Joia Mare celebrată de credincioșii Greco--catolici

Crendincioșii Greco-catolici din Parohia ”Sfânta Treime” Ungheni , au celebrat astăzi Joia Mare,ei au  participă cu mare evlavie la denia celor 12 Evanghelii, una din cele mai importante și impresionante slujbe. In fața „ochilor sufletești” ai credincioșilor e prezentat întreg calvarul prin care a trecut Mântuitorul: de la prinderea Sa în Grădina Ghetsimani, până la răstignirea pe cruce între cei doi tâlhari. După acestă slujbă, nu se mai trag clopotele până în noaptea de Înviere, la miezul nopții.. La Ungheni în comunitatea noastră, slujba specială a strâns  un număr frumos de credincioși.

 „Denia de joi seara, a celor 12 Evanghelii, ne trece prin fața ochilor sufletești toată pătimirea, suferința, procesul, batjocorirea, pălmuirea, scuiparea, în cele din urma îmbrăcarea cu haina de ocară și încununarea cu coroană de spini a Mântuitorului, răstignirea și apoi moartea pe cruce a Domnului, spălând cu sangele său nevinovat păcatele întregii omeniri”, a precizat Preotul Paroh Lucian Dudaș

Floriile sau Duminica Stâlpărilor, sărbătoarea ce vesteşte Paştele !!!

Credincioșii creștini ai Bisericii răsăritene(greco-catolici și ortodocși) sărbătoresc, în această duminică, Floriile sau Duminica Stâlpărilor, cea mai importantă sărbătoare care vesteşte Paştele, rememorând intrarea lui Isus în Ierusalim, şi sărbătoarea celor cu nume de floare.Duminica Floriilor sau a Stâlpărilor (după denumirea ramurilor de palmier sau finic cu care a fost întâmpinat Isus la intrarea în Ierusalim) este una dintre cele 12 sărbători împărăteşti din cursul anului bisericesc. Menţionată, pentru prima dată în secolul al IV-lea, sărbătoarea Intrării Domnului în Ierusalim, oraşul unde a şi început să fie celebrată, a cuprins, în scurt timp, întreaga lume creştină.

Strâns legată de minunea învierii lui Lazăr din Betania, această duminică îi pregăteşte pe credincioşii creștini greco-catolici pentru bucuria pe care o aduce biruinţa lui Cristos asupra morţii din duminica următoare, cea a Învierii.

Totodată Floriile deschid săptamâna cea mai importantă pentru pregătirile de Paşti, cunoscută sub numele de Săptămâna Mare. Din punct de vedere liturgic, din aceasta zi începe Săptămâna Patimilor, în amintirea cărora în biserici se oficiază în fiecare seară Deniile, slujbe prin care credincioşii îl "petrec" pe Cristos pe drumul Crucii, până la moarte şi Înviere.De Florii se mănâncă peşte, fiind a doua dezlegare din postul Paştelui, după cea din ziua Bunei Vestiri.Duminica Floriilor este precedată de Sâmbăta lui Lazăr. 

În această zi, Isus Crisos îşi arată din nou minunile, înviindu-l pe Lazăr, la patru zile de la moarte. După această minune, mulţimile strânse la porţile cetăţii l-au întâmpinat cu flori şi l-au aclamat pe Mântuitor, la intrarea în Ierusalim.

Sâmbăta din ajunul sărbătorii este cunoscută şi ca Moşii de Florii, când se fac pomeniri pentru sufletele celor decedaţi, încheindu-se acum Sărindarele, adică pomenirea morţilor făcută în fiecare sâmbătă din Postul Mare.

Sărbătoarea Floriilor este una de bucurie pentru întreaga creştinătate, dar cu înţelegerea faptului că zilele ce urmează sunt unele ale tristeţii.

