sâmbătă, 31 decembrie 2016
La Mulți Ani !
vineri, 23 decembrie 2016
marți, 13 decembrie 2016
Sfântul Nicolae
Potrivit tradiţiei, Sfântul Nicolae s-a născut în secolul IV, în
provincia Lichia, orașul Patara (Turcia). Părinţii au fost oameni
înstăriţi, dar şi foarte credincioşi. Şi-au dorit mult un copil. Şi
Dumnezeu le-a dăruit unul, a fost singurul. Unul milos, foarte înţelept
şi extrem de curajos. A deprins cele spirituale de la unchiul său,
Nicolae, episcopul Patarelor. Rămas orfan devreme, Sfântul Nicolae şi-a
împărţit averea moştenită fără să păstreze nimic.
S-a gândit apoi să-şi petreacă viaţa în tăcere şi singurătate, însă vestea lui Dumnezeu a fost alta: "În mijlocul poporului să-ţi săvârşeşti nevoinţa ta, dacă voieşti să fii încununat de Mine". Înălţat Arhiepiscop al Mirelor Lichiei, Sfântul s-a dovedit un bun păstor al turmei sale. Este părintele bun şi înţelept care dăruieşte lumină şi har credincioşilor, este ocrotitor al copiilor şi apărător al credinţei creștine catolice(universale).
În vremea prigoanelor lui Diocleţian împotriva creştinilor, Sfântul a fost aruncat în temniţă, însă şi de acolo îi vorbea poporului despre Legea lui Dumnezeu. A fost eliberat după urcarea pe tron a Sfântului Constantin. Potrivit tradiţiei, Nicolae a fost unul dintre Sfinţii Părinţi participanţi la Sinodul de la Niceea.
Sfântul Nicolae a apărat dreptatea printre oameni şi a mântuit de la condamnare trei bărbaţi. A fost considerat sfânt de popor chiar din timpul vieţii. Oamenii îl chemau având credinţa că necazurile lor vor fi mântuite. Două dintre minunile sale au marcat profund conştiiţa creştinilor şi stau la baza convingerii că Moş Nicolae aduce daruri în noaptea de 5 spre 6 decembrie.
Se spune că o familie săracă avea trei fete. Şi, atunci când acestea au crescut, părinţii s-au gândit că o viaţă "uşoară" ar fi soluţia la sărăcia în care trăiau. Sfântul Nicolae a avut însă un alt plan cu ele şi le-a salvat sufletele, pe rând, punându-le la fereastră câte o pungă cu bani.
Se mai povesteşte că Sfântul ar fi salvat de la naufragiu, prin rugăciune, niște marinari, iar de atunci aceştia îl cinstesc şi îl consideră ocrotitorul lor. Popularitatea sa a crescut atât de mult încât în Rusia aproape toate bisericile au colţ de rugăciune închinat Sfântului Nicolae. După o viaţă aspră, dar plină de credinţă a trecut la viaţă veşnică pe 6 decembrie 343, iar din anul 1087, moaştele sale sunt păstrate la o biserică din Bari, în sudul Italiei.
Moș Crăciun nu mai are în prezent decât prea puțin de-a face cu spiritualitatea creștină. În Europa, în secolul al XII-lea, ziua Sfântului Nicolae a devenit ziua darurilor şi a activităţilor caritabile. Multe ţări şi-au păstrat propriile obiceiuri şi tradiţii de Sfântul Nicolae. Copiii tuturor ţărilor creştine au fost învăţaţi că în noaptea de 5 spre 6 decembrie Sfântul Nicolae vine cu daruri. Când pe teritoriul Statelor Unite ale Americii au început să se așeze imigranții din țările germanice și nordice, imaginea Sfântului Nicolae, Sinterklaas cum îl numeau olandezii, s-a schimbat încet, transformându-l în Santa Claus. Când ninge pe data de 6 decembrie se spune că Moşul îşi scutură barba şi iarna poate să înceapă. Aceasta este ziua în care binele învinge, prin credinţă, răul, iar în popor este numită Sânicoara. Oamenii se gândesc deja la Ignat şi la Sărbătoarea Crăciunului.
S-a gândit apoi să-şi petreacă viaţa în tăcere şi singurătate, însă vestea lui Dumnezeu a fost alta: "În mijlocul poporului să-ţi săvârşeşti nevoinţa ta, dacă voieşti să fii încununat de Mine". Înălţat Arhiepiscop al Mirelor Lichiei, Sfântul s-a dovedit un bun păstor al turmei sale. Este părintele bun şi înţelept care dăruieşte lumină şi har credincioşilor, este ocrotitor al copiilor şi apărător al credinţei creștine catolice(universale).
În vremea prigoanelor lui Diocleţian împotriva creştinilor, Sfântul a fost aruncat în temniţă, însă şi de acolo îi vorbea poporului despre Legea lui Dumnezeu. A fost eliberat după urcarea pe tron a Sfântului Constantin. Potrivit tradiţiei, Nicolae a fost unul dintre Sfinţii Părinţi participanţi la Sinodul de la Niceea.
Sfântul Nicolae a apărat dreptatea printre oameni şi a mântuit de la condamnare trei bărbaţi. A fost considerat sfânt de popor chiar din timpul vieţii. Oamenii îl chemau având credinţa că necazurile lor vor fi mântuite. Două dintre minunile sale au marcat profund conştiiţa creştinilor şi stau la baza convingerii că Moş Nicolae aduce daruri în noaptea de 5 spre 6 decembrie.
Se spune că o familie săracă avea trei fete. Şi, atunci când acestea au crescut, părinţii s-au gândit că o viaţă "uşoară" ar fi soluţia la sărăcia în care trăiau. Sfântul Nicolae a avut însă un alt plan cu ele şi le-a salvat sufletele, pe rând, punându-le la fereastră câte o pungă cu bani.
Se mai povesteşte că Sfântul ar fi salvat de la naufragiu, prin rugăciune, niște marinari, iar de atunci aceştia îl cinstesc şi îl consideră ocrotitorul lor. Popularitatea sa a crescut atât de mult încât în Rusia aproape toate bisericile au colţ de rugăciune închinat Sfântului Nicolae. După o viaţă aspră, dar plină de credinţă a trecut la viaţă veşnică pe 6 decembrie 343, iar din anul 1087, moaştele sale sunt păstrate la o biserică din Bari, în sudul Italiei.
Moș Crăciun nu mai are în prezent decât prea puțin de-a face cu spiritualitatea creștină. În Europa, în secolul al XII-lea, ziua Sfântului Nicolae a devenit ziua darurilor şi a activităţilor caritabile. Multe ţări şi-au păstrat propriile obiceiuri şi tradiţii de Sfântul Nicolae. Copiii tuturor ţărilor creştine au fost învăţaţi că în noaptea de 5 spre 6 decembrie Sfântul Nicolae vine cu daruri. Când pe teritoriul Statelor Unite ale Americii au început să se așeze imigranții din țările germanice și nordice, imaginea Sfântului Nicolae, Sinterklaas cum îl numeau olandezii, s-a schimbat încet, transformându-l în Santa Claus. Când ninge pe data de 6 decembrie se spune că Moşul îşi scutură barba şi iarna poate să înceapă. Aceasta este ziua în care binele învinge, prin credinţă, răul, iar în popor este numită Sânicoara. Oamenii se gândesc deja la Ignat şi la Sărbătoarea Crăciunului.
LĂUDAŢI ȘI CÂNTAŢI ŞI VĂ BUCURAŢI !!!!
Un motiv de nemărginita bucurie l-au avut credincioșii Greco-catolici din Parohia noastră împreuna cu preotul paroh Lucian Dudaș la împlinirea unui deceniu de la
binecuvantare bisericii Sfânta Treime din localitatea noastră.Acest frumos eveniment a avut loc la data de 04 decembrie a.c.
Momentul a fost marcat printr-o seară de rugaciune și colid .Preotul paroh împreuna cu Parintele vicar Ioan Fărcaș , Părintele Protopop Dan.L.Fodor și cu Preoții Viorel Comșa,Daniel Câmpean și cu Iagăr Vasile au adus rugăciuni de lauda si mulțumire lui
Dumnezeu și Preacuratei Fecioare Maria pentru toate darurile primite în acest deceniu
.Printe invitati s-a numarat Mgs.Bryan Sharp, Ss.Damian care au participat
substanțial atât financiar cât și spiritual la construcția bisericii dar și
oficialitățile locale în frunte cu Primarul localității noastre Victor Prodan.
Cantece de lauda și mărire au fost aduse de cantăreții de
muzica popular Ovidiu Furnea ,Dorin Pintea și Alin Huza.
Această seară minunat s-a încheiat cu frumosul colind . ”Ce
vedere minunata....” iar oaspeții au fost
invitați la o agapă frățească .
Nașterea Mântuitorului Isus Cristos să aducă bucurie și pace în sufletele tuturor !!!
Oaspeți de seamă în Parohia noastră.

Începând din data de 29.XI a.c și până la sărbătoarea Sf.Nicolae ,Parohia Greco-catolică ”Sfânta Treime” din localitatea Ungheni a avut în mijlocul ei oaspeți de seamă în persoana Mgs Bryan Sharp și a Ss.Damian.Aceștia au venit în Romania pentru a fi alături de credincioșii greco-catolici din Ungheni la sărbătorirea unui deceniu de la binecuvântarea locașului de cult.Timpul petrecut alături de noi a fost unul special .Mulțumim Bunului Dumnezeu pentru toate binecuvântările Sale.1 Decembrie -Ziua noastră a tuturora.
1 Decembrie este Ziua Naţională a României,
adoptată prin lege după inlăturarea regimului comunist. Din punct de
vedere istoric, la 1 Decembrie 1918, Adunarea Naţională de la Alba
Iulia, constituită din 1228 de delegaţi şi sprijinită de peste 100.000
de români veniţi din toate colţurile Ardealului şi Banatului, a adoptat
o Rezoluţie prin care s-a consfinţit unirea tuturor românilor din
Transilvania, întreg Banatul (cuprins între râurile Mureş, Tisa şi
Dunăre) şi Ţara Ungurească (Crişana, Sătmar şi Maramureş) cu România.
Ziua de 1 Decembrie 1918 incununează deci lupta românilor transilvăneni pentru Unitate Naţională şi marchează momentul
creării României Mari, situându-se in continuarea precedentelor
acţiuni unioniste ale fraţilor din Basarabia (27 martie 1918) şi
Bucovina (15 / 28 noiembrie 1918).
Poporul român a stiut atunci sa
valorifice admirabil conjunctura internaţională favorabilă creată în
urma primului război mondial şi a destrămării imperiilor Ţarist şi
Austro-Ungar.
Asa cum sublinia si istoricul Florin
Constantiniu, “…Marea Unire din 1918 a fost şi rămâne pagina cea mai
sublimă a istoriei româneşti. Măreţia ei stă în faptul că desăvârşirea
unităţii naţionale nu este opera nici unui om politic, a nici unui
guvern, a nici unui partid; este fapta istorică a întregii naţiuni
române, realizată într-un elan ţâşnit cu putere din străfundurile
conştiinţei unităţii neamului, un elan controlat de fruntaşii politici,
pentru a-l călăuzi cu inteligenţă politică remarcabilă spre ţelul
dorit. [...]
Marea Unire nu a fost rezultatul
participării României la război. Nici partizani Antantei, nici cei ai
Puterilor Centrale nu au avut în vedere revoluţia din Rusia şi
destrămarea monarhiei austro-ungare. Raţionamentul lor s-a înscris
formulei tradiţionale a raportului de putere interstate: victoria
Antantei ne va da Bucovina, Transilvania şi Banatul, victoria Puterilor
Centrale ne va da Basarabia; o biruinţă o excludea pe cealaltă, astfel
că nimeni nu vedea cum ar fi cu putinţă ca toate aceste provincii să
intre aproape simultan în frontierele Vechiului Regat. [...]
