joi, 3 decembrie 2009

2-3 decembrie 1948-Biserica Greco-Catolica,Biserica Martira




Socot că pentru a vorbi despre "Biserica greco-catolică, Biserică martiră" persoana cea mai indicată ar fi fost vreunul dintre confraţii mei, supravieţuitor al temniţelor comuniste. Eu, în schimb, deşi preot al acestei Biserici martire, eu n-am fost arestat, n-am fost bătut, n-am fost batjocorit, n-am fost pus în lanţuri, n-am cunoscut celebra "celulă neagră" şi n-am fost expus exterminării la Ministerul de Interne, la Canal, Jilava, Piteşti, Aiud, Gherla, Sighet etc., cum au fost expuşi episcopi, sute de preoţi, călugări şi călugăriţe, intelectuali, învăţători şi învăţătoare, seminarişti, studenţi, ţărani, unde mulţi şi-au lăsat oasele. Voia Domnului a făcut să nu fiu nascut in acele timpuri tulburi pentru Romania.Am auzit ,cu toti,vorbindu-se de diferitele forme ale rezistenţei anticomuniste şi ne-am cutremurat de atâta eroism, dragoste de Ţară şi sacrificiu. Aceasta rezistenţă a avut loc nu numai în sânul Bisericii Unite Greco-Catolice. Episcopii romano-catolici, împreună cu mulţi preoţi şi credincioşi, atâţia intelectuali de seamă şi preoţi ortodocşi _ unii denunţaţi chiar de ierarhii lor _ şi reprezentanţi ai celorlalte confesiuni creştine, au scris în cartea rezistenţei creştine admirabile pagini de demnitate şi curaj. Trebuie totuşi să subliniez că Biserica Unită a fost singura instituţie care, în totalitatea ei, s-a văzut a fi obiectul celei mai implacabile represiuni. Tânăr Episcop de la Blaj, Ioan Suciu spune urmatoarele lucruri cu privire la ceea ce i se va intampla Bisericii Greco-catolice si implicit credinciosilor ei: "Iubiţi fii sufleteşti, a sosit ceasul eroismului creştin pe pământul românesc. Strămoşii îşi ridică spre voi privirile şi vă spun: Noi am ridicat prin sânge şi suferinţă o piatră a libertăţii naţionale; voi trebuie să ridicaţi acum catedrala conştiinţei şi libertăţii religioaseť. Providenţa ne oferă acest prilej unic de eroism, de sfinţenie, de mărturisire a convingerilor creştine. Să nu refuzăm lui Dumnezeu şi Patriei această glorie sfântă. După aproape două mii de ani ne-a ajuns şi nouă rândul... Să arătăm acum că nu suntem un popor de laşi, să ne împărtăşim acum din suferinţele Domnului Isus pentru a fi vrednici de învierea Sa... Datoriile misionare pe care ni le încredinţează Providenţa în acest ceas hotărâtor nu sunt acelea de a semna cu lumea o pace de compromis, ci acelea de a pregăti lumii o pace vrednică de Dumnezeu şi de oameni. În clipa aceasta ochii istoriei sunt aţintiţi asupra noastră".Iar marele martir al Bisericii noastre,card.Iuliu Hossu intr-o predica de a sa din toamna anului 1948 spunea credinciosilor greco-catolici din Oradea:”De dragul nimanui nu vom deveni tradatori.De dragul nimanui de pe acest pamant,noi nu vom parasi credinta Maicii noastre Roma[…]Si daca vi se va cere si viata,trebuie sa vi-o dati pentru credinta voastra.CREDINTA noastra este viata NOASTRA.......AMIN

Pr.Lucian Dudas


Niciun comentariu: