Prima Împărtăşanie în parohia "Sfanta Treime"Ungheni-Mures

Duminicã, 27.aprilie a.c.,in Sfanta zi de Pasti întreaga comunitate a parohiei "Sfânta Treime" din Ungheni,Mures a fost martora unui moment de o maximã importantã pentru viata în Cristos: Prima Împãrtãsanie solemnã primitã de 4 dintre copii parohiei, care timp de un an de zile s-au pregãtit pentru acest important moment din viata lor prin întâlniri catehetice sãptãmânale. Dupã împãrtãsania credinciosilor, copii pregãtiti de d-na preoteasa Ramona Dudas pentru prima lor împãrtãsanie solemnã au reînnoit promisiunile baptezimale alãturi de întreaga comunitate parohialã, dupã care au recitat Crezul.La sfârsitul celebrãrilor, copii care au luat Prima Împãrtãsanie solemnã au primit câte un cadou si o diploma din partea Preotului Paroh Lucian Dudas.Chiar dacã au fost doar patru copii, întreaga comunitate a participat alãturi de ei la acest moment important pentru viata spiritualã, iar astfel aceastã zi a fost una extrem de importantã pentru întreaga parohie.

'Biserica a fost si este un far calauzitor care ofera lumina'

Cu prilejul sarbatorii Invierii Domnului Preotul Paroh Lucian Dudas a mentionat faptul ca, in toate vremurile de rastriste, intunericul incearca sa se impuna in viata omenirii, iar Biserica, care a fost si este un far calauzitor, nu face decat sa ofere lumina, misiunea ei fiind sa risipeasca negura. Parintele Lucian a adresat o chemare ca de la frate la frate, pentru a impartasi lumina si bucuria Invierii tuturor acelora care au participat la slujba de Inviere sau a celor persoane care din binecuvantate pricini sau din alte nu au putut fi prezente la celabrarea slujbelor sfinte.

Mai multe imagini in sectiunea "Parohia in Imagini"(Poze)

Invierea Domnului

Dacă se vesteşte că Cristos a înviat din morţi, cum spun unii dintre voi că nu există înviere din morţi? Dacă nu există înviere din morţi, nici Cristos nu a înviat! Însă dacă Cristos nu a înviat, zadarnică este predica noastră, zadarnică este credinţa voastră.(...) Dacă Cristos nu a înviat, credinţa voastră este zadarnică şi voi sunteţi încă în păcatele voastre, iar cei care au adormit în Cristos au pierit. Şi dacă ne-am pus speranţa în Cristos numai în viaţa aceasta, suntem cei mai de plâns dintre toţi oamenii. Dar acum, Cristos a înviat din morţi, fiind începutul [învierii] celor adormiţi.(1Cor 15,12-14.17-20) Astăzi este Duminica Paştelui, duminica prin excelenţă, ziua dintâi a oricărui creştin. Misterul pe care îl celebrăm astăzi este cel mai mare mister al credinţei noastre, este taina în care sunt ancorate toate adevărurile în care noi credem, taina care dă sens întregii noastre vieţi. Cuvintele pe care tocmai le-am auzit sunt luate din cap. 15 al Scrisorii întâi a sfântului apostol Pavel către Corinteni. Aceste cuvinte dau mărturie tocmai despre locul central pe care îl ocupă în viaţa noastră adevărul despre învierea lui Cristos. Acest adevăr este piatra de temelie a întregii noastre vieţi, piatră fără de care toată viaţa noastră s-ar prăbuşi. Sfanta Sarbatoare a Invierii Domnului reprezinta cel mai mare eveniment din istoria mantuirii noastre, care ne-a adus posibilitatea mantuirii si care sta la temelia credintei si a Bisericii Crestine.Ne-a invrednicit bunul Dumnezeu sa strabatem in pace, in pocainta si in rugaciune drumul celor sapte saptamani ale postului premergator Patimilor si Mortii Mantuitorului, pentru ca mai apoi sa intampinam cum se cuvine cel mai insemnata sarbatoare a crestinatatii, acela al Invierii Domnului. Multe sunt sarbatorile de peste an, multe sunt si bucuriile noastre de crestini. Invierea Domnului intrece in insemnatate si bucurie pe toate celelalte, cuprinde si copleseste pe toate sarbatorile. Minunea Invierii Domnului este izvor nesecat de viata, de bucurie, de pace, de lumina, praznuind inceputul unei alte vieti, viata cea vesnica'. 'Numim aceasta sarbatoare 'Pasti' dupa cuvantul grecesc care inseamna 'trecere', fiindca aceasta este ziua in care Dumnezeu a adus la inceput lumea, dintru nefiinta intru fiinta. Fara Invierea lui Cristos lumea ar fi azi inca toata pagana, Biserica nu s-ar fi intemeiat, crestinismul nu s-ar fi raspandit si n-ar fi fost crezut. Fara Invierea lui Cristos numele Mantuitorului s-ar fi uitat de atunci, invatatura Lui s-ar fi pierdut, iar mantuirea oamenilor s-ar fi pierdut si ea'.

