa acestui neam a fost biruinţa lui Dumnezeu.”

Card.Iuliu Hossu-CREDINTA NOASTRA ESTE VIATA NOASTRA....

Destinul zilei de 1 decembrie pare a fi identic cu cel al episcopului greco-catolic Iuliu Hossu, cel care la 1 Decembrie 1918, pe Campul lui Horea din Alba-Iulia a citit Declaratia de Unire. Inainte de a da citire documentului care a anuntat unirea Transilvaniei cu Romania, episcopul Iuliu Hossu a rostit o scurta cuvantare in care afirma: "Astazi, prin hotararea noastra se infaptuieste Romania Mare, una si nedespartita, rostind fericiti toti romanii de pe aceste plaiuri: Ne unim pe veci cu Tara Mama Romania! Va amintiti cand prin sutele de spitale, in zilele de intuneric, va vesteam ca <>, va aratam ca vine ceasul cand toti factorii nedreptatii vor plange lacrimi de sange in ziua bucuriei noastre. A biruit dreptatea! Acesta-i ceasul dreptatii lui Dumnezeu si al rasplatirii Lui. Acesta-i ceasul bucuriei noastre, bucuria unui neam intreg pentru suferintele veacurilor, purtate de un neam cu credinta in Dumnezeu si cu nadejdea in dreptatea Lui".
Episcopul Iuliu Hossu a ramas alaturi de credinciosii sai in perioada ocupatiei maghiare dintre 1940-1944, continuandu-si activitatea pastorala, incercand sa mentina scolile romanesti si speranta romanilor. Episcopul Hossu a scapat in aceasta perioada din doua atentate: unul la Cutis (22 august 1943) si altul la Budac, unde s-a tras foc de arma (31 octombrie 1943). Academia de Teologie din Cluj a fost devastata (3 martie 1944), iar Episcopul insultat si scuipat in fata de studenti maghiari (4 martie 1944). Episcopul Iuliu Hossu a fost unul dintre putinii oameni din Cluj din acea perioada care vizitau evreii din ghetou si le asigurau aprovizionarea cu alimente.
Povestea episcopului Hossu nu se opreste aici: a intrat aproape imediat in conflict cu autoritatile comuniste. La 27 octombrie 1948, Episcopul Iuliu Hossu, impreuna cu Episcopul romano-catolic Marton Aron de la Alba-Iulia, au prezentat Ministerului Cultelor Statutul Bisericii Catolice din Romania, pentru toate riturile: latin, bizantin, armean si rutean. Statutul n-a fost acceptat, iar Episcopul Iuliu Hossu a fost arestat in 28 octombrie 1948 de la locuinta din Bucuresti a fratelui sau, ing. Traian Hossu, unde era gazduit.
In februarie 1949 episcopul Iuliu Hossu, alaturi de ceilalti episcopi greco-catolici, a fost transferat la Manastirea Caldarusani. In mai 1950 vor fi transferati cu totii la Penitenciarul din Sighetu Marmatiei si supusi unui regim de exterminare. Aici a fost contactat de Securitate si i s-a oferit un scaun mitropolitan, ortodox, pe care l-a refuzat. Episcopul Iuliu Hossu si-a continuat viata in izolare la Manastirea Caldarusani pana la sfarsitul vietii, la 28 mai 1970. Episcopul Iuliu Hossu a stiut sa-si pastreze coloana vertebrala, indiferent de vremuri si de dusmani.CREDINTA NOSTRA ESTE VIATA NOASTRA...AMIN

Preot Paroh Lucian Dudas

1 DECEMBRIE ZIUA NATIUNII ROMANE

Marea Unire din 1918 a fost si rãmâne pagina cea mai sublimã a istoriei românesti. Mãretia ei stã în faptul cã desãvârsirea unitãtii nationale nu este opera nici unui om politic, a nici unui guvern, a nici unui partid; este fapta istoricã a întregii natiuni române, realizatã într-un elan tâsnit cu putere din strãfundurile constiintei unitãtii neamului, un elan controlat de fruntasii politici si religiosi pentru a-l cãlãuzi cu inteligentã politicã remarcabilã spre telul dorit.

