Pogorârea Spiritului Sfânt

Rusaliile (din latină rosalia) cunoscute și drept Pogorârea Sfântului Spirit , reprezintă o sărbătoare creștină importantă, prăznuită întotdeauna duminica, la 50 de zile după Sfintele Paști. De Rusalii este comemorată coborârea Sfântului Spirit asupra ucenicilor lui Isus din Nazaret. Potrivit scrierilor Noului Testament din cartea Faptele Apostolilor 2, 1-11 acest eveniment a avut loc în ziua rusaliilor evreiești (Șavaot), la 50 de zile de la învierea lui Isus din Nazaret.De aceea sărbătoarea creștină mai poartă denumirea de Cinzecime. „Binecuvântat ești Cristoase, Dumnezeul nostru, Cela ce prea înțelepți pe pescari ai arătat, trimițându-le lor Spiritul Sfânt; și printr-înșii lumea ai vânat, iubitorule de oameni, mărire Ție!”. Așa glăsuiește troparul acestei mari sărbători ai Bisericii Greco-Catolice.

Conform învățăturii Bisericii Greco-Catolice, acest important eveniment al rusaliilor reprezintă ziua de naștere a Bisericii creștine, întrucât în această zi a luat ființă în chip văzut această instituție divino-umană, întemeiată în chip nevăzut, odată cu jertfa Mântuitorului pe cruce. Sfântul Evanghelist Luca, în „Faptele Apostolilor” (cap. 2), istorisește momentul în care Spiritul Sfânt, sub chipul unor limbi de foc, a umplut de darurile sale pe Apostoli, pentru început aceștia căpătând marea putere de a grăi în limbi străine, necunoscute de ei până atunci. Spre mirarea multor oameni aflați în Ierusalim, cei doisprezece în frunte cu Apostolul Petru (Chefa), au început să facă cunoscută învățătura Mântuitorului către neamuri, în diferite limbi, deși acești ucenici erau știuți de mulți dintre cei prezenți ca fiind evrei simpli, în nici un caz preocupați de învățarea limbilor străine.

Trimiterea Spiritului Sfânt peste ucenicii săi o vestise mai demult Mântuitorul: „Dar Mângâietorul, Spiritul Sfânt, pe care Tatăl Îl va trimite întru numele Meu, Acela vă va învăța toate și vă va aduce aminte de toate cele ce v-am spus Eu” (Ioan 14.26). Într-adevăr, când Spiritul Sfânt S-a pogorât peste Apostoli, aceștia au devenit „preaînțelepți”, fiind umpluți „de lumina, râvna și toate haruriledumnezeiești” - așa cum prea frumos exprima Sfântul Părinte Papa Ioan Paul al-II-lea. Abia după acest moment, ucenicii Domnului au ieșit în toată lumea, săvârșind minuni, întorcând pe păgâni de la închinarea idolilor, aducând, de la oameni simpli la împărați, pe mulți la dreapta credință. Începutul are loc chiar în această zi a Pogorârii Spiritului Sfânt când, în urma predicii Sfântului Apostol Petru, „ca la trei mii de suflete” au crezut în Cristos, alcătuind prima comunitate a celor care credeau în Cristos.

Sărbătoarea Învierii Domnului-Ungheni 2015

Duminică, 12 aprilie, s-a sărbătorit de către întreaga creştinătate Răsăriteană sărbătoarea Învierii Domnului nostru Isus Cristos.Numeroşi credincioşi au participat la Slujba Învierii Domnului în noaptea Sfintelor Paşti, la biserica greco-catolică ”Sfânta Treime” din localitatea Ungheni.Slujba Învierii a fost oficiată de Pr.Paroh Lucian Dudaș.Prima parte a Utreniei Învierii a fost oficiată pe esplanada bisericii parohiale, apoi a continuat în interiorul acesteia unde potrivit obiceiului,la sfârșitul celebrării liturgice,enoriași au primit Sfintele Paști.