Pr.Lucian Dudas

Vinerea Mare

Evanghelia: Ioan 18,1-19,42 În timpul acela, Isus a ieşit cu ucenicii săi şi a trecut dincolo de râul Cedron, unde era o grădină în care a intrat el şi ucenicii săi. Cunoştea şi Iuda, trădătorul, acest loc, pentru că deseori Isus şi ucenicii săi se adunau acolo. Iuda a luat cu el o cohortă de soldaţi, slujitori de la arhierei şi farisei şi a venit acolo cu felinare, cu făclii şi cu arme. Isus ştiind tot ce avea să i se întâmple, le-a ieşit în întâmpinare şi i-a întrebat: "Pe cine căutaţi?" Ei au răspuns: "Pe Isus Nazarineanul". El le-a zis: "Eu sunt!" Iuda, trădătorul, era şi el cu ei. Când le-a spus "Eu sunt", ei s-au tras înapoi şi au căzut la pământ. I-a întrebat din nou: "Pe cine căutaţi?" Ei au răspuns: "Pe Isus Nazarineanul". Isus le-a spus: "V-am spus că eu sunt. Deci dacă mă căutaţi pe mine, lăsaţi-i pe aceştia să se ducă". Astfel s-a împlinit cuvântul pe care îl spusese: "Dintre cei pe care mi i-ai dat, n-am pierdut pe nici unul". Atunci Simon Petru, care avea o sabie, a scos-o, l-a lovit pe slujitorul marelui preot şi i-a tăiat urechea dreaptă. Acest slujitor se chema Malchus. Isus i-a spus lui Petru: "Bagă sabia în teacă. Nu voi bea oare paharul pe care mi l-a dat Tatăl?" Soldaţii, comandantul şi slujitorii iudeilor l-au prins pe Isus şi l-au legat. L-au dus întâi la Anna, socrul lui Caiafa, care era marele preot al acelui an. Caiafa era cel care le spusese iudeilor: "Mai bine este să moară un singur om decât tot poporul". După Isus mergeau Simon Petru şi un alt ucenic. Acest ucenic, fiind un cunoscut al marelui preot, a intrat împreună cu Isus în curtea marelui preot. Petru a rămas la poartă afară. Celălalt ucenic care se cunoştea cu marele preot a ieşit, a vorbit cu portăreasa şi l-a lăsat pe Petru înăuntru. Portăreasa i-a zis lui Petru: "Nu eşti şi tu cumva dintre ucenicii omului acestuia?" El a răspuns: "Nu sunt". ...