d-na preoteasa Ramona Elena Dudas

Rafila Găluţ, fecioara stigmatizată de la Bocsig

În ziua de 18 octombrie 2008, Preasfinţitul Alexandru Mesian, Episcop greco-catolic de Lugoj, s-a aflat în vizită pastorală în localitatea Bocsig, judeţul Arad. Este a treia vizită pastorală pe care Preasfinţia sa a făcut-o în această localitate, prima vizită având loc în anul 1995, pe 7 mai, când a avut loc sfinţirea bisericii şi hirotonirea întru preoţie a preotului paroh Gheorghe Tomoioagă. Tot atunci Preasfinţia Sa a vizitat şi mormântul Rafilei Găluţ, fecioară care a purtat rănile Mântuitorului între anii 1931-1939. Vizita din acest an a avut loc în cadrul unui pelerinaj mai amplu organizat de asociaţiile AGRU şi ASTRU, sub coordonarea pr. Coriolan C. Mureşan, înscris în ediţia 2008 a "Zilelor Acţiunii Catolice". În cuvântul de învăţătură, Episcopul a scos în evidenţă semnificaţia deosebită a vizitei ce a întreprins-o în această parohie arădeană: vizită pastorală şi Sfânta Liturghie la care au participat numeroşi credincioşi din cele 10 protopopiate ale Eparhiei de Lugoj, întâlnirea asociaţiilor ASTRU şi AGRU şi pelerinajul la mormântul Rafilei Găluţ. "Bocsigul este cunoscut mai ales ca o localitate creştină unde, în perioada 1931-1939, Isus Cristos şi Maica Sfântă au apărut la o fecioară cu numele Rafila Găluţ, căreia i-au transmis anumite mesaje. În această perioadă Rafila a purtat periodic rănile dureroase ale Domnului nostru Isus Cristos, aşa cum au purtat şi Sfântul Padre Pio, Sfânta Gema Galgani şi alţi sfinţi." Amintind rolul şi implicarea celorlalţi Episcopi greco-catolici de Lugoj, Preasfinţia sa a afirmat: "Acum este rândul meu să duc la desăvârşire un lucru atât de greu: să facem lumină, să studiem, să cerem ajutorul lui Dumnezeu pentru a cunoaşte care este voia şi planul Său în aceste cazuri petrecute în perioada interbelică în cele două localităţi ale Eparhiei de Lugoj". După Sfânta Liturghie, Episcopul, preoţii şi mulţimea de credincioşi au pornit în procesiune de la biserica parohială până la cimitirul din sat, aflat la aproximativ 1 km distanţă, unde a fost oficiat un parastas la mormântul Rafilei Găluţ. Preasfinţitul Alexandru a rostit cele două rugăciuni de pe pliantul pregătit cu ocazia acestui pelerinaj, pliant în care se face o scurtă biografie a Rafilei şi se prezintă câteva aspecte legate de stigmatele pe care le-a purtat. Cei prezenţi s-au recules la mormântul fecioarei stigmatiza.

autor:Raimondo-Mario Rupp

Preoţia presupune un psihic sănătos

A te decide să studiezi pentru preoţie necesită un proces de discernământ, atât pentru cel care doreşte să devină preot cât şi pentru Biserică, şi psihologii pot oferi uneori un ajutor valoros, s-a afirmat în cadrul prezentării în ziua de joi, 30 octombrie 2008, a documentului numit "Îndrumător pentru folosirea psihologiei în admiterea şi formarea candidaţilor la preoţie", al Congregaţiei pentru Educaţia Catolică.
Textul evidenţiază importanţa Episcopilor şi formatorilor în a fi capabili să îi orienteze pe candidaţii la preoţie într-o solidă maturitate psihologică şi afectivă, precum şi într-o bogată viaţă spirituală care să le permită să facă faţă cerinţelor vieţii preoţeşti, în particular privind celibatul. Documentul afirmă că un bărbat care se simte chemat la preoţie, pe lângă virtuţi morale şi teologice, trebuie să aibă de asemenea "un solid echilibru uman şi psihic, în particular în domeniul afectiv, astfel încât să îi permită subiectului să se predispună în mod adecvat la o dăruire de sine cu adevărat liberă în relaţie cu credincioşii, potrivit vieţii de celibat".
Se arată de asemenea calităţile pe care trebuie să le aibă orice viitor preot: "un sentiment pozitiv şi stabil al propriei lui identităţi masculine şi capacitatea de a forma relaţii mature cu alte persoane sau grupuri de persoane; un sentiment solid de apartenenţă, bază a viitoarei comuniuni cu presbiteratul şi a unei colaborări responsabile cu slujirea episcopală". Potrivit documentului, o percepţie corectă privind semnificaţia vocaţiei candidatului trebuie să fie cultivată într-un "climat de credinţă, rugăciune, meditare a Cuvântului lui Dumnezeu, studiu teologic şi viaţă de comunitate".
Documentul insistă asupra faptului că cei responsabili de formarea seminariştilor trebuie să fie "experţi în persoana umană, în ritmurile ei de creştere, potenţialele şi slăbiciunile ei şi modul ei de a trăi relaţia cu Dumnezeu". Se afirmă că este necesar să se cunoască istoria candidatului, dar acesta nu trebuie să fie singurul criteriu decisiv în acceptarea lui la pregătirea pentru preoţie. Formatorul trebuie să privească la persoană "ca întreg, în progresul şi dezvoltarea sa", pentru a evita erorile în discernământ. Se atrage atenţie şi asupra tendinţei candidaţilor de a-şi "minimiza sau nega propriile slăbiciuni, de teama posibilităţii de a nu fi înţeleşi, şi în consecinţă de a nu fi acceptaţi".
Documentul susţine că în cazurile cu nevoi particulare, apelul la un psiholog poate "ajuta candidatul să depăşească aceste răni", pentru a ţinti spre "un stil de viaţă ca acela al lui Isus, Bunul Păstor, Cap şi Mire al Bisericii". În acest context, se recomandă evaluarea psihologică cu consimţământul liber al candidatului. Psihologii care acordă acest sprijin trebuie să aibă "o solidă maturitate umană şi spirituală", se spune, precum şi "un concept creştin privind persoana umană, sexualitatea, vocaţia preoţească şi celibatul". Documentul mai arată clar că serviciile psihologice nu pot înlocui îndrumarea spirituală. Se afirmă că viaţa spirituală "în sine favorizează creşterea în virtuţile umane, dacă nu există un blocaj de natură psihologică".