Sărbătoarea Buna Vestire

Despre această mare sărbătoare a bucuriei și a speranței, părinteleTertulian Langa  spunea: "Astăzi răsună glas de bucurie în tot pământul. Astăzi Arhanghelul Gavriil îi vestește Fecioarei Maria că va lua în pântece și va naște în lume pe Fiul lui Dumnezeu, mântuirea întregului neam omenesc. Ziua de astăzi este mai sfântă și mai veselitoare decât toate zilele veacurilor, căci aduce bucurie și vestește mântuirea în toată lumea. Astăzi, Dumnezeu a căutat cu milă și cu îndurare din cer spre pământ și a auzit suspinele strămoșilor noștri și plângerea tuturor celor ce se chinuiau în iad de la începutul lumii".Evanghelia Sfântului Apostol și Evanghelist Luca istorisește cum s-a întâmplat evenimentul, care stă la originea praznicului de astăzi (Luca, cap. 1). Arhanghelul Gavriil a fost trimis de la Dumnezeu, într-o cetate din Galileea, al cărei nume era Nazaret, către o fecioară logodită cu un bărbat, care se numea Iosif, din casa lui David; iar numele Fecioarei era Maria.Intrând îngerul la Sfânta Fecioară, a spus: "Bucură­te, ceea ce ești plină de har, Domnul este cu tine. Binecuvântată ești tu între femei" (Luca 1, 28). Dar fecioara s-a tulburat la auzul cuvintelor lui: "Iar ea, văzându-l, s-a tulburat de cuvântul lui și cugeta în sine: Ce fel de închinăciune poate să fie aceasta?" (Luca 1, 28) și Sfântul Arhanghel Gavriil, văzând-o pe dânsa așa de tulburată, i-a liniștit sufletul spunând: "Nu te teme, Marie, căci ai aflat har la Dumnezeu și, iată, vei lua în pântece și vei naște Fiu și vei chema numele lui Isus. Acesta va fi mare și Fiul Celui Preaînalt Se va chema" (Luca 1, 30-32).
Arhanghelul Gavriil i-a lămurit Sfintei Fecioare și felul în care se va întâmpla această mare taină (din veac ascunsă și de îngeri neștiută): "Spiritul Sfânt Se va pogorî peste tine și puterea Celui Preaînalt te va umbri; pentru aceea și Sfântul care Se va naște din tine, Fiul lui Dumnezeu se va chema" (Luca 1, 35).Sfânta Fecioară Maria s-a făcut ascultătoare poruncii lui Dumnezeu, trimisă ei prin Arhanghelul Gavriil, și în mare smerenie a spus: "Iată roaba Domnului. Fie mie după cuvântul tău!" (Luca 1, 38). În clipa când, Fecioara Maria a acceptat cuvântul îngerului și a rostit aceste cuvinte, S-a și zămislit Isus Cristos în preacuratul ei pântece.Întâmplările acestui eveniment al Bunei Vestiri sunt redate de către un singur evanghelist din cei patru, Sfântul Evanghelist Luca.În legătură cu sărbătoarea Bunei Vestiri, textul Sfântului Luca, deși nu spune nimic despre copilăria Maicii Domnului, prezintă totuși câteva date suficiente pentru a schița portretul religios-moral al Născătoarei de Dumnezeu. Astfel, ea este atât de curată, încât manifestă o familiaritate cu puterile îngerești, se tulbură, notează Evanghelistul, de "cuvântul" solului ceresc, iar nu de apariția sa. Prin răspunsul său, Fecioara Maria dă dovadă de multă maturitate spirituală, precum și de umilință.