Duminica Floriilor

Continuându-şi drumul, ultimul drum, spre Ierusalimul Patimilor Sale mântuitoare, Isus face un scurt popas în Betania, la prietenul său Lazar pe care de curând îl înviase din morţi şi care îl opreşte la cină. A doua zi, astăzi în Duminica Floriilor, îşi face intrarea solemnă, ca Împărat, în Ierusalim. Pentru că Isus Cristos, acum când se apropia de sfârşitul vieţii Sale pământeşti, voia să demonstreze că El este nu numai Profetul care a adus vestea cea bună a Răscumpărării, şi nu numai Arhiereul suprem care, peste câteva zile, se va oferi pe Sine Tatălui ca unica şi adevărata jertfă, ci El este şi Pantocratorul, Împăratul Atotputernic al lumii, al firii văzute şi al celei nevăzute, şi numai Lui, care prin minunile săvârşite se dovedise Stăpânul vieţii şi al morţii, I se cuvine "toată slava, cinstea şi închinarea".Ca Împărat este anunţat de arhanghelul Gavriil la Bunavestire: "Va împărăţi în casa lui Iacob în veci şi împărăţia Lui nu va avea sfârşit" (Luca I,32-33). Iată de ce, astăzi, în Duminica Floriilor, când seva musteşte sub scoarţa pomilor îmbrăcaţi în mantia albă a florilor, când pare că întreaga fire prăznuieşte miracolul trezirii la viaţă, Cristos se arată lumii, în mod sărbătoresc, ca Împărat. Incalecă asinul regesc, simbol al păcii, şi împreună cu prietenii săi se îndreaptă spre porţile cetăţii Ierusalimului. Drumul este plin de lume, iar sufletele de aşteptarea Celui ce trebuia să vină în numele Domnului. Deodată, în sufletul unuia din mulţime se aprinde o lumină.Iată de ce, evenimentul istoric al intrării triumfale a lui Isus în Ierusalim trebuie să însemne pentru noi voinţa Sa de a intra şi a se înstăpâni în inimile noastre ca împărat al fiinţei noastre întregi, deoarece, de drept, în baza Creării şi Răscumpărării, Îi aparţinem Lui. El ne-a spus că Împărăţia cerurilor este în noi. Suntem deci Ierusalimul în care vrea să stăpânească El ca Împărat, templul viu în care vrea să troneze pe altarul sufletului, instaurând ordinea, curăţenia şi pacea cu Dumnezeu, cu noi înşine şi cu aproapele.Purificaţi şi împăcaţi în baia Sfintei Spovedanii, El îşi va face intrarea triumfală în noi prin împărtăşirea cu El în Taina Iubirii, chezăşia învierii şi vieţii noastre veşnice. Căci El ne-a asigurat: "Cel ce mănâncă trupul Meu şi bea sângele Meu are viaţa veşnică şi Eu îl voi învia în ziua cea de apoi." Amin.

Rugăciunea este prima prioritate a preotului

Congregaţia pentru Cler aminteşte preoţilor că prioritatea lor numărul unu trebuie să fie rugăciunea. Dicasterul susţine aceasta într-un mesaj adresat tuturor preoţilor lumii, cu ocazia Zilei Mondiale de Rugăciune pentru Sfinţirea Preoţilor, care va fi celebrată la 30 mai, în sărbătoarea Sfintei Inimi a lui Isus. Mesajul a fost publicat în ediţia de sâmbătă a L`Osservatore Romano. Semnat de Cardinalul Claudio Hummes şi de Arhiepiscopul Mauro Piacenza, prefectul şi secretarul Congregaţiei, mesajul încurajează contemplarea 'umanităţii perfecte şi fascinante a lui Cristos, viu şi acţionând acum'.Invitaţia de a acorda 'prioritate rugăciunii înaintea acţiunii' este justificată prin faptul că acţiunea depinde de rugăciune. Misiunea trebuie să fie hrănită de rugăciune, se spune în mesaj, de 'relaţia personală pe care fiecare o are cu Domnul Isus'. Preoţia, se continuă, nu poate să fie văzută ca ceva 'ce poate fi împlinit `mecanic`, poate cu un program pastoral bine definit şi clar'. În schimb 'preoţia este o vocaţie, o cale, modul prin care Cristos ne mântuieşte, la care ne-a chemat şi ne cheamă acum, să trăim cu El'. Această vocaţie are doar o singură 'măsură adecvată' şi anume dedicarea totală. 'Însuşi darul celibatului preoţesc trebuie să fie bine primit şi trăit în această dimensiune a radicalismului şi configurării totale cu Cristos', continuă scrisoarea. 'Orice altă poziţie privind realitatea relaţiei cu El riscă să devină ideologică. Chiar şi cantitatea muncii, uneori extrem de mare, pe care condiţiile actuale de slujire ne-o cer să o menţinem, nu trebuie să ne descurajeze ci să ne facă să acordăm o mai mare atenţie identităţii noastre preoţeşti, care are o rădăcină ireductibil divină.''În acest sens, cu o logică opusă celei lumeşti, tocmai condiţiile particulare ale slujiri noastre trebuie să ne facă să mergem înainte în viaţa noastră spirituală, dând mărturie cu o mai mare convingere şi eficienţă de apartenenţa noastră exclusivă la Domnul.' Iar 'locul totalităţii prin excelenţă' este Euharistia, se mai spune în mesaj, notându-se că acolo Isus îşi oferă Trupul Său şi Sângele Său. Mesajul îi îndeamnă pe preoţi la fidelitate 'în celebrarea zilnică a Preasfintei Euharistii' şi în adorarea lui Cristos din Preasfântul Sacrament. Preoţii au nevoie de Euharistie 'ca de respiraţie, ca lumină a vieţii noastră, ca singurul motiv adecvat al unei existenţei preoţeşti împlinite'. Misiunea decurge din relaţia cu Cristos. Iar aceasta este legată de nevoia unei Zile Mondiale de Rugăciune. 'Sfinţenia pe care o cerem astăzi nu poate de fapt să fie considerată ca o conotaţie separată, sterilă şi abstractă; este în schimb sfinţenia lui Cristos, care este contagioasă pentru toţi.'Congregaţia pentru Cler încurajează preoţii să se încredinţeze rugăciunilor credincioşilor. 'Să le cerem acest ajutor fundamental', spune mesajul. 'O mişcare de rugăciune care să aibă în centrul ei Adoraţia Euharistică de 24 de ore, astfel ca în fiecare colţ al lumii să se înalţe o rugăciune de adoraţie, de mulţumită, de laudă, de cerere şi de pocăinţă înspre Domnul.