Catholica

Sesiunea din octombrie a Sinodului BRU (comunicat)

Sinodul Episcopilor Bisericii Române Unite cu Roma, Greco-Catolică, s-a întrunit în a cea de a doua sesiune ordinară a acestui an, la Blaj, în perioada 21-23 octombrie a.c. La lucrările Sinodului au participat următorii membri ai Sinodului Episcopilor: Preafericirea Sa Lucian Mureşan, Arhiepiscop Major al Bisericii Române Unite cu Roma, Greco-Catolică; Preasfinţia Sa Virgil Bercea, Episcop eparhial de Oradea; Preasfinţia Sa Alexandru Mesian, Episcop eparhial de Lugoj; Preasfinţia Sa Ioan Şişeştean, Episcop eparhial de Maramureş; Preasfinţia Sa John Michael Botean, Episcop eparhial de St. George în Canton, Ohio (SUA); Preasfinţia Sa Vasile Bizău, Episcop al Curiei Arhiepiscopale Majore şi Preasfinţia Sa Mihai Făţilă, Episcop auxiliar de Alba Iulia şi Făgăraş.
A absentat Preasfinţia Sa Florentin Crihălmeanu, Episcop eparhial de Cluj-Gherla: această absenţă se datorează prezenţei Preasfinţiei Sale, ca delegat al Bisericii Române Unite cu Roma, la cea de a XII-a Adunare Generală a Sinodului Episcopilor, ce are loc la Vatican în perioada 5-26 octombrie a.c. Ca invitaţi pentru prezentarea unor probleme specifice au fost prezenţi la discutarea anumitor teme şi pr. Ovidiu Mărginean, cancelar al Eparhiei de Canton-Ohio, pr. dr. Ioan Mitrofan, econom al Bisericii; şi pr. Cristian Terheş.
În sesiunile de lucru, Sinodul Episcopilor a analizat şi dezbătut raporturile de activitate ale diferitelor comisii sinodale; a dezbătut problema organizării interne a structurilor ecleziastice; a analizat rezultatele procesului de reformare a aparatului Curial; a aprobat Regulamentul de organizare şi funcţionare al Curiei Arhiepiscopale Majore; a aprobat o serie de documente care au ca scop o mai bună reglementare a raporturilor dintre diferitele organisme. În vederea îmbunătăţirii activităţii, Sinodul a luat în considerare şi propunerile de modificări ce trebuie aduse Statutului Sinodului şi Statutelor Tribunalelor Ecleziastice; au fost aprobate propunerile venite din partea Comisiei Sinodale pentru redactarea Dreptului Particular.
S-a făcut analiza şi s-au luat hotărâri asupra următoarelor teme: "Fondul Marchiş" constituit pentru susţinerea studenţilor teologi; unele situaţii particulare din Diaspora; transferul preoţilor români în serviciul Bisericii Catolice din SUA; constituirea asociaţiei Romanian Greek Catholic Association, Inc; stadiul procesului de beatificare a Episcopilor martiri; raporturile ecumenice cu Biserica Ortodoxă Română. În ceea ce priveşte ultima temă abordată, Sinodul a reiterat necesitatea ca aceste raporturi să continue în spiritul autentic de iubire şi cu respectarea normelor magisteriale în domeniu.
Sesiunea sinodală a fost precedată de celebrarea unui Te Deum, în Catedrala Arhiepiscopală, lucrările Sinodului Episcopilor fiind încredinţate de către Preafericirea Sa Lucian grijii materne a Preasfintei Fecioare Maria. Concomitent cu desfăşurarea lucrărilor sinodale au avut loc în Catedrala Arhiepiscopală şi în Aula Magna a Facultăţi de Teologie din Blaj şi momente comemorative ocazionate de împlinirea a 60 de ani de la interzicerea Bisericii Române Unite din România.
Sub titlul "1948-2008, Credinţă şi jertfă", manifestările au fost marcate de momente emoţionante dintre care amintim: premiera filmului "Scrisoare către fratele meu", în regia d-nei Anca Berlogea, lansarea volumelor "În împărăţia lutului" şi "Aspecte din viaţa Blajului" ale scriitorului Radu Brateş (21 octombrie a.c); lansarea volumului "60 de ani de la interzicerea Bisericii Române Unite cu Roma, Greco-Catolică"; comunicări susţinute de d-nul Emil Hurezeanu, scriitor, publicist şi reputat analist politic, şi de d-nul prof. univ. dr. Ion Buzaşi, profesor, critic literar şi teolog blăjean; "Uneltele sfinţirii noastre" - un recital din poezia închisorilor şi de muzică religioasă, susţinut de d-na Adela Mărculescu, actriţă a Teatrului Naţional din Bucureşti, şi interpreta populară Veta Biriş. La toate aceste momente comemorative au participat şi membrii Sinodului Episcopilor.
Lucrările Sinodului Episcopilor s-au desfăşurat într-o atmosferă de firească comuniune fraternă, fiind marcate şi de momentele emoţionante ale comemorării jertfei pentru credinţă a Episcopilor, preoţilor, călugărilor şi mirenilor Bisericii noastre, desfiinţată brutal în urmă cu 60 de ani.La finalul lucrărilor Arhiepiscopul Major, Preafericirea Sa Lucian, a acordat o binecuvântare particulară întregului Sinod al Episcopilor.
S-a stabilit statutar ca următoarea sesiune ordinară a Sinodului Episcopilor Bisericii Române Unite cu Roma, Greco-Catolică, să se desfăşoare la Blaj, sediul Arhiepiscopului Major, în perioada 2-4 iunie 2009. (Semnează Notarul Sinodului Episcopilor, pr. William A. Bleiziffer)