Crucea este concentrarea într-un singur semn a chenozei lui Cristos

Evanghelia Duminicii Sfintei Cruci începe cu îndemnul Mântuitorului ca fiecare om să se lepede de sine, să-şi ia crucea şi să-I urmeze Lui. Ce semnificaţie are în acest context crucea? Despre ce cruce se vorbeşte şi despre ce lepădare?
Evanghelia din duminica a treia se citeşte, de altfel, la toate prăznuirile Sfintei Cruci. Sfânta Cruce nu este sărbătorită numai la mijlocul Postului Mare, ci şi la 14 Septembrie, ziua descoperirii ei de către împărăteasa Elena, sau 1 August, ziua înălţării ei de către Heraclie după ce a fost recuperată de la perşi. Această pericopă cuprinde în ea însăşi esenţa întregii Evanghelii. Mântuitorul spune aici: „Cel ce vrea să Îmi urmeze Mie să se lepede de sine, să-şi ia Crucea şi să-Mi urmeze Mie, că tot cel ce va voi să-şi scape sufletul său îl va pierde şi cine îl va pierde pentru Mine şi Evanghelie acela îl va câştiga.“ În toate aceste versete se cuprinde miezul predicii Mântuitorului. Domnul Cristos ne atrage atenţia că Adam, vrând să scape sufletul său şi viaţa sa, a găsit moartea, deci el a ales o viaţă la capătul căreia se găsea moartea, iar credincioşii, prin Isus Cristos şi prin credinţă, dacă aleg renunţarea şi lepădarea, răstignirea şi moartea, în sens duhovnicesc, la capătul ei află viaţa veşnică. Evanghelia aceasta ne aduce aminte de răsturnarea polilor sau a planurilor pe care o aduc Cristos, Biserica şi creştinismul, dacă omul adamic caută să-şi scape cu orice preţ viaţa lui, cu preţul distrugerii vieţii celorlalte fiinţe din jurul lui, al afectării mediului înconjurător şi chiar al chinuirii semenilor şi al ruperii sale din legătura cu Dumnezeu.

Comunicat de presă - Congregația pentru Bisericile Orientale

Congregația pentru Bisericile Orientale informează că Arhiepiscopul Secretar, S.E. Mons. Cyril Vasil, S.J., însoțit de p. Max Cappabianca, O.P., funcționar al Dicasterului însărcinat al Secretariatului ROACO (Reuniunea Operelor de Ajutor pentru Bisericile Orientale), se va afla în Siria între 13 şi 18 martie. Călătoria vrea să exprime vizibil constanta preocupare cu care Sfântul Scaun continuă să urmărească situația dramatică în care se află poporul și Biserica în Siria, și susținerea Congregației, în numele Sfântului Părinte, garantată păstorilor și credincioșilorȚării.

În cursul șederi, Mons. Vasil va participa la Adunarea Episcopilor Catolici, la întâlnirea naţională a responsabililor Caritas, după care va prezida o întâlnire a tinerilor creștini prevăzută sâmbătă la Damasc.

În afară de vizitarea unor structuri caritative și pastorale, e prevăzut un moment de rugăciune la mormântul preotului iezuit Frans Van Der Lugt, ucis la Homs în 7 aprilie 2014.

 

 Biserica în Siria (an 2013)

Biserica				Credincioși
Greco-Melkită	Patriarhia		Antiohia/Damasc	150,000
Greco-Melkită	Mitropolia		Alep	18,000
Greco-Melkită	Mitropolia		Bosra și Hauran	27,000
Greco-Melkită	Mitropolia		Homs, Hama și Yabroud	30,000
Greco-Melkită	Arhiepiscopia		Lattaquié	10,000
Latină	Vicariat Apostolic		Alep	13,000
Maronită	Arhiepiscopia		Alep	4,000
Maronită		Arhiepiscopia	Damasc	20,000
Maronită		Eparhia	Lattaquié	35,000
Siriacă		Mitropolia	Damasc	14,000
Siriacă		Mitropolia	Homs	10,000
Siriacă		Arhiepiscopia	Alep	10,000
Siriacă		Arhiepiscopia	Hassaké Nisibi	35,000
Caldee		Eparhia	Alep	30,000
Armeană		Arhiepiscopia	Alep	18,000
Armeană		Eparhia	Kamichlié	4,000
Armeană		Exarhat Patriarhal	Damasc	4,500
				422,510