„Îi mulțumim Bunului Dumnezeu că ne-a învrednicit și în acest an să ne închinăm Sărbătorii Învierii Domnului și Mântuitorului nostru Isus Cristos. Ne-am bucurat de prezența  a multor credincioși și foarte mulți copii și tineri, înălțându-ne spiritualicește, căci după 40 de zile, l-a care s-a adăugat și Săptămâna Patimilor, am ajuns să ne închinăm Învierii Mântuitorului, pentru că Învierea Lui este și învierea noastră. «Zadarnică este propovăduirea noastră, zadarnică și credința voastră, dacă Cristos nu a înviat», ne spune Sf. Ap. Pavel. Așadar să credem cu adevărat că Cristos a înviat și să devenim și noi până la sfârșitul veacurilor martori și mărturisitori, misionari și propovăduitori ai Învierii Mântuitorului, alături de Apostoli, de mironosițele femei și de toți cei care

au crezut că Cristos este Fiul lui Dumnezeu și crezând în El viață veșnică să avem”, a subliniat Părinte Lucian. Sfânta Liturghie a Sărbătorii Învierii Domnului a fost săvârşită , în prima zi a Sfintelor Paşti, de către Părintele Lucian Dudaș, înconjurat de  numeroşii credincioşi, iar răspunsurile au fost date de întreaga suflare creștinească prezentă.La sfârșitul Liturghiei,d-na preotea

să Ramona-Elena Dudaș împreună cu un  grup de copii a pregătit un frumos program de poezii religioase iar la sfârșitul programului copii au fost răsplătiți cu dulciuri.Şi astfel, am trăit într-o adevărată comuniune creştină, pentru încă odată, bucuria Învierii Fiului Lui Dumnezeu, Domnul şi Dumnezeul nostru, Mântuitorul Isus Cristos.

Sfintele Paști

Sfintele Paști sau Sărbătoarea Învierii Domnului este cea mai importantă dintre toate sărbătorile de peste an și este a doua sărbătoare împărătesc cu dată schimbătoare, prima fiind Duminica Floriilor. Întregul ciclu de sărbatori dintr-un an bisericesc depinde de Sfintele Paști. În funcție de dată acestei sărbători se ordonează și se denumesc duminicile și săptămânile de peste an, cu evangheliile și apostolele care se citesc la Sfânta Liturghie în timpul anului, se ordonează cele 11 pericope evanghelice care se citesc la Utreniile duminicilor, precum și cele opt glasuri ale cântărilor Octoihului. Importanța sarbatorii este subliniată și de durata ei, ea tinand trei zile (mai lungă decât a altor sărbători).Cuvântul Paști este de origine evreiască (Pesah = trecere, moștenit de evrei de la egipteni, dar în limba română provine din forma bizantino-latină Paschae). Evreii numeau Paști (Pascha) sau sărbătoarea azimilor sărbătoarea lor anuală în amintirea trecerii prin Marea Rosie și a eliberării lor din robia Egiptului (Iesire 12, 27), care se sărbătorea la 14 Nisan și coincidea cu prima lună plină de după echinocțul de primăvară.Paștile reprezintă cea mai veche sărbătoarea creștină.
Învierea Domnului a fost și rămâne inima spiritualității catolice.
 