Preasfinţia Sa Vasile, la ceas aniversar

Preasfinţia Sa Vasile, episcop al Curiei Arhiepiscopiei Majore, împlineşte astăzi, 14 octobrie 2008, frumoasa vârstă de 39 ani.
În acest ceas aniversar, felicităm pe arhiereul nostru cu tradiţionalul “Întru mulţi şi binecuvântaţi ani, Stăpâne!”, îndreptând totodată rugăciunile nostre către Bunul Dumnezeu pentru a-l binecuvânta pe Preasfinţia Sa cu sănătate şi mulţime de zile, cu revărsare a prisosiţei darurilor Sale divine, toate întru rodnică şi îndelungată slujire arhierească.
“Întru mulţi şi binecuvântaţi ani, Stăpâne!”
Biroul de presă al Mitropoliei Blajului

CUVINTE DE AUR din BIBLIE

Eu sunt Usa.Daca intra cineva prin Mine,va fi mantuit.(Ioan 10,9)

Cursa pentru convertirea neamurilor

Visul musulman de cucerire a lumii pare ca este departe de implinire.Conform unei emisiuni difuzate de Al Jazeera,6 milioane de africani musulmani sunt convertiti in fiecare an la crestinism in cadrul Bisericii Catolice .Fenomenul este unul extrem de "ingrijorator" pentru clericii musulmani.

In cadrul emisiunii a fost invitat seicul Ahmad Al Katani,o importanta figura in lumea islamului.Invitatul a oferit statistici care par incredibile:667 de musulmani se convertesc in fiecare zi la crestinism(in Biserica Catolica).In fiecare luna a anului trecut aproximativ 16.000 de musulmani sau convertit la crestinism.Invitatul emisiunii tragea un semnal de alarma:prea putine convertiri la islam in comparatie cu cele la crestinism.Pentru fiecare african convertit la islam sunt mii de alte convertiri la crestinism.Seicul Ahmad Al Katani atragea atentia asupra situatiei disperate in care se afla islamul de pe continentul negru vizavi de puternica dezvoltare a Bisericii Crestine Catolice.In Kenia,care are o populatie de 30 milioane,din care un sfert sunt musulmani,conform datelor furnizate de seic,sunt doar 900 de moscheii(multe dintre ele intr-o stare jalnica)fata de 25.000 de biserici crestine(14.000 Catolice).De unde dezinteresul atit de mare pentru islam din partea africanilor?Pe deoparte,musulmanii ii acuza pe crestini ca ii cumpara pe africani prin intermediul organizatilor de binefacere,dar,pe dealta parte,se autosesizeaza ca sunt mult mai prezenti ei in acest domeniu al ajutorarii.O alta strategie propusa pentru stoparea"expansiunii lui Cristos",cum numea seicul,ar fi construirea de scoli unde copii ar putea invata islamul.Dar se pare ca nici aceasta noua pista nu ajuta cu nimica" legea lui Mahomed".Crestinismul se bazeaza pe "marea trimitere"pe care Cristos le spune Sfintilor Apostoli:"Duceti-va si faceti ucenici din toate neamurile,botezandu-i in numele Tatalui si al Fiului si al Spiritului Sfant".Inca din fasa,noua credinta este modelata ca religie universala (universala-catolica),fiind deschisa si acesibila oricui,indiferent de etnie,neam,limba sau cultura.Spre deosebire de islam,crestinilor nu li se cere sa intemeieze un imperiu al credintei si nici o convertire fortzata a popoarelor.Trimiterea este foarte clara:"ucenici din toate neamurile",si nu transformarea tuturor neamurilor in ucenici.

Pr.Prof.dr Cristian Barta

România: un NU răspicat căsătoriilor homosexuale

Senatorii jurişti din Parlamentul României au amendat, la începutul lunii, Codul familiei şi au specificat clar, în articolul 1, că familia se bazează pe căsătoria dintre un bărbat şi o femeie, şi nu pe uniunea între soţi, aşa cum era până acum în textul de lege. Modificarea nu lasă loc de interpretare: căsătoria nu poate fi oficiată între persoane de acelaşi sex. În momentul de faţă, cuplurile homosexuale nu sunt recunoscute şi nu au niciun fel de drepturi. „Am vrut să specificăm din primul articol că o căsătorie poate avea loc doar între un bărbat şi o femeie, mai ales că în ultima vreme au fost mai multe asociaţii care au vorbit despre posibilitatea căsătoriei între homosexuali. În acest demers am ţinut cont de valorile societăţii şi de dimensiunea creştină a poporului român", declara senatorul Virginia Vedinaş. În replică, preşedintele Asociaţiei ACCEPT - organizaţie care apără şi promovează drepturile homosexualilor şi ale lesbienelor -, Florin Buhuceanu, susţine că argumentele senatorilor sunt ridicole, iar modificarea Codului familiei este inutilă. „Invocarea Bibliei este absolut absurdă, pentru că nu există acolo niciun model de căsătorie care să corespundă realităţilor de astăzi. În Biblie este menţionat că se practica poligamia, relaţiile dintre tată şi fiică, or nu cred că astea sunt modelele pe care le doresc a fi promovate senatorii jurişti", a declarat Buhuceanu. În plus, acesta susţine că iniţiativa adoptată în Comisia juridică a Senatului nu aduce nimic nou şi este neconstituţională. „Modificările încalcă principii fundamentale în materia drepturilor omului, recunoscute prin Constituţia României", a mai precizat acesta. Cât priveşte situaţia în Uniunea Europeană, căsătoriile homosexuale sunt acceptate în Spania, Belgia şi Olanda. Dacă aceste ţări recunosc căsătoriile, în altele, ca Finlanda, Franţa, Germania, Luxemburg, Suedia, Marea Britanie, Cehia, Slovenia şi Ungaria, sunt recunoscute uniunile civile/consensuale sau parteneriatul înregistrat, în timp ce alte ţări, Austria şi Portugalia, nu au legiferat acest domeniu, însă le recunosc partenerilor de acelaşi sex anumite drepturi, după o anumită perioadă de convieţuire - în convieţuirea neînregistrată.

Ramona Elena Dudas

CUVINTE DE AUR din BIBLIE

Adevarat,adevarat va spun,ca cine asculta cuvintele Mele,si crede in Cel ce Ma trimis,are viata vesnica,si nu vine la judecata,ci a trecut din moarte la viata
(Ioan 5,24)