Boboteaza

La 6 ianuarie credincioșii creștini sărbătoresc Botezul Domnului nostru Isus Cristos, sărbătoare numită și Epifania sau Dumnezeiasca Arătare. Sărbătoarea reprezintă reactualizarea momentului în care Fiul lui Dumnezeu Isus Cristos, la 30 de ani, vine la Iordan, se botează cu botezul pocăinței - a lui Ioan -, El Cel fără de păcat, asumând păcatele întregii omeniri, pe care le va răscumpăra prin scump sângele Său, pe Golgota. Botezul Domnului Isus Cristos a fost lucrarea Sfintei Treimi: Tatăl a mărturisit despre El. "Acesta este Fiul Meu cel iubit, întru Care am binevoit (Mt. 3, 17; Mc. 1, 11; Lc. 3,22); Spiritul Sfant S-a coborât în chip de porumb peste El și Fiul a primit botezul lui Ioan.

Sărbătoare Sfântului Crăciun

Sărbătoarea Naşterii Domnului a fost aşteptată cu mult drag de credincioşii bisericii noastre care din timp s-au pregătit prin: post, rugăciune şi fapte bune.Mulţi s-au apropiat şi de Sfintele Taine spovedindu-se şi primindu-L pe Isus în Sfânta Taină a Euharistiei, trăind experienţa Naşterii Domnului ca un moment unic al renaşterii sufleteşti.
În seara de ajun grupuri de colindători au adus vestea Naşterii Domnului la toate familiile din Parohia noastră.Ziua de Crăciun a fost marcată de Sfânta Liturghie, la sfârşitul căreia un grup de copii pregătiţi de doamna preoteasă Ramona Dudaș au încântat sufletele celor prezenţi cu colindul lor minunat.Nu a lipsit nici Moş Crăciun care a oferit copiilor daruri mulţumindu-le pentru programul de colinde şi pentru participarea la activităţile parohiei noastre.
Doresc să transmit tuturor credincioşilor parohiei noastre:
          SARBĂTORI FERICITE!
         
Mai multe poze :  POZE CU EVENIMENTE DIN PAROHIE

Ajunul Crăciunului - Ajunul Nașterii Domnului

Ajunul Crăciunului este ziua de pregătire pentru întâmpinarea dumnezeiești sărbători a Nașterii Mântuitorului nostru Isus Cristos. Este o zi deosebită din punct de vedere liturgic, de asemenea, ultima zi a Postului Crăciunului este zi de post mai aspru decât celelalte zile, deoarece se ajunează până seara.În Ajun, colindătorii merg pe la casele oamenilor aducând vestea cea bună a Nașterii Domnului, asemenea îngerilor și păstorilor care au vestit Minunea din Betleemul Iudeii. Ziua din ajunul Nașterii Domului este o zi a colindelor în mod special; o zi a darurilor făcute întru aducerea aminte a momentului când s-a făcut Om Cel Care ne-a dăruit nouă viață veșnică. Ziua de împăcare desăvârșită, după cum arată cântările de la Betleem: Mărire întru cei de Sus, lui Dumnezeu și pe pământ pace, între oameni bună voire (Luca 2,14).

