Înălțarea Domnului nostru Isus Cristos

Doamne Isuse,Tu te inalti la Tatal Tau,dar acest lucru nu inseamna ca Tu,abandonezi pamantul nostru.Dimpotriva,discipolii tai au siguranta ca Tu esti prezent mereu in fiecare situatie si in fiecare moment.      

 Iata de ce Tu ii trimiti in misiune si le incredintezi lor angajarea de a duce peste tot evanghelia Ta.Nu vor lipsi dificultatile,insa nu se vor simti lipsiti de prezenta Ta.Tu le dai forta de a vorbi limbajul iubirii;tu ii faci liberi de orice rautate ,capabili de a patrunde toate colturile vietii,fara a pierde increderea si pacea inimii.                                             

 Tu le transmiti puterea de a vindeca,de a-i elibera pe oameni de tot ceea ce le distruge viata.Prin ei,Tu ii chemi la credinta ,pe cei care accepta vestea cea buna a mantuirii si se lasa transformati de cuvantul tau.Doamne,ramai mereu cu noi si fa sa traim mereu in prezenta Ta.Amin.

    

                             Isus s-a înălţat la ceruri pentru a ne face părtaşi de dumnezeirea sa 

Ne bucurăm de înălţarea Domnului nostru Isus Cristos la Tatăl ceresc (cf. In 14,28), căci înălţarea lui Isus la cer este bucurie, atât pentru Isus, cât şi pentru oameni. Practic, prin înălţarea sa la cer, Isus nu se desparte nici de ucenicii săi de atunci, nici de noi, ucenicii săi de astăzi, ci Isus îşi schimbă numai modul de prezenţă între noi, de la o prezenţă vizibilă, la o prezenţă tainică: în cuvântul biblic, în pâinea şi vinul euharistic, în comunitatea adunată, în persoana preotului, în persoana ucenicilor săi smeriţi, în predica ucenicilor, în evenimentele din jurul nostru. Căci în el suntem, trăim şi ne mişcăm (cf. Fap 17,28). Altfel, Isus la înălţarea lui la cer n-ar fi spus: "Iată că eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârşitul veacurilor" (Mt 28,20).

Păcatul tăiase aripile sufleteşti ale lui Adam şi ale tuturor urmaşilor săi şi astfel toţi oamenii au căzut de lângă Dumnezeu, toţi s-au slăbit în credinţă şi toţi au fost orbiţi de ţărâna din care au fost zidiţi. Cristos, noul Adam, a fost cel dintâi care după păcat s-a înălţat la cer pe aripi duhovniceşti, deschizând astfel pentru toţi oamenii porţile cerului închise de păcat. Aşa cum vulturul deschide puilor săi calea spre înălţimi şi aşa cum rândunica merge înainte tăind rezistenţă aerului pentru întreg stolul, tot astfel a făcut şi Isus pentru noi prin înălţarea sa, ne deschis tuturor calea spre fericirea cerului. De aceea, psalmistului care se întreba: "Cine-mi va da mie aripi că de porumbel, că să zbor şi să mă odihnesc" (Ps 54,6), noi, astăzi, bătând din palme şi plini de bucurie (cf. Ps 42,2), îi răspundem în cor: înălţarea Domnului!