Vinerea Mare-Prohodul Domnului Cristos

În noaptea zilei de joi spre vineri, Isus a fost dus legat în cetate la Ierusalim, la Sinedriu, unde preoţii împreună cu marele preot urmau să-l judece. Anchetarea s-a desfăşurat în casa comună a marelui preot Caiafa şi a lui Ana. Caiafa strânsese la sfat pe “arhierei şi bătrâni şi cărturari şi căutau mărturie mincinoasă împotriva lui Iisus ca să-L omoare” (Matei 26,59).
Principalele acuzaţii erau hulirea şi autoproclamarea ca Fiu al lui Dumnezeu. În vremurile de atunci, iudeii erau supuşii romanilor şi n-aveau voie să condamne pe nimeni la moarte. Sfatul lor putea doar să-l asculte pe cel învinuit şi să-i propună sentinţa, dar aceasta trebuia aprobată de romani.
Aşa se face că Isus a ajuns în dimineaţa de vineri la Pilat din Pont. Acesta, om sângeros, dar ameninţat de împăratul Tiberius că va muri dacă nu înăbuşă revoltele din Iudeea, se dovedeşte a fi conciliant. Găsindu-l nevinovat pe Isus, îl trimite la regele Irod Antipa. Nici acesta din urmă nu-l găseşte vinovat şi-l trimite iar la Pilat.
Fiind Paştele evreiesc, Pilat a întrebat mulţimea adunată în faţa palatului pe cine să elibereze dintre cei doi judecaţi în acea zi: pe Iisus sau pe tâlharul Baraba? Prin mulţimea pestriţă şi-au făcut loc şi conducătorii iudeilor, care îndemnau pe cei de faţă să-l elibereze pe Baraba, iar Isus să fie condamnat la moarte prin răstignire.
E ziua în care nu se săvârşeşte Sfânta Liturghie
A urmat procesiunea, iar pe umerii lui Isus a fost pusă o cruce grea. Mântuitorul a urcat Via Dolorosa înconjurat de mulţimea care-l scuipa şi-l umilea, strigându-i să se salveze acum singur, dacă este Fiul lui Dumnezeu. După 14 opriri, a ajuns pe dealul Căpăţânii. A urmat răstignirea, umilirea şi ridicarea crucii între doi condamnaţi tâlhari.
La picioarele lui au stat mereu Fecioara Maria, Ioan şi Maria Magdalena. După câteva ore de agonie, Isus şi-a dat ultima suflare. Spre a se convinge că Cristos a murit cu adevărat, un ostaş i-a împuns coasta cu suliţa şi îndată au ţâşnit sânge şi apă. Conform Bibliei, pământul s-a cutremurat, soarele s-a întunecat, multe suflete au plecat la cer, iar catapeteasma din templu s-a rupt.
Iosif din Arimateea l-a coborât pe Isus de pe cruce şi l-a îngropat împreună cu Nicodim, în mormântul său aflat într-o grădină din apropierea locului răstignirii. Corpul lui a fost luat şi aşezat în mormânt într-un giulgiu, iar peste mormânt a fost prăvălită o piatră mare, ca trupul lui Isus să nu fie furat de apostolii
lui. Totodată, au rămas de pază doi soldaţi romani.
Vinerea Mare este zi aliturgică, adică nu se săvârşeşte Sfânta Liturghie, ci o ceremonie de scoatere a Sfântului Epitaf din altar şi aşezarea lui pe o masă, în mijlocul bisericii. Prin scoaterea Sfântului Epitaf retrăim coborârea de pe Cruce a lui Cristos şi pregătirea Trupului Său pentru înmormântare.

Joia Mare celebrată de credincioșii Greco--catolici

Crendincioșii Greco-catolici din Parohia ”Sfânta Treime” Ungheni , au celebrat astăzi Joia Mare,ei au  participă cu mare evlavie la denia celor 12 Evanghelii, una din cele mai importante și impresionante slujbe. In fața „ochilor sufletești” ai credincioșilor e prezentat întreg calvarul prin care a trecut Mântuitorul: de la prinderea Sa în Grădina Ghetsimani, până la răstignirea pe cruce între cei doi tâlhari. După acestă slujbă, nu se mai trag clopotele până în noaptea de Înviere, la miezul nopții.. La Ungheni în comunitatea noastră, slujba specială a strâns  un număr frumos de credincioși.

 „Denia de joi seara, a celor 12 Evanghelii, ne trece prin fața ochilor sufletești toată pătimirea, suferința, procesul, batjocorirea, pălmuirea, scuiparea, în cele din urma îmbrăcarea cu haina de ocară și încununarea cu coroană de spini a Mântuitorului, răstignirea și apoi moartea pe cruce a Domnului, spălând cu sangele său nevinovat păcatele întregii omeniri”, a precizat Preotul Paroh Lucian Dudaș

Floriile sau Duminica Stâlpărilor, sărbătoarea ce vesteşte Paştele !!!

Credincioșii creștini ai Bisericii răsăritene(greco-catolici și ortodocși) sărbătoresc, în această duminică, Floriile sau Duminica Stâlpărilor, cea mai importantă sărbătoare care vesteşte Paştele, rememorând intrarea lui Isus în Ierusalim, şi sărbătoarea celor cu nume de floare.Duminica Floriilor sau a Stâlpărilor (după denumirea ramurilor de palmier sau finic cu care a fost întâmpinat Isus la intrarea în Ierusalim) este una dintre cele 12 sărbători împărăteşti din cursul anului bisericesc. Menţionată, pentru prima dată în secolul al IV-lea, sărbătoarea Intrării Domnului în Ierusalim, oraşul unde a şi început să fie celebrată, a cuprins, în scurt timp, întreaga lume creştină.

Strâns legată de minunea învierii lui Lazăr din Betania, această duminică îi pregăteşte pe credincioşii creștini greco-catolici pentru bucuria pe care o aduce biruinţa lui Cristos asupra morţii din duminica următoare, cea a Învierii.

Totodată Floriile deschid săptamâna cea mai importantă pentru pregătirile de Paşti, cunoscută sub numele de Săptămâna Mare. Din punct de vedere liturgic, din aceasta zi începe Săptămâna Patimilor, în amintirea cărora în biserici se oficiază în fiecare seară Deniile, slujbe prin care credincioşii îl "petrec" pe Cristos pe drumul Crucii, până la moarte şi Înviere.De Florii se mănâncă peşte, fiind a doua dezlegare din postul Paştelui, după cea din ziua Bunei Vestiri.Duminica Floriilor este precedată de Sâmbăta lui Lazăr. 

În această zi, Isus Crisos îşi arată din nou minunile, înviindu-l pe Lazăr, la patru zile de la moarte. După această minune, mulţimile strânse la porţile cetăţii l-au întâmpinat cu flori şi l-au aclamat pe Mântuitor, la intrarea în Ierusalim.

Sâmbăta din ajunul sărbătorii este cunoscută şi ca Moşii de Florii, când se fac pomeniri pentru sufletele celor decedaţi, încheindu-se acum Sărindarele, adică pomenirea morţilor făcută în fiecare sâmbătă din Postul Mare.

Sărbătoarea Floriilor este una de bucurie pentru întreaga creştinătate, dar cu înţelegerea faptului că zilele ce urmează sunt unele ale tristeţii.

Sărbătoarea Buna Vestire

Despre această mare sărbătoare a bucuriei și a speranței, părinteleTertulian Langa  spunea: "Astăzi răsună glas de bucurie în tot pământul. Astăzi Arhanghelul Gavriil îi vestește Fecioarei Maria că va lua în pântece și va naște în lume pe Fiul lui Dumnezeu, mântuirea întregului neam omenesc. Ziua de astăzi este mai sfântă și mai veselitoare decât toate zilele veacurilor, căci aduce bucurie și vestește mântuirea în toată lumea. Astăzi, Dumnezeu a căutat cu milă și cu îndurare din cer spre pământ și a auzit suspinele strămoșilor noștri și plângerea tuturor celor ce se chinuiau în iad de la începutul lumii".Evanghelia Sfântului Apostol și Evanghelist Luca istorisește cum s-a întâmplat evenimentul, care stă la originea praznicului de astăzi (Luca, cap. 1). Arhanghelul Gavriil a fost trimis de la Dumnezeu, într-o cetate din Galileea, al cărei nume era Nazaret, către o fecioară logodită cu un bărbat, care se numea Iosif, din casa lui David; iar numele Fecioarei era Maria.Intrând îngerul la Sfânta Fecioară, a spus: "Bucură­te, ceea ce ești plină de har, Domnul este cu tine. Binecuvântată ești tu între femei" (Luca 1, 28). Dar fecioara s-a tulburat la auzul cuvintelor lui: "Iar ea, văzându-l, s-a tulburat de cuvântul lui și cugeta în sine: Ce fel de închinăciune poate să fie aceasta?" (Luca 1, 28) și Sfântul Arhanghel Gavriil, văzând-o pe dânsa așa de tulburată, i-a liniștit sufletul spunând: "Nu te teme, Marie, căci ai aflat har la Dumnezeu și, iată, vei lua în pântece și vei naște Fiu și vei chema numele lui Isus. Acesta va fi mare și Fiul Celui Preaînalt Se va chema" (Luca 1, 30-32).
Arhanghelul Gavriil i-a lămurit Sfintei Fecioare și felul în care se va întâmpla această mare taină (din veac ascunsă și de îngeri neștiută): "Spiritul Sfânt Se va pogorî peste tine și puterea Celui Preaînalt te va umbri; pentru aceea și Sfântul care Se va naște din tine, Fiul lui Dumnezeu se va chema" (Luca 1, 35).Sfânta Fecioară Maria s-a făcut ascultătoare poruncii lui Dumnezeu, trimisă ei prin Arhanghelul Gavriil, și în mare smerenie a spus: "Iată roaba Domnului. Fie mie după cuvântul tău!" (Luca 1, 38). În clipa când, Fecioara Maria a acceptat cuvântul îngerului și a rostit aceste cuvinte, S-a și zămislit Isus Cristos în preacuratul ei pântece.Întâmplările acestui eveniment al Bunei Vestiri sunt redate de către un singur evanghelist din cei patru, Sfântul Evanghelist Luca.În legătură cu sărbătoarea Bunei Vestiri, textul Sfântului Luca, deși nu spune nimic despre copilăria Maicii Domnului, prezintă totuși câteva date suficiente pentru a schița portretul religios-moral al Născătoarei de Dumnezeu. Astfel, ea este atât de curată, încât manifestă o familiaritate cu puterile îngerești, se tulbură, notează Evanghelistul, de "cuvântul" solului ceresc, iar nu de apariția sa. Prin răspunsul său, Fecioara Maria dă dovadă de multă maturitate spirituală, precum și de umilință.

Crucea este concentrarea într-un singur semn a chenozei lui Cristos

Evanghelia Duminicii Sfintei Cruci începe cu îndemnul Mântuitorului ca fiecare om să se lepede de sine, să-şi ia crucea şi să-I urmeze Lui. Ce semnificaţie are în acest context crucea? Despre ce cruce se vorbeşte şi despre ce lepădare?
Evanghelia din duminica a treia se citeşte, de altfel, la toate prăznuirile Sfintei Cruci. Sfânta Cruce nu este sărbătorită numai la mijlocul Postului Mare, ci şi la 14 Septembrie, ziua descoperirii ei de către împărăteasa Elena, sau 1 August, ziua înălţării ei de către Heraclie după ce a fost recuperată de la perşi. Această pericopă cuprinde în ea însăşi esenţa întregii Evanghelii. Mântuitorul spune aici: „Cel ce vrea să Îmi urmeze Mie să se lepede de sine, să-şi ia Crucea şi să-Mi urmeze Mie, că tot cel ce va voi să-şi scape sufletul său îl va pierde şi cine îl va pierde pentru Mine şi Evanghelie acela îl va câştiga.“ În toate aceste versete se cuprinde miezul predicii Mântuitorului. Domnul Cristos ne atrage atenţia că Adam, vrând să scape sufletul său şi viaţa sa, a găsit moartea, deci el a ales o viaţă la capătul căreia se găsea moartea, iar credincioşii, prin Isus Cristos şi prin credinţă, dacă aleg renunţarea şi lepădarea, răstignirea şi moartea, în sens duhovnicesc, la capătul ei află viaţa veşnică. Evanghelia aceasta ne aduce aminte de răsturnarea polilor sau a planurilor pe care o aduc Cristos, Biserica şi creştinismul, dacă omul adamic caută să-şi scape cu orice preţ viaţa lui, cu preţul distrugerii vieţii celorlalte fiinţe din jurul lui, al afectării mediului înconjurător şi chiar al chinuirii semenilor şi al ruperii sale din legătura cu Dumnezeu.