SFÂNTUL NICOLAE

Sfântul Ierarh Nicolae, arhiepiscopul Mirei Lichiei, s-a născut în localitatea Patara din Asia Mica, în cea de-a doua jumătate a secolului al III-lea, într-o familie de oameni înstărți și creștini devotați. Crescut în spiritul poveței creștine "să împarți averea săracilor", SFÂNTUL NICOLAE si-a dat întreaga moștenire pentru a-i ajuta pe nevoiași.La primul sinod ecumenic ținut la Niceea, în anul 325, acesta a fost recunoscut drept un mare apărator al credinței creștine. Sinodul a condamnat erezia lui Arie, conform căreia Isus Cristos nu este Fiul lui Dumnezeu, ci doar un om cu puteri supranaturale.
Nicolae, ajuns, episcop de Myra de la o vârsta fragedă, îngrijorat de o posibilă ruptură care putea avea loc în Biserica, i-a dat ereticului Arie o palmă. Astfel, potrivit bisericii, de la palma Sfantului Nicolae a rămas obiceiul ca, pe 6 decembrie, cei neascultători să fie loviți cu nuielușa în semn de avertisment. Tot tradiția spune că nuielușa cu care este lovit neascultătorul trebuie să fie de măr, iar dacă aceasta, pusă în apă, va înflori până la Nașterea Domnului (Crăciun), înseamnă că sfântul "a mijlocit" iertarea celui care a fost lovit. Astfel, el a făcut multe daruri săracilor, i-a liniștit pe cei întristați și a vindecat, cu putere de la Dumnezeu, pe bolnavi. De numele sfântului sunt legate mai multe povești creștine, printre care și aceea potrivit căreia acesta ar fi oferit, în secret, diferite bunuri materiale fiicelor unui om sarac, aflate în pericol de a ajunge sclave pentru ca nu aveau o zestre suficientă pentru a-și gasi un soț.În colindele românești, cântate în plină iarnă, se vorbește despre florile dalbe, flori de măr. Asta pentru că bătrânii cunoșteau și ei ca acea joarda a Sfântului Nicolae trebuie să fie una de măr, iar dăcă aceasta, pusă în apă, va înflori până la Nașterea Domnului, înseamnă că sfântul a mijlocit pentru iertarea celui căruia i-a dat crenguța flori albe.

Alegerea lui Baraba, după 2000 de ani

Umblă o glumă pe Facebook: „Pilat a întrebat: ‘Pe cine eliberez?’ Iar poporul a strigat: ‘Pe Baraba, hoțul!’ Au trecut 2000 de ani și poporul continuă să aleagă hoți.” Lăsând gluma la o parte, tragedia realității este nu atât că România este condusă de un guvern corupt, ci că este o țară coruptă.