Pr.Lucian Dudas

Tensiuni interconfesionale in Mures

Relatiile dintre ortodocsi si greco-catolici stau pe un butoi cu pulbere la Ungheni, in judetul Mures. In pragul sarbatorilor pascale, lucrarile prin care vechea biserica de piatra a greco-catolicilor din Ungheni este condamnata la pieire au reinceput, sub indrumarea preotului ortodox Ioan Man. Aceasta in ciuda protestelor declansate anul trecut de mai multe organizatii civice de la Targu-Mures care cereau stoparea definitiva a lucrarilor. Situatia de la Ungheni a fost cuprinsa si in raportul Departamentului de Stat al SUA de anul trecut, la capitolul referitor la abuzuri si discriminare.
Ortodocsii au inceput sa faca in aceste zile pasi repezi spre ridicarea turlei noii biserici, dupa care, inevitabil, se va trece la daramarea vechiului lacas de cult construit de greco-catolici in 1868 si care acum este inghitit de zidurile noii constructii. Momentul daramarii vechii bisericute va duce la apogeu tensiunile din localitate. "Va fi un cutremur nu numai in Europa, ci si mai departe, pentru ca e un act de nedreptate. Vor striga si celelalte culte. Vor striga si ortodocsii, ca Dumnezeu pedepseste pacatul. Iar ei fac un mare pacat, chiar daca zic ca in numele Domnului fac o alta biserica, pentru ca darama biserica altui cult, care e tot al lui Dumnezeu", a declarat prim-coratorul Bisericii Greco-Catolice din Ungheni, Victor Poptamas, care ii acuza pe ortodocsi ca au distrus structura de rezistenta a vechii bisericute. Un alt membru al comunitatii greco-catolice din Ungheni, Dumitru Pop, spune ca vina apartine actualului primar de la Ungheni, Ioan Covrig, si preotului ortodox, care au refuzat dialogul. Pop spune chiar ca, nici dupa aparitia pachetului de legi privind proprietatea, cultul greco-catolic din Ungheni nu a primit inapoi nici macar o bucata de teren din cele 45 de iugare pe care le detinuse inainte de venirea comunistilor si ca pe cimitirul romanesc din localitate sta scris "Cimitir ortodox", desi apartine si acesta greco-catolicilor, care au ingropati aici sase sau sapte preoti.
REPLICA» OrtodocsiReluarea lucrarilor este privita cu ochi buni insa de ortodocsii din Ungheni, care considera ca vechea biserica le apartine pentru ca le-a fost data de stat. Preotul Man s-a aratat nemultumit de interesul acordat de presa subiectului si a amenintat chiar ca sparge reportofonul pe care se inregistrau declaratiile lui. "Vreti sa faceti din nou scandal de Pasti? Faceti! Noi facem o biserica noua in locul alteia vechi si va intreb de ce va intereseaza pe dumneavoastra de ce facem o biserica noua in locul uneia vechi", a spus Man.