Comunicat de presă - Congregația pentru Bisericile Orientale

Congregația pentru Bisericile Orientale informează că Arhiepiscopul Secretar, S.E. Mons. Cyril Vasil, S.J., însoțit de p. Max Cappabianca, O.P., funcționar al Dicasterului însărcinat al Secretariatului ROACO (Reuniunea Operelor de Ajutor pentru Bisericile Orientale), se va afla în Siria între 13 şi 18 martie. Călătoria vrea să exprime vizibil constanta preocupare cu care Sfântul Scaun continuă să urmărească situația dramatică în care se află poporul și Biserica în Siria, și susținerea Congregației, în numele Sfântului Părinte, garantată păstorilor și credincioșilorȚării.

În cursul șederi, Mons. Vasil va participa la Adunarea Episcopilor Catolici, la întâlnirea naţională a responsabililor Caritas, după care va prezida o întâlnire a tinerilor creștini prevăzută sâmbătă la Damasc.

În afară de vizitarea unor structuri caritative și pastorale, e prevăzut un moment de rugăciune la mormântul preotului iezuit Frans Van Der Lugt, ucis la Homs în 7 aprilie 2014.

 

 Biserica în Siria (an 2013)

Biserica				Credincioși
Greco-Melkită	Patriarhia		Antiohia/Damasc	150,000
Greco-Melkită	Mitropolia		Alep	18,000
Greco-Melkită	Mitropolia		Bosra și Hauran	27,000
Greco-Melkită	Mitropolia		Homs, Hama și Yabroud	30,000
Greco-Melkită	Arhiepiscopia		Lattaquié	10,000
Latină	Vicariat Apostolic		Alep	13,000
Maronită	Arhiepiscopia		Alep	4,000
Maronită		Arhiepiscopia	Damasc	20,000
Maronită		Eparhia	Lattaquié	35,000
Siriacă		Mitropolia	Damasc	14,000
Siriacă		Mitropolia	Homs	10,000
Siriacă		Arhiepiscopia	Alep	10,000
Siriacă		Arhiepiscopia	Hassaké Nisibi	35,000
Caldee		Eparhia	Alep	30,000
Armeană		Arhiepiscopia	Alep	18,000
Armeană		Eparhia	Kamichlié	4,000
Armeană		Exarhat Patriarhal	Damasc	4,500
				422,510

Boboteaza

La 6 ianuarie credincioșii creștini sărbătoresc Botezul Domnului nostru Isus Cristos, sărbătoare numită și Epifania sau Dumnezeiasca Arătare. Sărbătoarea reprezintă reactualizarea momentului în care Fiul lui Dumnezeu Isus Cristos, la 30 de ani, vine la Iordan, se botează cu botezul pocăinței - a lui Ioan -, El Cel fără de păcat, asumând păcatele întregii omeniri, pe care le va răscumpăra prin scump sângele Său, pe Golgota. Botezul Domnului Isus Cristos a fost lucrarea Sfintei Treimi: Tatăl a mărturisit despre El. "Acesta este Fiul Meu cel iubit, întru Care am binevoit (Mt. 3, 17; Mc. 1, 11; Lc. 3,22); Spiritul Sfant S-a coborât în chip de porumb peste El și Fiul a primit botezul lui Ioan.