Alegerile din România ar putea fi un studiu de caz pentru creștini. Înregistrările care au apărut pe internet, în care preoți ortodocți în funcții înalte le spun oamenilor să voteze cu acel candidat care este ortodox (V. Ponta), iar preoților le cer ca duminică, pe 16 noiembrie, după slujbă să se pună în fruntea enoriașilor, pe care să îi conducă de mână până în cabina de vot, toate aceste incidente mă duc cu gândul la condamnarea lui Isus.
La acel eveniment au participat „preoții cei mai de seamă, fruntașii și norodul”, strânși de Pilat, care nu Îl găsise vinovat pe Iisus de „niciunul din lucrurile de care-L pârâți”. În capitolul 23 din Evanghelia după Luca scrie: „Iată că Omul acesta n-a făcut nimic vrednic de moarte. Eu deci, după ce voi pune să-L bată, îi voi da drumul”. Pilat avea de gând să se folosească de Praznicul Paștelui, pentru că avea obiceiul ca în această zi să elibereze un deținut.
Pilat știa ce doreau preoții cei mai de seamă, dar se baza că pus între a alege între Isus și Baraba, un bărbat ce fusese condamnat pentru omor, poporul îl va alege pe Isus fără probleme. Nu degeaba Baraba fusese ales de Pilat ca și contra-candidat pentru Iisus. Și cu toate astea, „Ei au strigat cu toții într-un glas: ‘La moarte cu Omul acesta și sloboade-ne pe Baraba!”. De trei ori a încercat Pilat să raționeze cu oamenii din mulțime, „Dar ei strigau în gura mare și cereau de zor să fie răstignit. Și strigătele lor și ale preoților celor mai de seamă au biruit”.
Aș vrea să ne oprim cu paralela dintre cele două situații la a observa cum 2000 de ani mai târziu se pun în practică aceleași strategii de manipulare a enoriașilor, și să nu mergem mai departe la a trage o paralelă între cei doi candidați și cele două personaje istorice! Iar mai important de notat este că se pun în practică aceleași strategii, cel mai probabil cu același rezultat. Dacă acesta va fi cazul, nu am putea decât să observăm că în ciuda istoriei și a tuturor consecințelor negative experimentate în propria viață, la nivel de mentalitate a societății nu am evoluat deloc. Dreptul nostru de a alege liber valorează tot 2 lei și suntem la fel de influențabili de către figurile autoritare (în special, cele sfinte) ale comunității în care trăim, cum au fost evreii acum 2000 de ani.
Suntem săraci, slabi și corupți și nu știm care năpastă a venit peste noi prima. Știm că o corupție generalizată are „darul” de a sărăci o societate, dar suntem noi săraci pentru că suntem corupți, sau mai întâi am fost săraci și slabi și ne-am corupt pentru o sticlă cu ulei? Dar și mai important, cine este de vină, vânzătorul de corupție sau cumpărătorul? Acestea nu sunt întrebări retorice, ci sunt esențiale pentru un popor care spune că își dorește reformă. Aici intervine veșnica problemă: de unde începe reforma, de la cap sau de la coadă?
Am văzut în istorie ce înseamnă pentru o țară un președinte reformator și conform opiniei publice, și noi, românii, ne dorim unul. Însă, în democrație treaba merge cum că reformatorul trebuie mai întâi pus în funcție de către popor, trebuie sprijinit în acțiuni de o majoritate a sistemului și trebuie sancționat în spațiul public când greșește, ceea ce care pare să funcționeze, dacă ne luăm după ultimele zile.
Ce vor face românii? Nu este destul să fim acei necorupți, neimplicați, care urmăresc jocurile de pe margine, iar la sfârșit îl plâng pe candidatul care pare să fi fost mai bun, dar care nu a reușit să îi convingă. Iisus le-a spus femeilor care „se tânguiau după El”: „Fiice ale Ierusalimului, nu Mă plângeți pe Mine, ci plângeți-vă pe voi înșivă și pe copiii voștri” (Luca 23:28). Înțeleg așteptarea ca un candidat să ne convingă și să își distrugă oponentul în turnirul care se cheamă dezbatere sau confruntare politică, însă ce facem dacă nu ne convinge? Nu vom face nimic?
Aș crede că știm mai bine de atât, pentru că neștiința ne doare la buzunar. Pasiunile obsedante care se nasc pentru candidați în timpul campaniilor electorale nu au justificare dacă ne gândim la ce fac în cei 5 ani care urmează alegerilor. Însă cu toții ar trebui să obsedăm pasional asupra viitorului nostru și al copiilor noștri, pentru asta are sens să investim energie și să ne implicăm cu libertatea pe care încă o avem. Nu trebuie și nu are sens să fim soldați pentru vreunul dintre candidați, dar trebui să fim soldații reformei pe care vrem să o vedem. Dacă „împărăția noastră nu este din această lume”, nu înseamnă în niciun caz că trebuie să fim nepăsători față de lumea aceasta și să nu facem binele pe care îl putem face, chiar dintr-o poziție lipsită de semnificație în societate. Binele e acolo unde îl creăm.

Papa Francisc: „Comunismul a furat steagul creștinismului”

De câte ori are ocazia, papa Francisc reclamă empatie faţă de cei săraci, referindu-se la pasajele din Biblie în care se vorbeşte despre nevoia de a fi de ajutor săracilor, bolnavilor şi celor în nevoi. „Evanghelia nu poate fi înțeleasă fără înțelegerea adevăratei sărăcii”, declara pontiful în cadrul unui interviu pentru Il Messaggero, preluat de către christiantoday.com.
Papa a negat și părerile care îl consideră marxist, negând aderența față de ideologie: „Ideologia marxistă e greșită. Dar am cunoscut de-a lungul timpului mai mulți marxiști care sunt oameni buni.” Atunci când vorbesc despre grija pentru săraci ca o trăsătură specifică a ideologiei lor, comuniștii îmbrățișează, de fapt, principiile creștine, vechi de 20 de secole, a menționat Francisc.
La începutul anului, la Davos, Francisc le-a adresat un mesaj liderilor economici, prin care le cerea să stabilească un cod etic strict şi să creeze politici care să aibă în vedere binele celor defavorizați. Iar bancherilor le-a adresat un mesaj prin care îi îndemna să renunțe la metodele mârșave de înmulțire a averii. Pentru el, este inacceptabil faptul că piaţa financiară distruge destinul atâtor oameni în loc să fie în slujba lor în timp ce alţii se îmbogăţesc prin speculă. Problema nu este de fapt bogăția, a ținut să precizeze, ci modul în care aceasta a devenit un idol.
În acelaşi context al prăpastiei care se creează între cei bogați și cei săraci, papa Francisc a criticat specula în ceea ce privește prețul produselor de bază, cum ar fi porumbul sau orezul. Aceasta s-ar traduce într-o creștere a prețurilor alimentelor, care, la rândul ei, ar provoca foamete în anumite părți ale lumii.
În prima sa lucrare publicată, The Joy of the Gospel, a numit structura modernă a bunăstării „noua tiranie” și le-a cerut oamenilor bogați să împartă ceea ce au și cu cei nevoiași. Potrivit declarațiilor sale, a nu împărți averea ta cu cei săraci e același lucru cu a fura.
Papa Francisc a repetat de nenumărate ori faptul că își dorește „o biserică săracă pentru oamenii săraci”. Pentru el, este inacceptabil faptul că zi de zi mor sute de oameni din cauza foametei, când ar putea fi hrăniți cu ceea ce alții risipesc. Mai mult decât atât, el a insistat asupra necesității de a avea un simțământ al responsabilitaţii mai profund și le-a cerut tuturor să facă în așa fel încât bunăstarea materială să fie în slujba umanității și nu cea care o conduce.
sursa Il Messaggero

RUGACIUNE CATRE FECIOARA MARIA, REGINA PURGATORULUI

O, Preasfanta Fecioara Maria, Regina Purgatoriului, care in dragostea Ta de Mama, cuprinzi intr-o singura imbratisare toate Sufletele rascumparate cu Sangele Fiului Tau Isus, cu inima indurerata din pricina aducerii aminte a acelor ce ne-au parasit, dar si cu netarmurita incredere in mijlocirea Ta, ne prezentam inaintea tronului Tau regesc.

       Moartea, care a rupt lanturile pamantesti, nu a putut distruge dragostea ce ne leaga  de cei ce au trait si ei, in aceeasi credinta ca si noi. O, Marie, nenumarate sunt sufletele in locul de ispasire, ce asteapta cu nespusa nerabdare, ajutorul rugaciunilor noastre si meritul faptelor noastre. Indemnati de dragoste catre Isus Cristos, rugatori indreptam privirea si inima catre Tine, Maica induratoare a tuturor credinciosilor, ca sa vii in ajutorul acestor suflete.

       Fa, o Marie,  ca rugaciunile noastre, prin mijlocirea Ta de Mama, sa aiba puterea de a misca Inima Preaiubitului Tau Fiu, spre ajutorarea acestor suflete. Sfintenia Ta cea neasemanata, sa inlocuiasca mizeria noastra. Dragostea Ta sa inlocuiasca afectul cel rece al nostru. Puterea Ta sa inlocuiasca slabiciunea noastra. Indeplineste, o, Regina Cerului, dorinta cea arzatoare a Sufletelor celor raposati, de a fi primite in fericirea cea vesnica.

       Te rugam o, Maria, in chip deosebit pentru sufletele rudelor noastre, ale Preotilor, ale acelora care au ravnit cinstirea Ta, ale acelora care au facut bine altor Suflete, ale acelora care au plans cu ele si pentru ele si, in sfarsit, ale acelor ce sunt uitate.

       Fa, o, Marie, ca intr-o zi, uniti cu totii in Cer, patrunsi de bucuria placutei Tale prezente si in tovarasia Sfintilor, sa-Ti multumim in toata vesnicia, pentru multele binefaceri ce ni le-ai dobandit, spre nepieritoarea noastra multumire si sa ne putem bucura de vederea Lui Dumnezeu.  Amin

Luna noiembrie, luna sufletelor din Purgator.