Sursa.www.romanialibera.ro

Duminica a IV-a din Postul Mare - Duminica Sf. Ioan Scararul

In Biserica Greco-Catolica, duminica a patra din postul Sfintelor Pasti este inchinata Sf. Ioan Scararul. Acest sfant este sarbatorit in fiecare an la data de 30 martie, dar ii este inchinata si duminica a patra din Postul Mare, deoarece in aceasta perioada, in biserica, se citeste din lucrarea 'Scara'. Mai multe amanunte despre semnificatiile acestei duminici ne-a oferit pr. Barta Cristian, rectorul Institutului Teologic "Buna-Vestire" din Blaj: 'Duminica a IV-a din Sfantul si Marele Post este incaun popas spiritual, alaturi de celelalte duminici, in acest urcus spiritual spre Golgota si spre invierea noastra. Fiecare dintre crestini poate auzi la Sfanta Liturghie din aceasta duminica doua sfinte evanghelii: una de la Sf. Evanghelist Marcu si cealalta de la Sf. Evanghelist Matei; una care ne pune in fata puterea rugaciunii si a postului pentru izgonirea puterii celui rau, in contextul vindecarii fiului unui om care venise la Mantuitorul, un fiu care avea un spirit mut, iar cealalta pericopa punandu-ne in fata cele 9 recomandari, cele 9 fericiri, prin care sa ne apropiem de Mantuitorul Cristos, sa ne apropiem de Dumnezeu. Aceasta duminica urmeaza in mod firesc, prin continutul ei si semnificatia spirituala, duminicii inchinata Sfintei Cruci, si anticipeaza, prin postul si rugaciunea pe care le pune in lumina, cealalta duminica, si anume cea a Cuvioasei Maria Egipteanca'.

Pr.Lucian Dudas

Biserica din China şi-a primit noii membri

Ca în alte părţi ale lumii, Biserica din China a avut şi ea bucuria de a primi noi membri în rândul ei în cadrul perioadei pascale din acest an. Agenţia de ştiri Fides a relatat că doar în Dieceza de Hong Kong au fost 2.800 de botezuri în timpul celebrărilor din acest an. Comunitatea din Tie Ling, din China continentală, a primit nouă noi membri botezaţi în Duminica Milostivirii Divine, pe lângă cei 11 care au fost botezaţi de Paşti. Există multe comunităţi catolice din China continentală care au primit noi membri în perioada pascală, a confirmat agenţia.Potrivit Kong Ko Bao, un buletin diecezan, între cei 2.800 de catecumeni botezaţi de Paşti se numără familii întregi, inclusiv patru surori. Cea mai mare dintre surori a spus: "Toate am studiat în şcoli şi licee catolice. Educaţia noastră catolică şi prietenii catolici au sădit în noi sămânţa evanghelizării; este ceea ce ne-a încurajat să studiem mai profund credinţa. Acum sperăm să îi convingem pe părinţii noştri să înceapă şi ei să meargă la orele de catechism".

Sursa: www.Catholica.ro

Duminica a-III-ea din Postul Mare

In Biserica Greco-Catolica, Duminica a treia din postul Sfintelor Pasti este inchinata Sfintei Cruci. Randuita la mijlocul Postului Mare, in duminica de astazi, Biserica ii cheama si ii indeamna pe credinciosi sa-si asume Crucea pe drumul spre mantuirea.Sfintii Parinti ai Bisericii ne spun ca astazi ni se pune inainte cinstita si de viata facatoare Sfanta Cruce ca sa ne imbarbateze, sa ne sprijine, sa ne aduca aminte de Patima Domnului nostru Iisus Cristos si sa ne mangaie. Sfanta Cruce l-a facut pe omul din rai sa-si lepede haina de piele si sa inteleaga ca si trupul poate fi transfigurat, ceea ce l-a facut pe om sa inteleaga si sa pretuiasca dragostea lui Dumnezeu, care se rasfrange asupra tuturor oamenilor.Prin jertfa de pe cruce a Mantuitorului, Crucea devine obiectul mantuirii neamului omenesc. Rastignirea Mantuitorului cu bratele deschise vrea sa arate opera de mantuire indreptata catre toti oamenii. Cristos ne imbratiseaza pe toti, destramand dusmania prin trupul Sau. In felul acesta se restabileste pacea intre Dumnezeu si om, intre om si Dumnezeu, precum si dintre toti oamenii. De foarte mare importanta este si insemnarea credinciosilor cu semnul Sfintei Cruci. Astfel, Crucea devine un mijloc de mantuire, un simbol al invierii, cheia care ne deschide usa raiului.

Pr.Lucian Dudas