Nu o victorie militară a stat la
temelia României Mari, ci actul de voinţă al naţiunii române de a-şi da
armătura teritorial-instituţionalã care este statul naţional.[...]
O necesitate istoricã - naţiunea
trebuie să trăiască într-un stat naţional - s-a dovedit mai puternică
decât orice guvern sau partid, culpabil de egoisme sau incompetenţă,
şi, punând în mişcare naţiunea, i-a dat acea forţă uriaşă ca peste
toate adversităţile să dea viaţă aspiraţiei sale: statul naţional.”
sâmbătă, 22 octombrie 2016
Pelerinaj Blaj-Anul Milostivirii
În Biserica Catolică, la data de 8 decembrie 2015 a început
Anul Sfânt al Milostivirii, an care se încheie în data de 20 noiembrie 2106. În
cadrul acestui an, pentru credincioșii catolici s-au organizat pelerinaje, în
fiecare dieceză, protopopiat sau parohii pentru a trece prin Poarta Sfântă. Ea
este o poartă a milostivirii unde, oricine va intra, va putea experimenta
iubirea lui Dumnezeu, iubire care consolează, care iartă şi dăruieşte speranţă,
se va lăsa îmbrățișat de milostivirea lui Dumnezeu
și se va angaja să fie milostiv cu alții așa cum Tatăl este cu credincioșii.
Azi, 22 noiembrie, mai multe protopopiate din Eparhia Greco-Catolică de
Alba-Iulia și Făgăraș au organizat un pelerinaj la Blaj, unde au participat la
o liturghie arhierească și, după pregătire prin spovedanie și rugăciune, au
trecut prin Poarta Sfântă a Catedralei mitropolitane „Sfânta Treime” din Blaj.miercuri, 14 septembrie 2016
Sfânta Cruce.
Înălțarea Sfintei Cruci, sau Ziua Crucii, este singura sărbătoare cu
post aspru şi rugăciune și, în fiecare an este pe data de 14 septembrie.
Spre deosebire de alte sărbători creștine, Înălţarea Sfintei Cruci se cinsteşte cu post aspru, Crucea fiind un simbol al victoriei asupra morţii şi păcatului.
Înălțarea Sfintei Cruci, sau Ziua Crucii, marchează şi două evenimente solemne: Aflarea Crucii şi înălţarea ei în faţa poporului de către episcopul Macarie al Ierusalimului, la 14 septembrie 335, şi aducerea Sfintei Cruci de la perşi, în 629, în vremea împăratului bizantin Heraclius, care a aşezat-o în Biserica Sfântului Mormânt din Ierusalim.
Spre deosebire de alte sărbători creștine, Înălţarea Sfintei Cruci se cinsteşte cu post aspru, Crucea fiind un simbol al victoriei asupra morţii şi păcatului.
Înălțarea Sfintei Cruci, sau Ziua Crucii, marchează şi două evenimente solemne: Aflarea Crucii şi înălţarea ei în faţa poporului de către episcopul Macarie al Ierusalimului, la 14 septembrie 335, şi aducerea Sfintei Cruci de la perşi, în 629, în vremea împăratului bizantin Heraclius, care a aşezat-o în Biserica Sfântului Mormânt din Ierusalim.
Înălțarea Sfintei Cruci
RUGĂCIUNE ÎN CINSTEA SFINTEI CRUCI
O Cruce preasfântă a lui Isus, care ne aminteşti de agonia şi moartea
pe care Omul-Dumnezeu le-a îndurat în braţele tale, primeşte adoraţia
cea mai pioasă a inimilor noastre, ca omagiu de reparare a dispreţului
şi a insultelor pe care ţi le-au produs necredinţa şi răutatea celor ce
l-au răstignit pe Domnul nostru.