Într-o seară Padre Pio se odihnea într-o cameră, la parterul mănăstirii, cu vedere spre pădure.Era singur şi de puţin timp se aşezase pe pat, când, dintr-o dată îi apare un om îmbrăcat într-o capă neagră.Padre Pio, surprins, ridicându-se, l-a întrebat cine e şi ce vrea.Necunoscutul îi spuse că este un suflet din Purgator.”Sunt Pietro de Mauro.Am murit într-un incendiu, la 18 septembrie 1908, în această mănăstire, după exproprierea bunurilor mănăstireşti, la un ospiciu pentru bătrâni.Am murit în flăcări, în salteaua mea, fiind surprins în somn, chiar în această cameră.Vin din Purgator:Domnul a acceptat ca să vin să vă rog ca Liturghia de mâine să o faceţi pentru mine.Mulţumită acestei Liturghii voi putea intra în Paradis”.Padre Pio l-a asigurat că va face pentru el Sfânta Liturghie… şi îi spuse:”Am vrut să-l însoţesc până la poarta mănăstirii.Mi-am dat seama că vorbisem cu un mort numai atunci când ieşiţi în curtea mănăstirii, omul care îmi era alături, dispăru dintr-o dată”.Am reintrat în mănăstire puţin speriat.Părintelui Paolino de Casacalendo, Superiorul mănăstirii, căruia nu-i era străină agitaţia mea, i-am cerut permisiunea să celebrez Sfânta Liturghie în folosul acelui suflet, apoi, desigur, i-am explicat despre ce e vorba”.Câteva zile după aceea, Părintele Paolino, curios, a vrut să verifice.Ducându-se la registrul de stare civilă al orăşelului San Giovanni Rotondo, a cerut şi a obţinut permisiunea de a consulta registrul celor decedaţi în anul 1908.Povestirea lui Padre Pio se adeverii.În registrul celor decedaţi în luna septembrie, părintele Paolino a găsit numele, prenumele şi cauza morţii:”În ziua de 18 septembrie 1908, în incendiul de la azil a pierit Pietro de Mauro zis Nicola”.Acest episod este povestit de Padre Pio părintelui Anastasio. “Într-o seară, în timp ce eram în biserică şi mă rugam, am simţit foşnetul unei haine şi văd un tânăr frate în altar care schimba lumânările şi care aranja florile în altar”.Convins că în altar este fratele Leone şi apoi că era ora cinei, îi spun:”Frate Leone, du-te la cină, nu e momentul să pregăteşti altarul”.Dar o voce, care nu era aceea a fratelui Leone, îmi răspunse:”Nu sunt fratele Leone”, „dar atunci cine eşti”, întreb eu.”Sunt un confrate care făcea noviciatul.Mi s-a poruncit să menţin curat şi ordonat altarul pe durata anului de probă.Din păcate, de mai multe ori l-am nesecotit pe Iisus din Sfântul Sacrament, trecând prin faţa altarului fără a-L saluta pe Cel Preasfânt din tabernacol.Din cauza acestei lipse de respect, sunt încă în Purgatoriu.Domnul, în marea sa bunătate, m-a trimis la dvs. pentru ca să stabiliţi până când voi mai sta în flăcările Purgatoriului.Mă încredinţez…”-“Eu crezând că sunt generos cu acel suflet suferind, am spus : »vei sta până mâine la Liturghia tuturor călugărilor din mănăstire ».Acel suflet strigă : »Ce crud sunteţi!Apoi scoase un ţipăt şi dispăru ».Acel strigăt de durere îmi produse o părere de rău pe care am simţit-o şi o voi simţii toată viaţa.Eu care prin voinţa divină aş fi putut să trimit acel suflet în Paradis, l-am condamnat să mai rămână încă o noapte în flăcările Purgatoriului”.
 sursa :e-communio