O steag glorios al morţii lui Cristos! Tu eşti altarul preasfânt, unde se jertfeşte dumnezeiasca Victimă.
O Sfântă Cruce, Tu eşti izvorul nesecat al harurilor care ţâşnesc din Inima preasfântă a lui Isus. Tu eşti amvonul înţelepciunii cereşti, de pe care Răscumpărătorul nostru murind, a proclamat minunatul cuvânt al iertării: “Tată, iartă-i căci nu ştiu ce fac.”
O Cruce preasfântă a lui Isus, care ne aminteşti de agonia şi moartea
pe care Omul-Dumnezeu le-a îndurat în braţele tale, primeşte adoraţia
cea mai pioasă a inimilor noastre, ca omagiu de reparare a dispreţului
şi a insultelor pe care ţi le-au produs necredinţa şi răutatea celor ce
l-au răstignit pe Domnul nostru.O steag glorios al morţii lui Cristos! Tu eşti altarul preasfânt, unde se jertfeşte dumnezeiasca Victimă.
O Sfântă Cruce, Tu eşti izvorul nesecat al harurilor care ţâşnesc din Inima preasfântă a lui Isus. Tu eşti amvonul înţelepciunii cereşti, de pe care Răscumpărătorul nostru murind, a proclamat minunatul cuvânt al iertării: “Tată, iartă-i căci nu ştiu ce fac.”
sâmbătă, 13 august 2016
Cardinalul Koch despre vizita Papei la lagărul de la Auschwitz-Birkenau
Tăcerea este un mesaj”. Pentru Cardinalul Kurt Koch, președinte al
Comisiei pentru Raporturile Religioase cu Ebraismul, nu există îndoieli:
alegerea Papei de a nu vorbi la Auschwitz-Birkenau valorează mai mult
decât atâtea discursuri și decât fluviile de cerneală care s-au vărsat
pentru a relata oroarea Shoah. În următorul interviu acordat
cotidianului „L’Osservatore Romano” și tradus de pr. Mihai Pătrașcu
pentru ITRC.ro, Cardinalul – care era în suita pontificală în timpul
vizitei Papei Francisc la lagărul de exterminare nazist cu ocazia
vizitei în Polonia – amintește că „sora geamănă” a religiei este pacea
și nu violența.Tăcerea este un mesaj. Un mesaj bine cunoscut și de evrei. De altfel, să
vorbești despre situația oribilă trăită de milioane de bărbați și de
femei în timpul nebuniei din acei ani nu este niciodată ușor. Însă este
important să fii prezent și să te rogi. Și Papa Francisc a făcut tocmai
aceasta, rămânând în tăcere în timpul vizitei la lagăr, încă de la
intrarea sa, când a trecut pragul porții cunoscute în mod trist cu
scrierea Arbeit macht frei, „Munca face liberi”
Postul Adormirii Maicii Domnului
Postul Adormirii Maicii Domnului, ce începe la 1 august şi se
încheie la 15 august, în ziua Marei Praznic. Este o rânduială
creştină întru reamintirea virtuţilor Sfintei Fecioare Maria, care şi-a
petrecut întreaga viaţă, încă din pruncie, în post şi rugăciune
continuă, pentru mântuirea neamului omenesc.
Rugăciune
Rugăciune
Preasfânta Stăpâna noastră ,de Dumnezeu Născătoare,cu Sfintele și
preaputernicele tale rugăciuni,alungă de la noi,umiliți și ticăloșii tăi
robi,deznădejdea,uitarea,nepurtarea de grijă și toate gândurile cele
necurate,cele rele și huluitoare din ticăloasa noastră inimă și de la
ăntunecata noastră minte.
Și stinge,Preacurată Măicuță,văpaia poftelor rele,căci săraci suntem și
răi.Și ne mântuiește de multele rele și de toate faptele cele rele mă vindecă
pe mine,că binecuvântată ești de toate neamurile în veci vecilor AMIN
Abonați-vă la:
Postări (Atom)








